Skip to content

Cauzele crizelor de furie, în funcție de vârsta copilului

by Raluca Mosora on 19 august, 2019

Când copiii lor se exprimă printr-un tantrum (ca să folosim eufemisme), una din întrebările cele mai arzătoare ale părinților este De ce face așaaaa? (cu extensia: de ce al meu face și ceilalți nu?) Și, ca părinte care trăiești printre alți părinți, cu siguranță ai și tu în minte câteva răspunsuri: din răsfăț, vrea să te manipuleze, are o suferință ascunsă, vrea atenție, este doar obosit, are probleme cu capul, seamănă cu taică-su, etc etc. Oare care din toate aceste motive este adevărat? 




Bineînțeles, nu există un singur motiv care să explice toate crizele de furie. Copiii fac crize de furie din motive foarte diferite ce țin de vârsta, personalitatea, mediul și contextul în care se află. Deci, dacă sperai la un răspuns simplu, te dezamăgesc (din nou. Pentru că, paranteză în paranteză, ce în viața asta e simplu?). De fapt, motivele care stau la baza crizelor de furie sunt atât de numeroase încât va trebui să vorbim despre ele în mai multe articole. Astăzi, din multitudinea lor, alegem cauzele care țin de specificul vârstei. Așadar, să vedem cum e firesc să arate crizele de furie, în funcție de vârsta micului urlător.

Specificul și cauzele crizelor de furie între 1 și 3 ani

Avem noroc că cei mici nu au înălțimea și greutatea noastră, spunea cineva, pentru că probabil ne-ar omorî într-un acces de furie de așa anvergură.

Într-adevăr, pe cât de mici copiii, pe atât de puternice crizele de furie. În primii ani tabloul unei crize de furie este impresionant: copilul plânge în hohote disperat, țipă, lovește pe oricine încearcă să se apropie de el, se poate lovi singur și în general este de neconsolat. Dacă pleci de lângă el și îl lași singur face și mai urât, dacă încerci să te apropii te respinge. Tantrumurile sunt atât de puternice și copleșitoare încât unii părinți se sperie de-a dreptul și cred că este ceva de ordin psihiatric în neregulă cu copilul.

La această vârstă crizele de furie par că pot apărea în orice moment, cu oricine și în orice loc. Dacă copilul a acumulat frustrări și este într-o stare de activare, te simți ca pe teren minat în preajma lui. Crizele de furie pot izbucni din orice fleac, și, dacă mai este și obosit sau înfometat, aproape că ai garanția apariției micului taifun.  

Așadar, crizele de furie de la această vârstă sunt de obicei agravate de foame sau oboseală și au două cauze majore:

Specificul și cauzele crizelor de furie între 4 și 6 ani

De la 4 ani în sus, copiii deja cunosc regulile pe care trebuie să le respecte acasă, la grădiniță și afară. Însă de la a le cunoaște la a le respecta este cale lungă, presărată de multe ori cu simpaticele crize de furie. 

Crizele de furie nu mai sunt făcute oriunde și cu oricine,  ci sunt îndreptate împotriva unei singure persoane sau apar doar intr-un anumit context. Este foarte obișnuit ca un copil să fie cuminte la grădiniță dar să facă crize acasă. Din păcate, cum deja copilul este capabil să simtă vinovăție și rușine, crizele de furie de la această vârstă duc la apariția complicațiilor și a cercurilor vicioase între părinte și copil. 

Deja, nu mai putem vorbi despre inocența crizelor de vârste mici. Copilul începe să își dea seama ce se întâmplă după o criză de furie și mai ales își dă seama dacă aceasta funcționează. Ce înseamnă că funcționează? Adică în urma ei copilul reușește să obțină ceva sau să evite ceva. Prin ceva mă refer la cele mai variate lucruri: persoane, atenție, timp, obiecte, activități, experiențe, emoții.

Așadar, la această vârstă crizele de furie sunt în general strategii defectuoase de a obține sau de a evita ceva și se mențin pentru că funcționează pentru copil.

Specificul și cauzele crizelor de furie de după 7 ani

În general, la majoritatea copiilor, crizele de furie dispar cu totul pănă la 7 ani, din cauză că sunt intens descurajate de ceilalți și din cauza vinovăției pe care copilul o resimte în urma lor.

Cei care continuă să le facă își aleg cu grijă momentul și persoana cu care le fac, deci nu apar deloc la întîmplare. De obicei ei reacționează printr-un tantrum nu în funcție de persoana cu care sunt, ci de situația în care sunt. Situațiile cele mai frecvente în care fac crize de furie sunt cele în care simt că nu se descurcă, se tem de eșec, anticipează ceva neplăcut sau simt că nu primesc ce își doresc.

Faptul că un copil capabil de autocontrol si de limbaj alege să își exprime furia printr-o criză, în ciuda vinovăției și a impactului negativ asupra imaginii de sine indică de cele mai multe ori 3 cauze:

  • Copilul este imatur emoțional sau social. Asta înseamnă că el ori nu are abilități sociale care să îi permită să se descurce și altfel în situațiile problematice, ori este regresat din punct de vedere emoțional.
  • Copilul are părinți inconsecvenți care doar amenință dar nu pun în aplicare de fapt nici o consecință. Acești părinți pot părea duri în amenințări (plec și nu mă mai întorc, te duc la casa de copii, îți arunc toate jucăriile), dar în realitate nu aplică nici un fel de consecință negativă când copilul încalcă regulile. 
  • Copilul are probleme emoționale, pe care și le exprimă prin furie. În acest caz, în spatele furiei sunt emoții mult mai dureroase, cum ar fi tristețea, lipsa de valoare, golul interior, problemele cu prietenii, tensiunile din familie, grijile, rușinea, etc.

Sunt crizele de furie ale copilului tău în tabloul specific de vârstă sau nu? Dacă da, îți vine să răsufli ușurat și nu prea, pentru că tot nu ai soluția la ele (iar eu mă încăpîțânez să nu ți-o dau. Încă). Dacă nu, tocmai am mai adăugat o îngrijorare la lunga ta listă de îngrijorări. Caz în care probabil că te întrebi dacă crizele de furie sunt normale sau nu. Da, mai avem tare multe de discutat despre crizele de furie! Și toate discuțiile despre ele sunt asemenea lor: plăcute, ușoare și relaxante!

(Sursa foto1, foto2, foto3, foto4 si foto5)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.