Cel mai probabil, când ai auzit prima oară despre bullying ți-au fost descrise comportamente precum amenințările, lovirile, jignirile, umilirile si poreclele. Dar copiii se iau la trântă, se bat și se poreclesc de când lumea! Nu există copil care să nu fi fost vreodată împins, înjurat sau amenințat de ceilalti! Toate comportamentele folosite pentru a descrie bullyingul fac parte din copilărie și nici nu ne putem imagina școala fără ele. Și atunci ce le-o fi venit celor care au facut bullyingul ilegal? Nu cumva începem și noi să suflăm și-n iaurt și să îi tratăm pe copii ca pe niște panseluțe sensibile? Nu cumva luăm prea în serios niște comportamente care se întâmplă între orice copii?
Ca să putem răspunde, este absolut necesar să înțelegem ce este și mai ales ce nu este bullyingul. Așa că îți propun sa ne imaginăm o scurtă conversație între tine și mine pe această temă.
Tu: Deci înțeleg că bullyingul este o formă de violență și, cum spuneai, violența este strâns legată de natura umană. Atunci nu cumva îi putem acuza pe toți copiii de bullying?
Eu: Deși înjurăturile, amenințările și chiar hărțuirelile dintre copii sunt la ordinea zilei, asta nu înseamnă că toți copiii sunt niște bully. Bullyingul se referă numai la situațiile în care una sau mai multe victime sunt hărțuite în mod repetat și pe o perioadă mai lungă de timp. Așadar, dacă un copil îl înjură sau lovește pe altul nu înseamnă automat că va fi acuzat de bullying. Doar dacă își alege câteva victime și își face obiceiul de a le hărțui atunci vorbim despre bullying.
Tu: Aha, deci este vorba despre o hărțuire repetată. Deci dacă doi sau mai mulți copii nu se suportă și sunt în conflict permanent înseamnă că pot fi acuzați de bullying?
Eu: Nu! Conflictele dintre copii escaladează de obicei în violență verbală sau fizică și totuși, nu putem spune că cei aflați în conflict fac bullying. De ce? Pentru că de cele mai multe ori în conflictele dintre copii raportul de forțe dintre ei este relativ echilibrat. Bullyingul însă este un fenomen care presupune un dezechilibru de putere dintre cei aflați în conflict. Adică, vorbim despre unul sau mai mulți agresori care simt că au putere și una sau mai multe victime care se simt neajutorate. Acest dezechilibru de putere perpetuează relația abuzivă specifică bullyingului.
Tu: Aha, deci e necesar și un dezechilibru de forțe. Dar dacă un copil, pentru că este mai sensibil, se consideră o victimă, și interpretează toate micile hârjoneli în joacă ale celorlalți drept bullying?
Eu: Nici în acest caz ne vom vorbi despre bullying. Cea de-a treia caracteristică esențială a bullyingului este că este făcut cu intenția specifică de a-l umili și de a-i face rău celuilalt. Așadar nu există că ești bully din greșeală sau că nu îți dai seama ce faci. Agresorul exact asta are ca scop, să îl umilească și să îl agreseze pe celălalt.
Așadar, nu orice amenințare între copii este bullying. Bullyingul este un fenomen care apare doar în anumite cazuri, și anume când un copil abuzează de puterea pe care o are asupra altuia neputincios și îl hărțuiește în mod repetat, cu intenția clară de a-l intimida, agresa sau umili.
Tu: Deci bullyingul este un fenomen care se întâmplă între un agresor și o victimă. Și totuși, de ce a devenit ilegal?
Eu: Este ilegal pentru că studiu după studiu a arătat efectele nocive pe termen lung asupra victimelor bullyingului. Bullyingul distruge încrederea în sine a victimei și îi induce sentimente adânci de umilire, neajutorare sau rușine. Acestea sunt mult mai predispuse să devină anxioase, depresive și în unele cazuri au ajuns chiar să se sinucidă din această cauză. Așadar, spre deosebire de violența dintre egali, care este normală și într-o oarecare măsură benefică (adică îi călește pe copii, le dezvoltă abilități de auto-apărare, îi ajută să își măsoare forțele și să își estimeze mai bine puterea), violența între un agresor și o victimă neputincioasă este întotdeauna nocivă pentru victimă. Iar consecințele sunt din păcate pe termen lung, și pot să devină permanente.
Tu: Da, pare într-adevăr grav. Și cum pot să îmi dau seama dacă copilul meu este un agresor sau o victimă a bullyingului?
