“Nu ştiu ce e cu copilul ăsta, trebuie să îl strig de 3 ori până îmi răspunde! Uneori mă gândesc dacă nu are vreo problemă cu atenţia!”. Observând că micuţii lor nu răspund când sunt strigaţi, nu participă la activităţile de la şcoală sau sunt visători, absenţi, părinţii încep să se îngrijoreze. Şi o fac pe bună dreptate, pentru că neatenţia copilului poate duce la probleme la învăţătură, la ruperea contactului cu ceilalţi şi chiar la diferite accidente.

Dacă şi tu ai un copil neatent, sunt sigură că vrei să afli ce poţi face ca să îl ajuţi. Ei bine, în primul rând trebuie să îţi dai seama din ce cauză nu se mai poate concentra la o activitate sau la ceilalți. Doar după ce înțelegi de unde apare neatenția vei putea găsi soluţiile potrivite pentru el. În continuare îţi prezint principalele cauze care stau la baza lipsei de atenţie a copilului. În funcţie de gravitatea lor, le-am grupat în patru categorii:

1. Cauze situaţionale

Cea mai simplă cauză a neatenţiei se datorează nu atât copilului, cât sarcinii de lucru pe care acesta o face. Aşa cum adulţii au activităţi preferate şi corvoade, tot aşa şi copiii pot fi complet absorbiţi de o activitate, şi complet neatenţi în altă situaţie. Iată care sunt cele mai frecvente situaţii în care copiii sunt neatenţi:

• Activitatea nu este interesantă pentru copil. Atenţia voluntară are la bază interesul copilului pentru subiect. În cazul în care acesta lipseşte, copilul nu are de ce să facă eforturi pentru a rămâne atent.
• Activitatea este prea solicitantă pentru copil. În acest caz, lipsa de atenţie a copilului este ca un fel de renunţare în faţa unei sarcini prea dificile.
• Activitatea este prea facilă pentru copil. Sarcinile monotone, rutiniere, plictisitoare, îl fac pe copil să fie superficial şi neatent.
• Copilul este înconjurat de stimuli distractori. Copiii care îşi fac temele în timp ce se uită la televizor, ascultă muzică sau este gălăgie, cu siguranţă sunt mai distraşi în activitatea lor. Cu cât un alt stimul este mai interesant, cu atât şansa ca el să îi distragă atenţia copilului este mai mare.

Dacă ai observat că micuţul tău este neatent doar în astfel de situaţii, soluţiile sunt uşor de găsit: trebuie să modifici activităţile astfel încât să fie mai atractive şi mai adecvate copilului. Dacă însă îţi dai seama că micuţul tău este neatent în majoritatea situaţiilor, s-ar putea ca problema să provină din cauzele pe care le voi prezenta în continuare.

2. Cauze ce ţin de calitatea atenţiei voluntare

Dacă la activităţile plăcute suntem atenţi în mod spontan, la cele mai neplăcute trebuie să depunem eforturi suplimentare ca să rămânem concentraţi. Atenţia voluntară se formează în timp, în urma eforturilor repetare de a fi atent. Dacă la 3 ani copiii pot fi atenţi într-o activitate maxim 20 de minute, la 4 ani pot să se concentreze 30 de minute, iar de la 7 ani în sus se presupune că pot rămâne atenţi chiar şi 50 de minute. Iată care pot fi cauzele neatenției ce țin de copil:

• Copilul nu a avut ocazia să îşi formeze atenţia voluntară. Acest lucru se întâmplă fie pentru că a fost neglijat, fie pentru că a avut părinţi foarte permisivi, care nu l-au determinat în nici un fel să termine sarcinile de lucru. Şi într-un caz, şi în celălalt, copilul nu este obişnuit să depună efort pentru a rămâne atent.
• Copilul are puţină energie mentală şi oboseşte uşor. Epuizarea rapidă a energiei îl poate face pe copil să își piardă concentrarea după un timp, chiar dacă îi place ceea ce face.
• Oboseala determină o stare de somnolenţă în timpul zilei şi incapacitatea de concentrare. Studiile au arătat legătura clară între starea de oboseală a copilului şi scăderea rezultatelor la învăţătură, tocmai din cauză că nu se mai poate concentra destul.
• Copilul are atenţia instabilă şi este în permanenţă distras de stimulii din jur. Cu cât stimulii sunt mai puternici sau mai atrăgători (zgomote puternice, muzica preferată, imaginile de la televizor), cu atât capacitatea de a rămâne concentrat scade.
• Dificultăţi în a trece de la o activitate la alta. Unii copii au nevoie de mai mult timp ca să se pregătească de începerea unei noi activităţi. În situaţiile în care tipul de activitate se schimbă des (de exemplu când la ora de limba română elevul trebuie mai întâi să asculte, apoi să scrie, să citească, şi apoi să vorbească), aceştia au dificultăţi să ţină pasul cu cerințele.
• Tratează informaţia în ansamblu, fără să se uite la detalii. Unii copii par a nu fi buni observatori ai lumii din jur, privind realitatea oarecum superficial. Lipsa de spirit de observaţie duce deseori la neatenţie.

Dacă vrei să ştii sigur în ce măsură copilul tău are o astfel de problemă de atenţie, poţi ruga un psiholog să îi aplice teste de atenţie. El îţi poate spune cât de bună este capacitatea copilului de a se concentra la sarcina de lucru, la cât de multe activităţi se poate concentra simultan, şi cât de repede poate trece de la o activitate la alta.

Oricare dintre aceste probleme de atenţie se pot diminua în timp, prin răbdare şi efortul susţinut de a termina sarcinile de lucru. Dacă micuţul tău nu pare să aibă astfel de dificultăţi de atenţie şi totuşi este “visător”, este posibil să fie din următoarele cauze:

3. Cauze emoţionale

Dacă un copil care de obicei era atent îşi pierde dintr-o dată capacitatea de concentrare sau devine absent, retras, poate fi un semn că ceva s-a întâmplat în familia lui. Cercetările arată că scăderea dramatică a atenţiei este primul semn ce indică faptul că micuţul trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere emoţional. De cele mai multe ori, deşi problema este acasă, copilul devine neatent la şcoală, la joacă sau în alte împrejurări.

Cu cât tulburările emoţionale sunt mai profunde, cu atât atenţia copilului este mai afectată. La copiii mici lipsa de atenţie asociată cu agitaţia permanentă sunt semnele evidente ale unei suferinţe emoţionale.

De asemenea, copiii deseori devin neatenţi când se discută lucruri dureroase pentru ei. Se poate observa cum aceștia devin brusc neinteresaţi şi încep să facă altceva atunci când se ating anumite subiecte sensibile.

În cazul în care lipsa de atenţie se datorează problemelor emoţionale, lucrurile se complică. Atâta vreme cât copilul suferă, nu va fi capabil să se concentreze pe deplin. Rezolvarea problemelor din familie şi eventual consilierea psihologică îl pot ajuta cu adevărat pe copil.

4. Cauze neurobiologice

În cazul în care un copil a fost dintotdeauna neatent şi foarte agitat, indiferent de situaţia în care se află şi indiferent de atmosfera emoţională din jurul lui, este posibil să aibă o tulburare de atenţie. Cea mai răspândită dintre aceste tulburări este ADHD-ul, adică Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie. Chiar dacă în ultima vreme acest termen a intrat în vocabularul comun, totuşi trebuie să ştii că doar psihiatrul este în măsură să îi pună copilului acest diagnostic, în urma unei investigaţii foarte serioase. Tot psihiatrul poate să îşi dea seama dacă este vorba despre ADHD, sau despre o altă tulburare neurologică. Din păcate ADHD-ul este o boală gravă, care îl influenţează pe copil pe termen lung. Dacă doreşti să mai multe despre aceasta afecțiune, aici poţi găsi un site foarte util şi accesibil.

În cazul în care un copil este diagnosticat cu ADHD, este recomandată atât medicamentaţia cât şi urmarea unui proces terapeutic.

Sper că ai reuşit să parcurgi cu atenţie acest articol. Iar dacă cumva ai avut scurte momente de distragere, o să rezum tot articolul într-o celebră expresie: atenţie la neatenţie!

(Sursa foto)

Arhiva comentarii. Later edit: acest articol a generat 112 comentarii, dintre care foarte multe studii de caz concrete. Daca vrei sa le citesti, acceseaza articolul de mai jos