Skip to content

O metodă simplă de a-i ajuta pe copiii cu probleme

by Raluca Mosora on 3 ianuarie, 2019


Nu, copilaria nu e pentru toti bună si lipsită de griji. Nu, nu sunt toti copiii feriți de sărăcie, boală, neglijență sau abuz. În jurul tău sunt copii care suferă prea mult și prea devreme, copii care cunosc partea cenușie a vieții încă de când sunt mici. Sigur cunoști și tu astfel de copii și sigur ai vrea să-i ajuți. Însă cum să o faci? Uneori nu e potrivit sa le dai bani, de cele mai multe ori nu poti schimba mediul in care traiesc, și în plus nici tu nu prea ai timp și energie pentru ei. Uite, iti propun eu ceva care chiar ii va ajuta si care nu te va costa nici bani, nici timp, nici efort.

Nu te speria, nu vreau să strâng fonduri și nici să susțin o cauză. Și nici nu o sa duc discuția în direcția găsirii de vinovați pentru soarta acestor copii (îi știi și tu, îi știu și eu). Astăzi, dintre toate lucrurile care se pot face pentru acești copii voi alege o singură soluție mică dar eficientă, și anume:

Învață-ți copilul să nu îi respingă, hărțuiască sau marginalizeze pe colegii lui cu probleme. Mai mult decât atât, învață-l cum să intervină dacă alți copii îi hărțuiesc sau marginalizează pe aceștia.

Dacă nu vezi legătura între suferință și marginalizarea sau hărțuirea din școală, îți spun eu: copiii cu probleme sunt de cele mai multe ori copii problemă, adică agitați, irascibili, dezorganizați, agresivi sau retrași, singuratici, ciudați. Oricât de mult vor să-si țină ascunsă suferința, tot o vor arăta la școală într-un fel sau altul. Și întotdeauna, dar întotdeauna, vor exista colegi de clasă care se poartă urât cu ei.

În toate școlile văd fără excepție aceleași reacții de excludere și hărțuire a copiilor cu probleme. Aceleași răutăți repetate, aceleași mesaje negative de tipul Nu te vrem printre noi, ești rău, urât sau respingător. În fiecare zi câțiva copii din clasă își bat joc de ei, le pun porecle, îi umilesc sau chiar îi bat.

Însă cel mai rău lucru e că cei cu probleme intră în cercul vicios al respingerii: astfel, ca reacție la respingerea celorlalți, ei încep să se apere. Însă o fac într-un mod inadaptat, folosind violența, vorbind urât, amenințând sau lamentându-se. Aceste comportamente accentuează și mai tare respingerea celor din jur, care spun că de fapt ei își merită soarta și că e normal să se poarte urât cu ei.

Hărțuiți la școală și având și probleme, acești copii devin tot mai vulnerabili și mai însingurați. De cele mai multe ori nu au cui să spună despre suferința lor și nu e de mirare dacă la adolescență ajung în tot felul de situații de risc.

Sper că nu mă înțelegi greșit: nu spun că copiii sunt răutacioși prin natura lor. Dimpotrivă, copiii sunt mult mai deschiși și mai sensibili la suferință față de adulți!

Nu spun nici că copilul tău este un bully. Cel mai probabil, el este doar un martor pasiv la situatia copiilor cu probleme.

Ce spun însă este că copiii ajung să fie agresori sau martori indiferenți pentru că pur și simplu nu sunt ajutați să conștientizeze prin ce trec copiii cu probleme. Pur și simplu nu se gândesc mai profund la situația lor, pur și simplu nu înțeleg că aceștia suferă și au nevoie de ajutorul lor. În momentul în care conștientizează asta și dacă li se spune ce să facă, mai mult ca sigur vor sări în ajutor.

Eu cred că tu, ca părinte, ești cel mai potrivit să îl faci pe copilul tău atent la colegii lui cu probleme. Cred că tu îl poți învăța ce să facă, cum să se poarte, ce atitudine să aibă față de acești copii. Si, făcând asta, vei avea un puternic impact pozitiv asupra acestora.

Dacă copilul tău învață cum să se poarte cu copiii cu probleme din clasa lui, e deja mare lucru. E mare lucru si pentru copilul cu probleme, care primește un sprijin de care are mare nevoie, dar si pentru copilul tău, care învață să fie empatic si bun.

În acest punct, chiar dacă ai înțeles importanța de a-i ajuta pe copii cu probleme, sigur ai câteva obiecții:

Nu cumva, dacă îmi învăț copilul să le ia apărarea colegilor cu probleme, îl expun și pe el riscului de a fi hărțuit sau marginalizat?

Teama că ceilalți s-ar putea lua și de ei este principalul motiv pentru care martorii nu intervin când observă o agresiune. Și, bineînțeles, riscul este real! Așa că trebuie să îl înveți pe copil cum și în ce condiții să intervină, astfel încât să nu se expună și să rămână în siguranță (câteva detalii mai jos).

Dacă copilul meu îi ia apărarea unui copil cu probleme, nu va fi tratat și el ca un copil cu probleme?

Într-adevăr, agresorii sunt foarte deranjați de cei care le iau apărarea copiilor agresați, și de multe ori le spun Ce te bagi? Ești și tu ca el? Însă și agresorii și martorii știu că de fapt cel care se bagă nu e deloc neajutorat și nu e deloc la fel. Dimpotrivă, simțul moral elementar le indică copiilor că e bine să ia apărarea celor mai slabi, iar cei care fac asta sunt de fapt mai apreciați și mai bine văzuți de ceilalți.