Eu: Bineînțeles, cel mai simplu mod este să observi direct interacțiunea lui cu ceilalți. Însă, dacă bullyingul are loc la școală, nu ai cum să faci acest lucru. Așa că trebuie să cauți indicii indirecte:
Agresorul (bully) acționează diferit dacă este fată sau băiat. Astfel, băieții de cele mai multe ori amenință și pun în pericol integritatea fizică a celorlalți, Ei se folosesc de forța fizică, îi domină, lovesc sau intimidează pe ceilalți.
Fetele însă fac bullying mult mai subtil. Ele distrug rețeaua socială și reputația celei pe care o agresează, răspândind zvonuri neadevărate sau instigându-le pe celelalte fete împotriva ei. În plus, ele izolează victima și o însingureează (hai să nu mai fim prietene cu ea).
Chiar dacă nu există un profil de personalitate tip al agresorului, putem vorbi totuși despre anumite caracteristici care se regăsesc de multe ori la un bully. Astfel, cei mai mulți dintre elevi au o tulburare de comportament, sunt dornici de a obține o poziție bună în grup, doresc plăceri imediate. Cum te așteptai, au o stimă de sine ridicată, nu sunt preocupați de emoțiile celorlalți și nici nu au vinovății pe această temă. În situații sociale neutre, tind să interpreteze ca ostile intențiile celorlalți, și acționează în consecință.
Cel mai des, motivația din spatele bullyingului este dorința de atenție si apreciere din partea grupului, dar unii o fac și din plăcerea de a-l vedea pe altul că suferă sau din dorința de a-i domina pe ceilalți. Bullyingul este o modalitate ușoară pentru ei de a obține ce își doresc.
Victimele, pe de altă parte, aparțin de multe ori unor categorii defavorizate: fie au un defect fizic sau intelectual, fie fac parte dintr-o minoritate (gay, etnie rroma, etc), fie au probleme în familie. De cele mai multe ori băieții mai mici de statură sau mai firavi sunt victime ale bullyingului, iar fetele frumoase sunt și ele de multe ori victime.
Din cauza bullyingului ei nu mai vor să meargă la școală și încearcă să evite cât mai mult grupurile în care apare agresorul. De cele mai multe ori apar imediat semne de anxietate sau depresie.
Tu: Am înțeles, o sa fiu foarte atent de acum, pentru ca copilul meu să nu fie o victimă a bullyingului. Și dacă descopăr ca este victimă sau agresor, ce pot face?
Eu: Sunt multe măsuri pe care le poți lua, care să îl vizeze fie pe agresor, fie pe victimă, și ți-am promis deja că vom vorbi detaliat despre ele. Dar, dacă ne concentrăm doar pe agresor sau victimă, tabloul nu este complet. Trebuie să luăm în calcul și martorii indiferenți, a căror influență este de fapt foarte mare. Uneori, victimele bullyingului afirmă că mai dureroasă decât agresiunea în sine a fost nepăsarea celor din jur, pe care îi considerau prieteni, dar care nu au intervenit în nici un fel.
Tu: Nu știu cum te simți tu acum, dar eu sunt teribil de nervos pe agresor. Îmi vine să îl pedepsesc pentru actele lui, îmi vine să îl fac să sufere.
Eu: Așa este, și în mare parte mi se pare o reacție normală. Însă dacă treci de această furie, observi că de cele mai multe ori au și ei probleme, adică fie vin din medii ostile, fie au fost la rândul lor agresați, fie au fel de fel de traume. Bineînțeles, asta nu îi scuză, dar nu trebuie să cădem în capcana de a-i pedepsi și atât, fără să ne propunem și să îi ajutăm. În majoritatea cazurilor (adică dacă nu sunt sadici sau psihopați), într-un timp relativ scurt vor renunța la comportamentul lor.
Tu: acum, că mă uit în urmă, îmi dau seama la cât de multe situații de bullying am asistat în viața mea… (după câteva clipe de visare îți aduci brusc aminte de miile de treburi de peste zi). Foarte interesant ce îmi spui (cauți tu o scuză ca să închei conversația), de-abia aștept să aflu mai multe pe tema asta…
Eu: ok, uite, îți las mai jos o listă de linkuri pe tema asta… (realizând că te foiești și că erai doar politicos). Mă bucur dacă ți-am fost de folos (bag și eu o politețe). Ne luăm la revedere, îți pui căștile și ieși afară. Aștepți în stație autobuzul când auzi un grup de adolescenți care fac, știi tu, bullying. Moment în care….oare ce vei face?
Pingback: O metoda simpla de a-i ajuta pe copiii cu probleme - psihologpentrucopii.ro