Care este diferența între pedepse și consecințe?
Pentru că pedeapsa a devenit azi o metodă cel puțin nerecomandată de a-ti educa copiii (cei mai mulți dintre noi am mâncat-o pe pâine în copilărie), în locul ei a apărut sintagma a aplica consecințe. Dacă vii la mine la cabinet, și eu te voi sfătui tot să aplici consecințe în loc de pedepse. Numai că, pentru că te văd cum zâmbești puțin încurcat, o să îți și explic ce înseamnă consecința, care e diferența dintre ea și pedeapsă și o să căutăm împreună exemple de consecințe cât mai potrivite pentru copilul tău. Nu de alta dar, dacă nu îți spun ce este consecința și folosesc ca exemplu a-i lua copilului accesul la ecran o săptămână, ție asta îți va suna tare de tot a pedeapsă, și există riscul să crezi că de fapt consecința nu e decât e o denumire mai acceptabilă pentru pedeapsă. Așadar hai să facem puțină lumină în subiect și să îți spun 3 diferențe principale între pedeapsă și consecință. (more…)
SUNT CRIZELE DE FURIE NORMALE SAU SUNT SEMNUL UNOR PROBLEME PSIHICE?
Salutare! Nu știu cum v-a prins pe voi, dragi părinți, vara lui 2020, dar pe mine m-a prins de-o ureche și m-a scuturat bine de tot. Așa că, până mă dezmeticesc și mă vizitează iar muza statului productiv în fața ecranului am decis să încep să împart cu voi cartea despre crizele de furie. Adică să o public treptat pe blog, capitol cu capitol. Ritmul îl veți stabili voi, astfel că la fiecare 100 de likeuri adunate mai adaug un capitol. Dap, doar atât de la mine din prezent, să îi dăm cuvântul mai inspiratei Raluca din trecut.
Cel mai probabil, când ai auzit prima oară despre bullying ți-au fost descrise comportamente precum amenințările, lovirile, jignirile, umilirile si poreclele. Dar copiii se iau la trântă, se bat și se poreclesc de când lumea! Nu există copil care să nu fi fost vreodată împins, înjurat sau amenințat de ceilalti! Toate comportamentele folosite pentru a descrie bullyingul fac parte din copilărie și nici nu ne putem imagina școala fără ele. Și atunci ce le-o fi venit celor care au facut bullyingul ilegal? Nu cumva începem și noi să suflăm și-n iaurt și să îi tratăm pe copii ca pe niște panseluțe sensibile? Nu cumva luăm prea în serios niște comportamente care se întâmplă între orice copii?
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul 
Nu mai stiu ce sa ma fac cu el, am incercat totul, dar nimic nu functioneaza
În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării?
De-a lungul vieţii am fost ameninţată, lovită, fugarită şi omorâtă de nenumărate ori. În vis, bineînţeles, însă asta nu înseamnă că spaima şi groaza de după trezire nu au fost cât se poate de reale. Iată de ce, când un copil îmi spune că nu mai vrea să doarmă ca să nu viseze urât, îi iau frica în serios şi ştiu că chiar are nevoie de ajutor.
Alexia încearcă din răsputeri să ia note mai mari decât colega ei de bancă. Luca a ieşit campion judeţean la şah şi acum se pregăteşte să intre în campionatul naţional. David se ia mereu la întrecere cu Matei, care aleargă cel mai repede în parc. Ce crezi, sunt aceşti copii fericiţi? Sunt ei relaxaţi? Este stima lor de sine ridicată? Au ei performanțe mai bune? Cu alte cuvinte, faptul că se află mereu în competiţie îi ajută pe aceşti copii cu ceva sau, dimpotrivă, le face mai mult rău?