Dar dacă copilul meu pur și simplu nu vrea să fie în compania copiilor cu probleme?

Și aici ai dreptate. Cel mai probabil, copilul tău chiar îi evită și el pe copiii cu probleme. Însă el nu trebuie să fie prieten cu copilul cu probleme, dacă nu vrea! Tot ce trebuie să facă este să renunțe la agresiuni, dacă o face, sau să le ia apărarea în momentele în care sunt agresați sau marginalizați.

Oare chiar contează cum se poartă copilul meu cu acești copii, dacă ceilalți nu vor schimba nimic?

Imaginează-ți că ești singur și o gașcă de bandiți te înconjoară. Contează sau nu dacă cineva îți ia apărarea? Contează foarte mult! Chiar și dacă, să zicem, nu a reușit să te scape de bandiți, faptul că nu ai fost singur împotriva celorlalți este mare lucru. Copiii cu probleme chiar așa se simt de multe ori, singuri în fața lumii și permanent asaltați. Ei stau cât mai ascunși în carapacea lor, astfel încât nimeni să nu îi atace. Și orice ajutor din exterior este văzut ca un mic miracol, ca o gură de aer proaspăt. Așadar, chiar dacă nimeni din clasă în afară de copilul tău nu își va schimba atitudinea față de copilul cu probleme, pentru acesta tot va conta mult că are un aliat.

Bine, bine, m-ai convins, (s-ar putea să) spui tu, dar ce trebuie să fac? Ei bine, sunt multe lucruri pe care le poți face și în principiu poți să abordezi problema cum vrei, atâta timp cât îl convingi pe copil să treacă de partea colegilor cu probleme. În principal, cred că succesul înseamnă să reușești să îl înveți pe copilul tău următoarele:

  1. Să îi înțeleagă cu adevărat pe cei cu probleme. Pentru a exista o schimbare de atitudine din partea copilului tău, e esențial ca el să treacă de la gândirea de tipul Așa e el, rău/urât/prost la gândirea de tipul el chiar suferă și oricine ar fi în situația lui probabil s-ar purta la fel. Pentru asta copilul trebuie să cunoască mai multe despre situația copiilor cu probleme și să încerce să-și imagineze cum s-ar simti el în acea situație.
  2. Să conștientizeze faptul că respingerea, hărțuirea, excluderea, sunt experiențe dureroase pentru oricine, și în special pentru copiii cu probleme. Copiii iau lucrurile ca atare și nu prea se întreabă cum se simt ceilalți atunci când sunt hărțuiți. De aceea ei au nevoie să audă de la adulți despre suferința produsă de excludere și etichetare, chiar dacă este ascunsă sub masca nepăsării sau agresivității. Așa cum ei ar fi extrem de deranjați dacă li s-ar pune porecle sau ar fi umiliți, așa se întâmplă și cu cei care, din cauză că au probleme, sunt cu atât mai sensibili.
  3. Să știe cum și când să intervină dacă vede că acești copii sunt agresați. Adică, în principal, în funcție de raportul de forțe (cât de puternici sunt agresorii față de el) el poate alege o intervenție directă (în care spune sau face ceva) sau una indirectă (adică să apeleze la o autoritate competentă, care să rezolve problema). Dacă decide că poate interveni singur, el trebuie să știe să intervină ferm dar non-agresiv, să știe când să se retragă din conflict și ce să facă pentru a nu escalada conflictul. (Sunt atât de multe de spus despre tipurile de intervenție încât e nevoie de un articol separat doar pe această temă).
  4. Dacă și el îi agresa sau excludea, convinge-l să nu mai facă. Din păcate,mulți copii simt plăcere când sunt într-o poziție de forță și abuzează de această poziție. Unii copii se simt mai puternici sau mai apreciați când se iau de cei din jur. Dacă și copilul tău face asta, este necesară o muncă de convingere prin care să îi spui că pe termen lung comportamentul lui îl va face să-și piardă prietenii și să devină el însuși marginalizat (pentru că nimeni nu se simte cu adevărat bine în compania unui agresor).

Precum vezi, nu am scris nimic despre ce pot face copiii cu probleme ca să se apere sau ca să se treacă peste probleme. Nu am scris nici despre atitudinea pe care trebuie să o aibă profesorii, părinții sau ceilalți apropiați din jurul lor. Sunt lucruri importante și tocmai mă pregătesc să scriu mai multe despre ele. În schimb, te-am responsabilizat pe tine, simplu martor indirect la suferința lor, să începi procesul schimbării.

Oare de ce din seria de articole anti-bullying care va urma te-am ales pe tine primul? Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu e pentru că ai cea mai mare contribuție. Și nici pentru că vei obține cele mai rapide rezultate. Te-am ales pentru că tu și eu și ceilalți părinți de copii fără probleme suntem majoritatea, noi facem de fapt normele în ceea ce privește comportamentul moral al copiilor noștri. Noi ar trebui să îi învățăm cum să se poarte cu ceilalți copii și tot noi trebuie să sancționăm derapajele. E clar că momentan copiii noștri nu iau atitudine singuri când vine vorba de bullying. Însă și noi, cei care putem să îi trezim, suntem un grup prea tăcut și prea inert. Cât timp nu ne e luat propriul copil sub colimator nu ne interesăm, nu acționăm, nu învățăm. Dar suntem dornici de ajutorare și suntem mulți, așa că putem schimba ceva. Și orice mică schimbare va aduce un mic zâmbet de ușurare pe fața umbrită a unui copilaș.


(Sursa foto1, foto2 si foto3)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.