Ce obiceiuri trec și ce nu va trece odată cu vârsta?

psihologpentrucopii.roUnii părinți sunt mai norocoși ca alții, dar până acum n-am întâlnit niciun părinte atât de norocos încât să fi scăpat de clasicul avertisment: Nu-i mai face asta copilului că se învață așa și nu o să-l mai dezveți niciodată! Avertisment mereu însoțit de câte un exemplu înfiorător: Uite la Costică, l-a legănat maică-sa când era mic și acum, la 24 de ani, încă se mai leagănă. Maricica nici acum, la 35 de ani, nu poate adormi dacă nu o mângîie cineva pe păr. Dănuț e depdendent de jocuri pe calculator pentru că așa l-au obișnuit părinții de când era mic. 

Sunt sigură că nu trebuie să te uiți mai departe de propria persoană ca să găsești și tu exemple de obiceiuri proaste înrădăcinate de când erai mic (dacă nu găsești la tine sigur găsești câteva zeci la partenerul tău). Și e de înțeles spaima ta că micile compromisuri pe care le faci acum cu copilul ar putea să devină în timp obiceiuri greșite de care nu mai scapă. 

În același timp însă, sunt sigură și că ți-ai dat seama că totul e trecător la copil. Că sunt etape și etape și că, indiferent cât de tare te sperii, dispar până la urmă. Micuțul care nu stătea decât în brațele tale când era bebe se joacă acum singur în camera lui. Ticul de la ochi a dispărut dintr-o dată. Copilul care dormea lipit de tine doarme după un an singur și nu-i mai e frică de întuneric.

Așadar, ce trece și ce nu trece odată cu vârsta? Care din comportamentele de acum rămân și se înrădăcinează, formând obiceiuri și care vor fi date uitării? 

Sunt întrebări importante pentru că, în funcție de răspunsul găsit, te vei purta diferit cu copilul. Dacă crezi că crizele de furie de la 3 ani trec singure vei fi mai indulgent, altfel îl vei pedepsi ca să nu se învețe așa. Îl iei în brațe pe bebe dacă crezi că e o etapă sau îl lași să plângă în pătuț dacă te temi să nu rămână dependent de tine.  

Din fericire, chiar dacă e evident o întrebare complicată, există răspuns la ea. Iată-l: trec comportamentele care sunt specifice unei etape de vârstă, si nu trec cele care nu țin de vârsta copilului. Adică, cu alte cuvinte, există comportamente care țin de o etapă specifică de vârstă, și care durează fix cât durează etapa respectivă. Când etapa trece, și comportamentul dispare. Și există și comportamente care nu țin de etapa de vârstă cât de interacțiunea copilului cu ceilalți, iar acestea pot forma obiceiuri. Obiceiurile dispar mai repede sau mai încet în funcție de cât de mult sunt întărite de ceilalți și de cât de mult au fost făcute.

Culmea, deși e un răspuns corect, sigur nu te mulțumește. Și asta pentru că de fapt tocmai ai dat de o altă întrebare, si mai importantă: 

Cum știm care sunt comportamentele specifice fiecărei etape de vârstă? Cum știm dacă ce face acum e specific vârstei sau nu?

Ei, asta chiar e o întrebare complicată. Răspunsul la ea este dat de o întreagă ramură a psihologiei numită psihologia dezvoltării. Practic, să răspundem înseamnă să vedem care sunt principalele etape de vârstă și care este specificul acestora, din toate punctele de vedere (cum vede copilul lumea, ce nevoi are, ce înțelege și ce nu înțelege încă, ce dificultăți sunt specifice vârstei și cum ar trebui să se poarte adulții cu copilul în această etapă). 

Așa cum dezvoltarea fizică se face treptat, așa e și cu dezvoltare emoțională, morală și socială. Copilul vede lumea foarte diferit de la an la an, uneori chiar și de la lună la lună și, la fel ca la dezvoltarea fizică, există salturi și stagnări. Unii copii ajung mai repede într-o etapă a dezvoltării psihice decât alții, alții pot rămâne blocați în anumite stadii. Bineînțeles, fiecare copil este unic în ritmul de dezvoltare și bineînțeles că un reper nu înseamnă un calapod rigid după care să îl judeci.

Cunoașterea specificului fiecărei etape de dezvoltare te ajută nu numai să știi ce trece și ce nu, dar și să îți formezi niște repere de bază, astfel încât să te orientezi mai bine în noianul de informații de parenting. Pentru că majoritatea sfaturilor despre creșterea copilului sunt potrivite doar pentru anumite vârste, pe când pentru altele pot deveni chiar contraindicate. Și, dacă nu ai o idee mai clară despre fiecare etapă, nu vei știi dacă respectiva informație i se va potrivi copilului tău sau nu.

Deci știi ce urmează, nu? O luuungă serie de articole despre etapele specifice de dezvoltare ale copilului. Nu știu cât de mult te entuziasmează ideea, dar pe mine cu siguranță m-a ajutat să ies din lunga perioadă de lipsă de entuziasm față de orice subiect care îmi trecea prin minte. Pentru că, oricât de interesant mi se părea subiectul, tot mi se părea că e doar o firmitură scoasă din context, care poate fi interpretată și mai ales aplicată greșit. 

Așadar, pe cai oștenii mei! Și nu, nu vom începe cronologic, cu etapa de bebelușie, pentru că din fericire ea este destul de bine acoperită și explicată deja. Începem cu ceva puțin mai picant (adică usturător, mai ales pentru bietele creiere epuizate ale părinților), și anume cu marea criză dictatorială de (pe) la 3 ani!

(Sursa foto1)

Raluca Draghici

Sunt psiholog pentru copii in Brasov

Leave a Reply