Daca cauti printre filmuletele facute de mine, gasesti unul cu un copac magnific. Metafora acestuia este de fapt un prilej să te invit să reflectezi puțin la rolul tău de părinte, în timp. Am azi pentru tine două întrebări și o rugăminte. 

Înainte să fii părinte, care perioadă din viața copilului ți se părea cea mai dificilă?

Răspunsul tău are legătură cu așteptările formate dinainte de a fi părinte, ghici de când? exact, din propria ta experiență din copilărie. Mai exact de când, atunci când erai la respectiva vârstă,părinții tăi aveau propriile lor dificultăți cu tine. Cel mai probabil, atunci ai auzit expresii precum: 

e cel mai greu cu bebelușii, că nu vorbesc.și nu știu să zică ce îi doare

e greu cu ăștia mici că sunt așa neputincioși și nu înțeleg nimic din ce le spui

toată copilăria se termină când începe școala 

să vezi tu cum va fi când dai de greu din clasa a v-a, 

dacă acum faci așa, ce mă fac cu tine la adolescență?

Toate aceste lucruri pe care le-ai auzit la ai tăi le-ai interiorizat și s-au transformat în propriile tale așteptări legate de rolul de părinte (sigur, sunt și excepții, și dacă ăsta este și cazul tău, te invit să ne spui experiența ta). 

Vindecarea de aceste convingeri limitatoare din trecut este puțin mai complicată, pentru că presupune un exercițiu de introspecție:

Oare ce anume din ce făceam eu li se părea părinților greu? 

Ce nevoi aveam eu în acea perioadă, și ei nu le-au văzut?

Stai câteva clipe să răspunzi la aceste întrebări și apoi întreabă-te mai departe: 

ce mi-ar fi plăcut să spună despre mine în loc să spună asta?

cea de-a doua întrebare este:

Raportându-te la experiența ta cu copilul tău, care perioadă ți se pare cea mai grea? 

Răspunsul la întrebarea asta este legat de dificultățile reale, din prezent. Poate te simți neputincios, nu ai resurse interioare sau nu știi dacă ce faci e corect sau greșit. În acest caz, investighează mai departe căte din acestea se datorează copilului și câte ție. 

Aceasta este o zonă mult mai schimbabilă față de prima și este zona ta de creștere, în care înveți mai multe și devii tot mai eficient. 

Cel mai probabil, răspunsul la cele două întrebări se suprapune. În acest caz, te invit la o analiză puțin mai amănunțită:

Care e de fapt diferența între mine, ca și copil în acea perioadă dificilă, și copilul meu?

Care e diferența între mine de acum și părinții mei din acea perioadă?

Cum pot transforma perioada asta de acum într-un prilej de a evolua, ca părinte?

Cu cât diferențiezi mai clar între nevoile tale din trecut și nevoile copilului tău, din prezent, cu atât sunt șanse mai mari să fii mai adaptat prezentului și nu prizonier al unor convingeri din trecut.

Poate ești într-o perioadă ocupată și nu ai timp să răspunzi pe loc la toate întrebările ăstea. Așadar te rog, dacă mai ajungi în parc și, într-un moment de relaxare observi copacii de acolo, întoarce-te către tine însuți și găsește câteva răspunsuri. Te asigur, sunt valoroase pentru tine, ca om.

Inchei cu o observație, potrivită în cazul în care celălalt părinte al copilului nu este în perioada asta acolo pentru copilul tău: te rog, nu îl îndepărta de el.  El are șansa de a deveni un părinte mai bun în viitor. Am văzut destule cazuri în care un părinte, absent o bună parte din copilăria fiului său a revenit când copilul a ajuns adolescent și a putut să dezvolte o relație extraordinar de bună. Această relație nu ar fi fost posibilă dacă celălalt părinte i-ar fi interzis legătura cu el sau dacă i l-ar fi prezentat pe părintele absent într-o lumină negativă.  

Uită-te pe fereastră. Nu îți vine să faci o plimbare în parc?

(Sursa foto)