Skip to content
apr. 6 21

Nici copilul tău nu e fericit singur? (Poate e vremea să vină la consiliere de grup)

by Raluca Mosora

Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!

Suntem în esență ființe sociale care depind, au nevoie și se dezvoltă folosind puterea grupului! Suntem făcuți să căutăm compania altora, să ne pese de părerea altora, să fim influențați de alții! Creierul nostru tânjește după feedback, acceptare și apreciere din partea altora! Și sper că observi cum toate nevoile ăstea sociale, profund înrădăcinate în noi, ușor ușor capătă conotație negativă: ești prea dependent de cei din jur, nu trebuie să îți pese de părerea nimănui, dacă cauți compania altora fugi de tine însuți, în fine, ce e cu tine de tânjești atâta după conectare emoțională? Și ușor usor, te trezești că ai doar 2-3 prieteni cu care poți vorbi orice. Că familia extinsă se întâlnește doar la ocazii (care, slavă domnului nu durează mai mult de o zi) că atunci când zici clan te gândești doar la mafioți iar comunitățile de care aparții sunt grupurile de Facebook.

Vai, Raluca, ești prea pesimistă, probabil e din cauza meseriei. Oare? Ok, tu ca tu, ești adult și ai devenit în timp selectiv, îndepărtându-te de oamenii care nu îți plac. Nu e de mirare de ce ai rămas doar cu o mână de oameni apropiați. Dar adolescenții? Dar copiii de 10 ani care stau în camera lor zile în șir? Întreabă-i cum le e și-ți vor zice că le e bine, că nu au nevoie de alții ci își îndeplinesc nevoile sociale pe rețelele de socializare! Pentru ei a avea mai mulți prieteni virtuali decât reali este o normalitate. Pentru ei a nu vorbi cu membrii familiei mai mult decât strictul necesar este o normalitate. Pentru ei a nu aparține de un grup, clan sau comunitate reală (adică nu virtuală) e o normalitate. Da, toți caută cu disperare conectarea dar li s-a indus atât de mult ideea că nu trebuie să o ceară de la cei din jur încât li se pare firesc să o găsească pe chaturile de la jocuri. Își fac prieteni, confidenți și iubiți online, se îndrăgostesc și se despart online, au relații de 2-3 ani în care nu se văd decât pe apel video (dacă nu mă crezi înseamnă că pur și simplu nu ai adolescenți prin preajmă). Numește-mă old fashion, dar orice ar fi, nu mă convingi că lumea virtuală va putea înlocui cu succes atingerea, zâmbetul, plinătatea contactului față în față. Ah, și dacă crezi că adolescenții reușesc de fapt să fie auto-suficienți și poate chiar nu mai au nevoie de ceilalți (așa cum îi presează motivaționalii) te dezamăgesc din nou. Pentru că eu chiar cred că lucrurile merg exact invers: nu te iubești pe tine însuți mai întâi și apoi îi iubești pe ceilalți ci mai întîi trebuie să te simți iubit, acceptat și înțeles de cineva din exterior și abia apoi interiorizezi aceste emoții și le transformi în iubire de sine, acceptare de sine și înțelegere de sine!

Hai că m-am luat cu vorba și am uitat că voiam de fapt să îți arăt ce soluții am găsit. Pentru că, da, am căutat soluții care chiar să ne scoată din însingurare și am decis să fac ceva concret. Deci, dacă te simți bine integrat social și la fel e și copilul tău, articolul se oprește aici, rugându-te totuși să meditezi mai mult la direcția profund individualistă (chiar izolaționistă, aș zice, dacă ar exista acest termen) spre care merge sociatatea. Dacă simți însă că pe copilul tău (sau pe tine!!) îl cam prinde capcana singurătății ciulește-ți.. ochii în continuare.

Cum ar fi să încerci (tu sau copilul tău) consilierea de grup?

Nu știu ce părere ai tu despre consilierea de grup, dacă ai mai fost sau doar îți imaginezi cum e, așa că o să îți explic pe scurt ce e.

  • Chiar dacă e un grup în care ne întâlnim ca să vorbim despre noi și problemele noastre, nu e doar un grup de suport sau ventilare emoțională. Adică nu ne întâlnim doar să ne plângem, ci ne propunem și niște obiective terapeutice (adică să rezolvăm, nu doar să exprimăm).
  • Consilierea de grup nu este pentru persoane cu probleme (orice înseamnă pentru tine asta) ci pentru oameni absolut normali care au o perioadă mai dificilă. Un criteriu de selecție a participanților este tocmai să nu aibă probleme de natură psihiatrică (pentru că aceștia au nevoie de psihoterapie de grup și nu de consiliere de grup, adică de o intervenție mai profundă și mai îndelungată).
  • În grup nu doar vorbim ci participăm activ la exerciții și metode terapeutice. Asta înseamnă că nu suntem la consiliere doar ca să vedem cum stă treaba ci ne implicăm ca să rezolvăm ceva.
  • Întâlnirile sunt regulate și se întind pe o perioadă mai lungă de timp, de minim 3 luni. Membrii grupului rămân aceiași pe tot parcursul grupului.
  • Grupul respectă regula confidențialității (nu vorbim în afara întâlnirilor despre ce spun alții la grup) și alte reguli de grup (atmosferă de toleranță, empatie, respect, fiecare are spațiu să vorbească și să se exprime).

Practic, dacă te gândeai să mergi (sau să îți duci copilul) la psiholog dar nu prea erai hotărât, acum poți să iei în calcul consilierea de grup. Ca să faci mai bine diferența între nevoia de consiliere de grup și nevoia de consiliere individuală, uite câteva diferențe semnificative.

Consilierea de grup e mai potrivită când:

  • te simți izolat sau însingurat
  • crezi că ai probleme pe partea relațională și vrei să îți îmbunătățești abilitătile sociale
  • simți nevoia de conectare socială cu ceilalți
  • te simți în largul tău să te deschizi în fața altor oameni
  • vrei să descoperi mai bine cum sunt alți oameni

Pe de altă parte, consilierea individuală te ajută mai mult dacă:

  • vrei să îți analizezi mai în profunzime problemele și simți că ai nevoie de mult timp doar pentru tine (da, la consilierea de grup nu ai mereu toată atenția terapeutului îndreptată asupra ta)
  • Vrei o evaluare psihologică (să stabilim în profunzime rădăcinile și cauzele problemelor din prezent)
  • Te temi că ceilalți nu te-ar putea înțelege sau pur și simplu nu vrei să vorbești despre lucruri prea personale pentru tine

Dacă consilierea de grup nu e pentru voi te îmbrățișez cu drag și sper să treceți cât mai bine prin perioada asta. Ah, în schimb, dacă ai în minte pe cineva care ar putea fi interesat trimite-i articolul (spune-i că e despre însingurare, ca să nu creadă că îl trimiți la psiholog:) ). Dacă te tentează ideea de a participa, iată detalii organizatorice:

  • Vor exista 3 grupuri de consiliere:
  • un grup pentru pre-adolescenți ( 10-13 ani)
  • un grup pentru adolescenți (14-19 ani)
  • un grup pentru adulți.
  • Pentru că îmi doresc ca grupurile să se întâlnească fizic prioritatea o vor avea cei din Brașov. Dar, la solicitare, sigur putem face și grupuri online.
  • Înscrierile se fac în perioada 6-15 aprilie. Din 19 aprilie îi dăm drumul, indiferent de numărul de particpanți (vor fi totuși minim 6).
  • După ce te-ai înscris urmează o discuție scurtă cu mine în urma căreia voi decide dacă ești sau nu pregătit pentru această formă de consiliere.
  • Consilierea de grup se va întinde pe minim 12 săptămâni. Frecvența va fi o dată pe săptămână timp de 2 ore. Întâlnirile se vor desfășura în cabinetul psihologic cu respectarea strictă a normelor în rigoare. Dacă situația o cere, firește că ne mutăm temporar în online.
  • Costul unei ședințe este de 100 Ron.
  • Înscrierile se vor face completând linkul de aici. Dacă ai orice întrebări sau nelămuriri contactează-mă la ralucamosora@gmail.com

Nu știu cum te simți tu, dar eu sunt entuziasmată că voi demara aceste grupuri. Simt în jur așa o nevoie de conectare încât aproape cred că e o datorie să creez un context pentru existența lor. It is a date, then? 🙂

