Ce rol are adolescentul tău în grup?
Dacă eşti adolescent, sigur o să-mi spui că tu nu te încadrezi în nici un rol, că tu eşti unic şi că te porţi cum ai chef, indiferent de situaţie. Iar eu o să-ţi spun că ştiu că eşti unic, că ştiu că tu eşti tu şi că nu încearcă nimeni să te bage în anumite tipare. Şi atunci ce rost are discuţia despre roluri? o să mă întrebi. Păi are rost, ţi-aş spune, pentru că rolurile sunt ca nişte haine. Tu rămâi tot tu indiferent ce haine porţi şi totuşi felul în care te îmbraci spune multe despre cine eşti, despre grupul cu care te identifici, despre ce vrei să vadă ceilalţi la tine, despre cât de multă atenţie doreşti. Indiferent cât de neobservat vrei să treci, hainele te trădează şi oferă informaţii despre tine. Aşadar, te invit să devii conştient de ce le transmiţi celorlalţi prin “hainele” pe care le porţi. (more…)
Poate ai auzit și tu că 
Pune paharul de apă fix acolo, nu în partea cealaltă! Pune coaja de banană înapoi pe banană! Fă să fie iar noapte! 
În esenţă, toţi experţii în parenting îţi dau sfaturi despre cum să îţi îmbunătăţeşti relaţia cu copilul. Sunt sfaturi bune, pe care încerci din tot sufletul să le urmezi. Însă ai obsevat şi tu că nu le poţi aplica prea mult timp? Adică le iei în considerare o vreme, te străduieşti să nu le uiţi, însă, încetul cu încetul, revii tot la felul obişnuit de a te purta cu copilul. Oare de ce? Nu sunt sfaturile bune? Nu eşti tu suficient de motivat? Sau e ceva legat de relaţia dintre voi care se opune schimbării?
Dacă eşti preocupat de formarea unei personalităţi puternice la copilul tău, sigur încerci să-l faci să-şi descopere propriul drum în loc să urmeze turma. Te străduieşti să-i formezi propriile preferinţe şi interese, în loc să le preia de-a gata pe ale altora. Însă, spre dezamăgirea ta, oricât de unic şi individual este copilul tău acasă, când intră într-un grup se transformă radical: era pasionat de pictatul pe pietre? Acum colorează cu roz poneii din revista Barbie. Prefera mâncarea sănătoasă? Acum vrea la Mac, ca prietenii lui. Oare de unde această transformare? Este presiunea grupului aşa de mare? Să fie influenţa nefastă a reclamelor? Oare de ce renunţă copiii aşa uşor la caracteristicile care-i fac unici şi îi imită pe ceilalţi?
Să ne uităm la câţiva copii de nota 5 la şcoală. Unul este inteligent însă total neinteresat de şcoală, clasicul „Brânză bună în burduf de câine”. Altul vine dintr-o familie dezorganizată, care nu se ocupă de el. Al treilea are un intelect de limită şi, oricât se străduieşte, nu poate scoate mai mult de-un cinci. Mai există oare şi alte cazuri? Da, mai este copilul cu dislexie, care, deşi nu aparţine nici unei categorii de mai sus, este greşit încadrat într-una din ele. Vrei să aflii mai multe despre el?
Cu fiecare etapă de creştere copilul are ocazia să înveţe lucruri bune: să împartă, să fie politicos, să se joace frumos, să devină independent, etc. Astfel, pe măsură ce creşte, el îşi dezvoltă firesc anumite calităţi. Însă există şi trăsături de caracter care nu vin odată cu vârsta şi nici nu apar de la sine. Trăsături precum bunătatea, altruismul, curajul, corectitudinea, care fac diferenţa între un caracter frumos şi unul urât, viciat. Acestea au nevoie să fie cultivate cu răbdare iar tu, ca părinte, eşti dator să contribui la dezvoltarea lor. Astăzi îţi propun să priveşti în perspectivă asupra trăsăturilor de caracter pe care vrei să le formezi la copilul tău.
Încă de la venirea pe lume a copilului mulți părinți încearcă să își dea seama cum va fi acesta când va creşte. Va fi la fel de agitat ca acum sau agitația este doar un comportament trecător? Faptul că întinde mânuţele către ceilalți şi zâmbeşte este un semn că va fi prietenos? Practic, aceşti părinţi încearcă să îşi dea seama care dintre trăsăturile de acum ale copilului vor rămâne la fel în timp. Ei bine, în prezent s-au descoperit 9 tipuri de manifestări ale copiilor care rămân relativ neschimbate toată viața. Acestea țin de 
“Nu ştiu ce e cu copilul ăsta, trebuie să îl strig de 3 ori până îmi răspunde! Uneori mă gândesc dacă nu are vreo problemă cu atenţia!”
Ce părinte nu îşi doreşte un copil care să se dezvolte cât mai armonios? Cred că scopul oricărui părinte este să vadă cum micuţul lui creşte pe toate planurile. Pentru a ne clarifica mai bine ce înseamnă această dezvoltare armonioasă, avem nevoie să ştim la ce aspecte să ne referim exact când spunem dezvoltare.