(Şi) adolescentul tău este dependent de telefon?
A venit vacanţa, copilul tău are parte în sfârşit de timp liber şi relaxare! Asta mai mult teoretic, pentru că, practic, va sta muult timp în faţa ecranelor. Cât despre relaxare, da, va fi relaxat până vei încerca să-i iei telefonul. În acel moment vor apărea proteste vehemente, amenințări și țipete, de mai bine nici nu-i mai ceri să mai lase telefonul (nu prea ai şanse de reuşită, oricum). Ştiu, te gândeşti că el nu vrea să renunţe la ecrane. Dar dacă ar vrea dar nu poate? Nu cumva de fapt el este dependent de ele şi tu nu-ţi dai seama? Hai să înţelegem exact cum arată dependența de telefon şi mai ales ce putem face. (more…)
SUNT CRIZELE DE FURIE NORMALE SAU SUNT SEMNUL UNOR PROBLEME PSIHICE?
Salutare! Nu știu cum v-a prins pe voi, dragi părinți, vara lui 2020, dar pe mine m-a prins de-o ureche și m-a scuturat bine de tot. Așa că, până mă dezmeticesc și mă vizitează iar muza statului productiv în fața ecranului am decis să încep să împart cu voi cartea despre crizele de furie. Adică să o public treptat pe blog, capitol cu capitol. Ritmul îl veți stabili voi, astfel că la fiecare 100 de likeuri adunate mai adaug un capitol. Dap, doar atât de la mine din prezent, să îi dăm cuvântul mai inspiratei Raluca din trecut.
Cel mai probabil, când ai auzit prima oară despre bullying ți-au fost descrise comportamente precum amenințările, lovirile, jignirile, umilirile si poreclele. Dar copiii se iau la trântă, se bat și se poreclesc de când lumea! Nu există copil care să nu fi fost vreodată împins, înjurat sau amenințat de ceilalti! Toate comportamentele folosite pentru a descrie bullyingul fac parte din copilărie și nici nu ne putem imagina școala fără ele. Și atunci ce le-o fi venit celor care au facut bullyingul ilegal? Nu cumva începem și noi să suflăm și-n iaurt și să îi tratăm pe copii ca pe niște panseluțe sensibile? Nu cumva luăm prea în serios niște comportamente care se întâmplă între orice copii?
Pe scurt, al naibii de greu! E greu pentru că nu există semne distinctive ale depresiei, adică simptome care apar 
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul 
Majoritatea copiilor au frici puternice. Unele sunt justificate, pentru că se bazează pe lucruri potenţial periculoase: frica de câini, de întuneric, de spitale. Alte frici însă, spre dezamăgirea ta, apar faţă de lucruri absolut inofensive: teama de fluturaşi, de clovni, de a trage apa, etc. În faţa acestora, îţi vine să-ţi iei copilul de mână şi să-l pui în situaţia care-l sperie ca să vadă că nu are de ce să-i fie frică. Şi, dacă ai un copil extrem de curajos, faptul că-l confrunţi cu cea mai mare frică îl va vindeca definitiv de ea. Pentru toţi ceilalţi însă este nevoie de o strategie mai eficientă. 
Pentru educarea unui copil, la fel ca pentru construirea unei case, ai nevoie de materiale bune dar si de unelte potrivite. Materialele „construirii” unui copil educat sunt timpul, dedicatia, rabdarea celor din jur si predispozitiile lui genetice, iar uneltele sunt toate metodele de educatie pe care i le aplici. Si, asa cum nu poti construi o casa cu o singura unealta, tot asa nu iti poti educa copilul folosind o singura metoda de educatie. Astazi vreau sa-ti prezint din multitudinea de unelte ale disciplinarii una extrem de eficienta si usor de aplicat.
Nu mai stiu ce sa ma fac cu el, am incercat totul, dar nimic nu functioneaza
În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării?