Skip to content

Copilul tău suportă frustrările?

by Raluca Mosora on 31 March, 2013

copilul tau suporta frustrarileEste inadmisibil ce se întâmplă! Sunt de-a dreptul şocată! Nu trebuie să mi se întâmple chiar mie aşa ceva! Poate cunoşti şi tu adulţi gata oricând să se scandalizeze, cu un sentiment acut al nedreptăţii, care îi acuză pe ceilalţi pentru orice greşeală şi care se simt nişte victime ale sorţii nemiloase. Ei îmi reamintesc de una dintre cele mai mari capcane în care pot cădea părinţii din ziua de azi, şi anume de a nu le forma copiilor toleranţa la frustrare.

Motivaţi de bune intenţii, mulţi părinţi vor să le ofere copiilor absolut tot îşi doresc şi să facă astfel încât acestora să nu le lipsească nimic. Dacă îi interzic ceva copilului şi acesta protestează, ei renunţă imediat la interdicţie. Ca să nu îl vadă plângând, îi oferă absolut tot ce cere. Drept urmare, cu bună intenţie şi fără să îşi dea seama, aceşti părinţi îşi privează copiii de una din lecţiile esenţiale pe care trebuie să le înveţe în copilărie: aceea de a şti să facă faţă frustrărilor.

Intoleranţa la frustrare este normală în primii ani de viaţă. Copilul nu este capabil să înţeleagă de ce anume i se refuză ceva şi atunci protestează. În plus, chiar dacă ar şti de ce i se interzice un lucru, tot nu ar putea să îşi ţină în frâu furia şi nemulţumirea. Treptat însă, odată cu dezvoltarea autocontrolului, el este tot mai capabil să dobândească această abilitate. Cu ajutorul părinţilor, evident.

Dacă nu eşti convins de importanţa toleranţei la frustrare, iată câteva argumente în favoarea acestei calităţi:

De ce să îi formezi copilului toleranţa la frustrare?

  • Îl protejezi de suferinţele viitoare. Chiar dacă acum îi poţi oferi copilului tot ce are nevoie, este o iluzie să crezi că lucrurile vor sta mereu aşa. Inevitabil, în viaţa lui vor apărea anumite obstacole pentru care el trebuie să fie pregătit. Cu cât copilul se loveşte mai târziu de primul obstacol cu atât va suferi mai tare. În plus, el va fi mult mai marcat de evenimentele minore şi le va trăi mai dureros decât cei care s-au mai confruntat în viaţa lor cu mici frustrări.
  • Îl faci mai fericit. Cei ce nu suportă frustrările se consideră victime ale sorţii şi rămân oarecum paralizaţi într-o stare de auto-compătimire, care le accentuează nefericirea. Ceilalţi iau lucrurie ca atare fără să creadă că sunt cu ceva mai năpăstuiţi decât ceilalţi şi îşi pun în funcţiune mecanismele de adaptare la situaţie. Astfel, ei învaţă ceva din fiecare situaţie neplăcută şi devin tot mai încrezători în sine.  
  • Îi stimulezi creativitatea. Creativitatea presupune o flexibilitate a gândirii pe care cei intoleranţi nu o au, din cauză că sunt blocaţi în procesul de auto-compătimire. Numai când acceptăm o situaţie aşa cum este putem începe să ne gândim la felul în care să o schimbăm.
  • Îl ajuți să-şi formeze bune relaţii sociale. Intoleranţa la frustrare merge mână în mână cu manifestările de furie şi cu agresivitatea. Astfel, cei ce nu suportă frustrările îşi strică relaţiile sociale, pentru că cine îşi doreşte compania cuiva care este mereu gata să sară la bătaie?
  • Îi formezi autocontrolul. Toleranţa la frustrare este o componentă importantă a autocontrolului, care, precum ştim, este o cheie a succesului în viaţă. Printre altele, cei ce tolerează frustrarea obţin performanţe mai mari, reuşesc să-şi îndeplinească obiective pe termen lung şi deci au mai mult succes.

Mulți părinți cred că a fi tolerant la frustrare înseamnă să stai și să nu reacționezi deloc când cineva îți face o nedreptate. În realitate lucrurile nu stau deloc așa: de fapt, când nu lași furia să te domine, ești mai pe fază, poți da replici mai bune și esti mai capabil să întorci lucrurile în favoarea ta.

Dacă te-am convins să îi formezi copilului tău toleranţa la frustrare însă nu ştii cum, următoarele sugestii te-ar putea ajuta:

Cum îi formezi copilului toleranţa la frustrare?

  • Obişnuieşte-l cu mici frustrări. Mai întâi trebuie să îţi dai seama care este limita de frustrare pe care o poate suporta copilul tău (de obicei când atinge această limită începe să plângă). Treptat, obişnuieşte-l pe copil cu aceste mici frustrări, evitând să îi atingi această limită. Ori de câte ori reuşeşte să facă faţă unei neplăceri felicită-l şi recompensează-i efortul de a se abţine.
  • Calmează-l dacă plânge dar rămâi ferm. Cel mai dificil moment este când copilul tău plânge pentru că vrea neapărat ceva şi pare că singura cale de a-l calma este să îi oferi acel lucru. În realitate, copilul se poate linişti şi prin alte modalităţi: ia-l în braţe, spune-i că îl înţelegi, distrage-i atenţia de la obiectul dorit, însă nu ceda. Treptat, el se va obişnui cu situaţia şi va renunţa să plângă.
  • Apreciază-i efortul. De ce să nu recunoaştem, este dificil să îţi ţii sub control sentimentul de frustrare. Ori de câte ori copilul face eforturi ca să treacă cu bine de o situaţie neplăcută, el obţine o reală victorie. De aceea trebuie felicitat şi încurajat să continue. Astfel, el va fi mulţumit să ştie că eforturile lui nu sunt în zadar.
  • Evită  gândirea iraţională. Dacă direct sau indirect îi inoculăm copilului idei de tipul: trebuie să obţii tot ce vrei în viaţă, este îngrozitor să nu ai ce vrei, este nedrept să nu primești ceva, toată lumea trebuie să îţi facă pe plac, nu trebuie să ne mirăm dacă va face din orice neplăcere un capăt de ţară. Dimpotrivă, arată-i că uneori se întâmplă şi lucruri neplăcute şi că este normal să nu ne iasă totul aşa cum ne dorim. Astfel, îi vei forma o părere mai realistă despre viaţă.

Ştiu, aceste sugestii generale sunt foarte simple în teorie dar mai greu de aplicat în practică. Având în vedere faptul că deprinderea toleranței la frustrare este un proces lung, cu suișuri și coborâșuri, este posibil ca lucrurile să nu meargă ușor din prima. Dar dacă nu funcţionează din prima ce crezi, este absolut îngrozitor şi este dovada că eşti un părinte rău, sau trebuie să te obişnuieşti cu situaţia şi să mai încerci?

(Sursa  foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.