Despre sentimentul de gol interior
Probabil îți este cunoscută și ție senzația de gol interior. Poate o asociezi cu o tristețe persistentă, cu o plictiseală pustiitoare, cu sentimentul de a fi abandonat, cu o lipsă de sens sau cu o disperare ascunsă. Oricum ar fi, e o senzație gravă, apăsătoare, care nu pare potrivită cu ușurătatea copilăriei. Și totuși, de cele mai multe ori ea își are rădăcinile în primii ani de viață, în experiențele timpurii ale copilului. read more…
Zece emoții de primăvară: Plăcerea
Întoarce-ţi o clipă atenţia spre interior şi gândeşte-te la toate momentele plăcute pe care le-ai trăit azi. Au fost destule? Chiar acum, când eşti în faţa ecranului, simţi vreo plăcere, cât de mică? Ai, în această perioadă, parte de plăceri? Şi, dacă vrei mai multă plăcere în viaţa ta, gândeşte-te o clipă: ar trebui să existe oare o limită în plăcere? Este posibil ca prea multă plăcere să fie în vreun fel dăunătoare? Răspunzând la aceste întrebări, vei observa mai bine care este atitudinea ta faţă de plăcere în general: îţi ghidezi viaţa spre atingerea ei sau o consideri mai degrabă ceva marginal? read more…
Zece emoţii de primăvară: Mândria
Adu-ţi aminte de ultima oară când te-ai simţit cu adevărat mândru de tine. Ce sentiment împlinitor ai trăit, nu-i aşa? Ce emoție plăcută este mândria! Acum, gândeşte-te la ultima oară când ai văzut un coleg cu adevărat mândru de sine însuşi. Nu-ți trezeşte această amintire şi o emoţie negativă, cât de mică? Când vedem mândria din exterior ne dăm seama că ea nu este întotdeauna bună, ci că are și o față întunecată. Astăzi vreau să vorbim despre ambele fețe ale mândriei. read more…
Din lumea copiilor: Mimul
Ca să urmăreşti povestirea băiatului de 8 ani îţi trebuie memorie, nu glumă. În interiorul marionetei elefant este ascuns un ursuleţ, în căţeluş este ascuns un păianjen şi omida este de fapt un leu fioros. În girafă este un rechin, în oaie este un elefănţel şi în răţuşcă este un urs. Toate animalele sunt de fapt altceva decât par, ca şi cum ar fi costumate de carnaval. Atmosfera însă nu este deloc de carnaval, dimpotrivă: în aer pluteşte tensiunea şi suspiciunea. read more…
Din lumea copiilor: Singura prietenă
În toiul unei certe aprige cu cea mai bună prietenă, eroina poveștii decide să fugă. Imediat se întunecă şi este singură, însă tot vrea să plece. Într-un fel ştie că greşeşte și îi e tare frică să nu se piardă, îmi spune fetiţa de 9 ani care creează povestea, dar nu o mai suportă. Aşa că trebuie să fugă. read more…
Suntem în mijlocul anului şcolar şi în mijlocul zilei, şi totuşi, în grupa mijlocie, un băiat plânge de dorul mamei lui. Timpul până la sosirea ei îi pare micuţului o eternitate, aşa că îi propun să confecţionăm o felicitare pentru mama, prin care să îi arate cât îi este de dor de ea. Cu mâna tremurândă, băiatul desenează un cerc firav cu două picioare, doi ochi mari şi guriţa dreaptă. Asta este mama, spune el, şi îi dau lacrimile iar. Stă şi se gândeşte, şi apoi, în cealaltă parte a foii se desenează şi pe el: mic, tremurat, cu 2 ochi mari şi fără mâini. Se uită la desen şi începe iar să plângă: nu e bine, spune. Nu am făcut deloc bine. Îl întreb ce anume nu e bine, şi, după ce se uită, zice: nu e bine că mama nu are mâini şi păr, şi nici copilul nu are. După multe încurajări, se înduplecă şi adaugă elementele lipsă, dar tot nu este mulţumit de desen. read more…
Cât timp alege jucăriile, băiatul are o privire serioasă, însă imediat revine la zâmbetul lui formal. Spune: ne vom juca cu aceste 3 jucării, şi îmi prezintă un ursuleţ, o girafă şi o broscuţă ţestoasă. Animăluţele de pluș schimbă amabilităţi între ele şi apoi se decid să meargă la film. Dar pe ursuleţ nu îl cheamă, mă anunţă băiatul. Nu le place de el, că îi bate pe toţi. read more…
Din lumea copiilor: La doctor
Tăcerea tihnită de afară este întreruptă de un strigăt de fetiţă: zvâculeeee, hai înapoi! Fetiţa stă la geam şi spune impacientată: uite pe aici a plecat zvâcul, printre blocurile astea. Trebuie să îl găsim! Înăuntru, pe masă, un animal de pluș are fermoarul de pe burtă desfăcut. Suntem în toiul unei operaţii pe cord deschis: Inima căţeluşei de pluș s-a rupt în două şi zvâcul a plecat din ea. read more…
Fetiţa ia culoarea roz şi începe să deseneze o casă. Se numeşte casa verde! spune ea. Se numeşte aşa pentru că, deși este roz, îşi doreşte să fie verde. Ia verdele în mână şi colorează puţin cu el. Apoi alege galbenul, apoi roşu, albastru, gri, portocaliu. În scurt timp, casa are toate culorile. Fetiţa se uită la ea încântată şi spune: şi acum îi vom face un gard mare pentru că hoţii deabia aşteaptă să vină noaptea şi să o fure!
Hoţii îşi doresc să fure casa pentru că este luminoasă şi iese lumină galbenă prin ferestre ziua. Casa lor, în schimb, este întunecată. De la ferestrele casei lor iese întuneric, spune ea, şi în casă e mai negru decât decât negrul ăsta, spune luând un creion negru în mână. read more…
Din lumea copiilor: Poftă de joc
Serioasă ca întotdeauna, fetiţa de 5 ani plimbă de colo-colo o maimuţică cu braţe lungi. Mai alege alte 3 jucării şi creează lumea maimuţelor, pe care o descrie scurt şi cuprinzător: este un loc în care toate animalele se joacă de dimineaţa până seara. Jucăria mea este o văcuţă, care ar vrea să intre şi ea în lumea maimuţelor, numai că nu o lasă părinţii să se joace toată ziua. Cu îndârdjire în ochi, fetiţa spune: nu-i nimic dacă nu te lasă. Când părinţii tăi dorm sau fac mâncare, tu te furişezi şi vii la joacă. read more…