(Sursa foto1, foto2 si foto3)

mart. 30 20

Două pericole ascunse pentru siguranța fizică a copilului tău

by Raluca Mosora

Copiii de azi trăiesc într-un mediu mult mai sigur decât cei din generațiile de dinainte (nu trebuie să mă crezi, doar verifică rata mortalității infantile de-a lungul istoriei). Unii ar spune că deja mediul a devenit prea sigur și, din cauza asta, copiii nu se mai ghidează așa de bine după instinctul de conservare. Această siguranță a copiilor vine însă cu prețul stresării părinților, care au devenit tot mai conștienți de posibilele pericole din jur. Azi, în afară de miile de pericole de care îl ferești deja (priză, obiecte ascuțite, foc, substanțe toxice, mașini) te mai stresez și eu cu încă două de care nu ții cont. Dar îți dau și soluții pentru stresul provocat!

read more…

mart. 20 20

Cum îți pregătești copilul pentru schimbare?

by Raluca Mosora

Să spunem că tocmai ești în fața unei schimbări în viața ta și a copilului tău. Fie că e vorba despre un eveniment negativ (divorț, decesul cuiva, boală) fie despre un eveniment pozitiv (apariția unui frate, mutare), de acum înainte lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Cum începi discuția cu copilul? Ce îi spui prima oară și ce ții pentru mai târziu? Când e momentul să-i vorbești și mai ales, cum îl pregătești pentru schimbarea care îi va modifica cursul vieții? 

read more…

mart. 15 20

Cum ne facem copiii să se simtă în siguranță?

by Raluca Mosora

Ciudate zile trăim în perioada asta, nu-i așa? Zile în care, chiar dacă facem totul în numele siguranței, ne simțim panicați, în pericol sau cel puțin vigilenți. Și în care conștientizăm cât e de greu să ne păstrăm și să le transmitem și copiilor starea de siguranță, confort și protecție. 

read more…

iul. 30 18

Cum iti obisnuiesti copilul sa faca ce-i ceri

by Raluca Mosora

Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori se preface ca nu te aude, si doar cand tipi la el se mobilizeaza. Tu ai inceput sa-ti pierzi rabdarea si il bruschezi, iar el devine tot mai incapatanat si incepe sa te evite. Daca situatia iti este foarte cunoscuta (fie ca e vorba de spalat pe dinti, curatenie, teme sau altceva) nu are rost sa mai detaliez ci voi trece direct la solutii!

read more…

mai 7 18

Despre copiii care nu se simt iubiti de parinti

by Raluca Mosora

Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta. read more…

dec. 11 17

O metodă simplă și eficientă de disciplinare

by Raluca Mosora

Pentru educarea unui copil, la fel ca pentru construirea unei case, ai nevoie de materiale bune dar si de unelte potrivite. Materialele “construirii” unui copil educat sunt timpul, dedicatia, rabdarea celor din jur si predispozitiile lui genetice, iar uneltele sunt toate metodele de educatie pe care i le aplici. Si, asa cum nu poti construi o casa cu o singura unealta, tot asa nu iti poti educa copilul folosind o singura metoda de educatie. Astazi vreau sa-ti prezint din multitudinea de unelte ale disciplinarii una extrem de eficienta si usor de aplicat. read more…

nov. 6 17

Ai o problema cu copilul si nici o solutie nu functioneaza?

by Raluca Mosora

Nu mai stiu ce sa ma fac cu el, am incercat totul, dar nimic nu functioneaza, imi spui, si observ ca te simti blocat si neputincios. Imi mai spui si ca l-ai luat cu frumosul, dar degeaba, dar si ca i-ai mai dat cate o palma la fund uneori. Vad ca incepe sa te cuprinda deznadejdea si apelezi la mine ca la o ultima speranta. Oare voi avea eu solutia minune pe care o astepti sau voi adauga inca o incercare nereusita la lungul tau sir de esecuri? read more…

iul. 3 17

Despre partea întunecată a relaţiei dintre părinte şi copil

by Raluca Mosora

În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării? read more…

mart. 1 17

Pentru părinţii critici

by Raluca Mosora

De obicei, părinţii critici ştiu că sunt aşa şi nu se simt vinovaţi pentru asta. Dimpotrivă, consideră că ceea ce fac e spre binele copilului. Sunt aspru, spun ei, dar în felul ăsta îl învăţ pe copil să nu mai greşească în viitor. Ei bine, dacă critica e așa de utilă, poate n-ar fi rău să-i criticăm puțin și pe părinţii critici.  read more…