Skip to content

De azi înainte nu mai eşti prietena mea!

by Raluca Mosora on 15 July, 2015

114487865_2cf2f0a30d_zFetiţele de 6 ani. Toate numai o buclă, o rochiţă înflorată, un zâmbet fermecător. Parcă nici nu-ţi vine să crezi când le auzi spunându-şi una alteia: De azi înainte nu mai eşti prietena mea! Când complotează şi-şi şoptesc: Hai să nu o mai băgăm în seamă pe Miruna şi să nu ne mai jucăm cu ea! Când o ignoră cu desăvârşire pe prietena lor care plânge şi le imploră să o primească înapoi în joc. De unde atâta cruzime la aceste făpturi drăgălaşe şi mai ales ce să faci dacă prietena fetei tale tocmai îi dă aceste replici?

Ca să înţelegem acest comportament al fetelor este necesar să ne uităm puţin la felul în care interacţionează copiii de 6-10 ani. Observăm că fetele şi băieţii sunt în tabere diferite şi că fiecare tabără îşi are jocurile ei specifice. În grupul băieţilor (spre exasperarea adulţilor), jocurile se învârt în jurul luptelor: scheme de bătaie, super eroi care se luptă, întreceri, competiţii care degenerează deseori în îmbrânceli.

În tabăra fetelor, în schimb, lucrurile sunt mult mai paşnice: fetele îmbracă prinţese, se joacă cu poneii şi fac desene cu sclipici. Nici urmă de agresivitate în jocurile lor, ar spune un ochi neavizat. Şi într-adevăr, fetele nu se îmbrâncesc, nu se luptă, nu îşi smulg jucăriile din mâini. Dacă agresivitatea este văzută doar ca un act de violenţă verbală sau fizică, nu este nici urmă de agresivitate la fete.

Însă, de fapt, agresivitatea nu este numai ce se vede. Mai există încă un tip de agresivitate, despre care se vorbeşte mai puţin, şi care are consecinţe cel puţin la fel de dureroase ca şi cea directă. Să o cunoaştem mai bine.

Cele două tipuri de agresivitate

Agresivitatea directă este de cele mai multe ori un răspuns la frustrare. Sunt nervos că mi-ai luat jucăria şi te lovesc şi eu. Sunt nervos că nu-mi iese desenul aşa că-l rup. Sunt nervos că m-ai lovit aşa că te înjur. Este o agresivitate care apare ”la cald”, adică atunci când îţi fierbe sângele de nervi. Rolul ei este, în esenţă, cel de descărcare a nervilor.

Celalat tip de agresivitate este indirect, mascat. Agresivitatea indirectă nu apare la căldura frustrării, ci este mai degrabă rece, calculată. Formele în care apare sunt insinuările răutăcioase, gesturile de excludere, distrugerea reputaţiei cuiva, inventarea de bârfe la adresa cuiva. Cât timp agresivitatea directă este o reacţie la furie, cea indirectă este un instrument care ne îndreaptă către atingerea unui scop, iar acest scop este legat de rolul pe care vrem să îl avem în grup. Ea nu este o agresivitate reactivă ci una activă, menită să îi domine pe ceilalţi, să îi intimideze, să le submineze statutul în grup. Dintre cele două tipuri de agresivitate, cea directă pare mai nevinovată şi într-un fel mai de înţeles decât cea indirectă.

De ce folosesc fetele agresivitatea indirectă?

Să revenim acum la grupurile de fete şi de băieţi, care se joacă separat. Indiferent de jocurile pe care le fac, copiii îşi doresc cât timp sunt în grup să fie acceptaţi de către ceilalţi. Orice copil doreşte să aibă o poziţie bună în grup, să aibă un statut înalt, să fie un membru valoros al grupului din care face parte.

Sunt nenumărate modalităţi de a obţine o poziţie bună în grup: să fii drăguţ, să fii prietenos, să fii darnic, să ştii multe lucruri, să fii bun la sport, etc. Şi, cât timp unii îşi folosesc calităţile personale pentru a obţine un statut înalt, alţii descoperă o altă modalitate, la fel de eficientă: agresivitatea.

