Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!
Copiii de azi trăiesc într-un mediu mult mai sigur decât cei din generațiile de dinainte (nu trebuie să mă crezi, doar verifică rata mortalității infantile de-a lungul istoriei). Unii ar spune că deja mediul a devenit prea sigur și, din cauza asta, copiii nu se mai ghidează așa de bine după instinctul de conservare. Această siguranță a copiilor vine însă cu prețul stresării părinților, care au devenit tot mai conștienți de posibilele pericole din jur. Azi, în afară de miile de pericole de care îl ferești deja (priză, obiecte ascuțite, foc, substanțe toxice, mașini) te mai stresez și eu cu încă două de care nu ții cont. Dar îți dau și soluții pentru stresul provocat!
Cum îți pregătești copilul pentru schimbare?
Să spunem că tocmai ești în fața unei schimbări în viața ta și a copilului tău. Fie că e vorba despre un eveniment negativ (divorț, decesul cuiva, boală) fie despre un eveniment pozitiv (apariția unui frate, mutare), de acum înainte lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Cum începi discuția cu copilul? Ce îi spui prima oară și ce ții pentru mai târziu? Când e momentul să-i vorbești și mai ales, cum îl pregătești pentru schimbarea care îi va modifica cursul vieții?
Cum ne facem copiii să se simtă în siguranță?
Ciudate zile trăim în perioada asta, nu-i așa? Zile în care, chiar dacă facem totul în numele siguranței, ne simțim panicați, în pericol sau cel puțin vigilenți. Și în care conștientizăm cât e de greu să ne păstrăm și să le transmitem și copiilor starea de siguranță, confort și protecție.
Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori se preface ca nu te aude, si doar cand tipi la el se mobilizeaza. Tu ai inceput sa-ti pierzi rabdarea si il bruschezi, iar el devine tot mai incapatanat si incepe sa te evite. Daca situatia iti este foarte cunoscuta (fie ca e vorba de spalat pe dinti, curatenie, teme sau altceva) nu are rost sa mai detaliez ci voi trece direct la solutii!
read more…
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta. read more…
O metodă simplă și eficientă de disciplinare
Pentru educarea unui copil, la fel ca pentru construirea unei case, ai nevoie de materiale bune dar si de unelte potrivite. Materialele „construirii” unui copil educat sunt timpul, dedicatia, rabdarea celor din jur si predispozitiile lui genetice, iar uneltele sunt toate metodele de educatie pe care i le aplici. Si, asa cum nu poti construi o casa cu o singura unealta, tot asa nu iti poti educa copilul folosind o singura metoda de educatie. Astazi vreau sa-ti prezint din multitudinea de unelte ale disciplinarii una extrem de eficienta si usor de aplicat. read more…
Nu mai stiu ce sa ma fac cu el, am incercat totul, dar nimic nu functioneaza, imi spui, si observ ca te simti blocat si neputincios. Imi mai spui si ca l-ai luat cu frumosul, dar degeaba, dar si ca i-ai mai dat cate o palma la fund uneori. Vad ca incepe sa te cuprinda deznadejdea si apelezi la mine ca la o ultima speranta. Oare voi avea eu solutia minune pe care o astepti sau voi adauga inca o incercare nereusita la lungul tau sir de esecuri? read more…
În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării? read more…
Pentru părinţii critici
De obicei, părinţii critici ştiu că sunt aşa şi nu se simt vinovaţi pentru asta. Dimpotrivă, consideră că ceea ce fac e spre binele copilului. Sunt aspru, spun ei, dar în felul ăsta îl învăţ pe copil să nu mai greşească în viitor. Ei bine, dacă critica e așa de utilă, poate n-ar fi rău să-i criticăm puțin și pe părinţii critici. read more…