Şi băieţii şi fetele apelează uneori la agresivitate pentru a obţine un statut ridicat în grup. Însă, cât timp băieţii folosesc agresivitatea directă ca să îi domine pe ceilalţi (ameninţări, intimidări, jigniri), fetele folosesc agresivitatea indirectă pentru a-şi domina prietenele.

Discreditarea celorlalte fete din grup, formarea de coaliţii împotriva uneia, respingerea şi ameninţările cu excluderea, toate acestea sunt menite să saboteze statutul pe care alte fete îl au în grup. Nu mai eşti prietena mea, nu te mai vrem în grup, iată replici extrem de dureroase, şi extrem de eficiente când vrei să răneşti pe cineva.

Bine bine, vei spune tu, dar fetele agresive nu sunt plăcute de celelalte!

Într-adevăr, fetele agresive nu sunt o companie prea plăcută şi nici nu sunt prea populare. Însă ele sunt fetele de a căror părere se ţine mereu cont, fete care au un cuvânt de spus şi în jurul cărora gravitează multe fete. Şi este şi de înţeles: dacă eşti într-un anumit grup nu vrei să intri în colimatorul celei care te poate exclude. Nu vrei ca ea să le întoarcă pe celelalte împotriva ta. Nu vrei să fii exclusă din cauza ei. Aşa că de voie de nevoie, te dai bine pe lângă ea, ţii cont de părerile ei, nu îi refuzi cererile. În felul acesta ea devine şi mai importantă în grup şi poate să te domine mai uşor. Agresivitatea indirectă a ajutat-o să îşi asigure acest statut înalt.

Poate ţi se pare că sunt cam dură cu aceste comportamente. Într-adevăr, încerc să îţi atrag atenţia că aceste replici sunt un act de agresiune, cel puţin la fel de grave ca şi agresiunea fizică. Fac asta pentru a te face să iei atitudine dacă observi o astfel de situaţie și pentru a le apăra pe cele care sunt ținta acestor agresiuni.

Am văzut prea mulţi părinţi care nu fac nimic când fetiţa lor este ameninţată cu excluderea din grup şi prea multe fetiţe care suferă enorm din această cauză. Acest lucru mi se pare cu atât mai deranjant cu cât, dacă o fetiţă ar fi agresată direct, toată lumea ar sări să o apere. În schimb, când i se spune că nimeni nu se va mai juca cu ea, adulţii din jur ridică din umeri şi spun că astea sunt doar copilării.

16209503493_a048c06832_z

Dacă îţi dai seama că şi aceasta agresivitate indirectă este tot un tip de agresivitate, poate îţi e mai clar că trebuie să intervii când o sesizezi. Strategiile de a-ţi proteja copilul sunt multe şi diferite, şi depinde de tine pe care o vei alege: poţi să îţi înveţi fetiţa să evite aceste prietene, poţi să o înveţi să nu le bage în seamă, poţi să o înveţi să îi dea replica şi ea, etc. Contează mai puţin ce strategie alegi. Ceea ce contează cu adevărat este să îi arăţi că nu este singură şi neajutorată în faţa acestei agresiuni.

Iar dacă eşti un părinte care are o fetiţă agresivă, descurajează aceste comportamente aşa cum ai descuraja-o să lovească sau să îi jignească pe alţii. Şi mai ales, învaţ-o că în viaţă sunt modalităţi mult mai blânde de a avea o poziţie bună în grupul ei de prietene. Dacă o lași pe fetița ta să fie agresivă ea va continua să se comporte așa și când va fi mare, când va deveni femeie. Și, sincer acum, nu cred că vrei să contribui la crearea unei lumi în care (și) femeile sunt agresive. Nu de alta dar bătrânii vor fi lăsați tot în grija femeilor, nu-i așa? 🙂Nurse intimidates with hypodermic syringe.

(Sursa foto1, foto2 s foto3)

 

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.