În orice parc te-ai afla e imposibil să nu auzi un copil spunând printre sughiţuri: Maaaaamii, el mi-a luat jucăriaaaa!! Probabil că unul din trei conflicte dintre copii sunt cauzate de împărţirea jucăriilor. În faţa acestei probleme, reacţiile mamelor gravitează în jurul a doi poli: Dă-i şi lui jucăria ta, nu fii egoist! sau Spune-i că nu eşti obligat să-ţi împarţi jucăriile (şi apoi adresându-i-se justificativ adultului de lângă: Ce, ţie dacă ţi-ar cere cineva haina ta preferată, i-ai da-o?). Aşadar, cum o fi cu împărţitul ăsta? Să îi învăţăm pe copii să împartă? Când, cum şi mai ales de ce să-ți înveți copilul să împartă?

Aparent, e greu să-ţi dai seama dacă e bine să-l pui pe copil să împartă, pentru că e clar că micuţii nu simt nevoia să le dea și altora din jucăriile lor. Şi ei, ca şi adulţii, au un simţ al proprietăţii dezvoltat şi cerinţa de a împărţi intră în contradicţie cu acesta. Practic, când le ceri să împartă îi obligi să renunţe la ceva drag doar ca să arăţi ce copii bine crescuţi ai. Pe de altă parte însă, dacă nu îi ceri copilului să împartă el nu va învăţa de la sine să facă asta. Generozitatea nu este o trăsătură cu care ne naştem, aşadar dacă nu i-o cultivi, nici nu o va avea. Dacă nu vrei să creşti un adult nesuferit care nu se gândeşte decât la propriile posesiuni atunci trebuie să faci ceva în direcţia asta.

În realitate, dilema dacă să-ți înveți copilul să împartă sau nu nu e deloc complicată: evident că e bine ca micuţul să-și împartă jucăriile! A-l învăța să împartă jucăriile nu înseamnă să-l obligi să o facă și nici să îl pui să-și ofere jucăriile preferate oricui. Înseamnă să-l ajuți să descopere cât de bine se simte când se joacă împreună cu ceilalți și când, prin intermediul jucăriilor comune, își face prieteni noi. Abilitatea de a împărţi este foarte valoroasă în relaţiile cu ceilalţi: un copil generos este căutat de ceilalţi, are şanse mai mari să fie acceptat în grup şi să îşi facă prieteni. Să ştii să împarţi e cu atât mai important cu cât în colectivitate jucăriile sunt la comun şi incapacitatea de a împărţi poate duce la conflicte. În plus, a învăța să împarți într-o societate consumeristă reduce riscul de a deveni excesiv de materialist și orientat spre obținerea compulsivă de jucării. Dacă un copil descoperă avantajele de a împărţi, atunci el nu are decât de câştigat de pe urma acestui comportament!

Hai să trecem direct la câteva modalităţi prin care-ţi poţi ajuta copilul să vrea să împartă.

1. Împărţiţi jucăriile în două categorii: Jucării de împărţit şi Jucării pe care nu le împart. A-l învăţa pe copil să împartă nu înseamnă să-l forţezi să îşi ofere toate jucăriile, indiferent cât de mult îi plac. Lasă-l pe el să îşi împartă jucăriile în cele două categorii după cum simte. Nu fă prea mare caz dacă nu reuşeşte să pună prea multe jucării în categoria Jucării de împărţit: e normal ca la început să-i fie mai greu. De câte ori ieşiţi la joacă selectaţi şi câte una-două jucării din această categorie. Orice încercare pe care copilul tău o va face în această direcţie va fi observată și apreciată de tine. Mai mult decât atât, arată-i copilului și cât de bucuroși au fost ceilalți copii când s-au jucat cu jucăriile lui. Dacă, în schimb, încă nu o face, nu îl critica sau rușina. Ideea este ca micuțul să nu o facă din obligație ci să prindă gustul de a împărți.
2. Învaţă-l ce să facă atunci când nu vrea să împartă. De cele mai multe ori problema împărţitului duce la conflict pentru că micuţii nu ştiu cum să reacţioneze când cineva le vrea jucăria (sau vine şi le-o smulge, direct). Aşa că e necesar să-l înveţi tu să spună o formulă politicoasă de refuz: Acum vreau să mă joc doar eu cu ea sau poate o să ţi-o dau mai târziu, sau Hai mai bine să ne jucăm cu alte jucării, pentru că pe aceasta nu vreau să o împart. În cazul în care cineva îi ia copilului jucăria cu forţa cea mai sănătoasă reacţie este să vină la tine ca să îţi spună problema, pentru ca tu să iei atitudine.
3. Ajută-l să-i observe pe cei care împart. Prin puterea exemplului, dacă te vede şi pe tine şi pe alţi copii cum împart, sunt şanse mai mari să facă şi el acelaşi lucru. Mai mult, când un alt copil împarte cu el o jucărie apreciază-l de faţă cu copilul tău şi spune-i: vezi cât de bine te simţi când poţi să te joci cu jucăriile lui? Sunt sigură că la fel se vor simţi şi ceilalţi copii dacă le vei da din jucăriile tale.
4. Spune-i că jucăriile împărţite sunt mai preţioase. Inventează o povestioară cu jucării, în care cele care stau la un singur copil sunt mai simple şi mai şterse, pe când cele care sunt împărţite devin mai frumoase şi mai pline de viaţă, pe măsură ce se joacă cu mai mulţi copii. Asta se întâmplă pentru că fiecare copil care se joacă cu ele o face într-un fel nou, diferit de ceilalţi, şi astfel îi descoperă jucăriei calităţi noi, pe care ceilalţi nu le văd. Spre exemplu, un copil se poate juca cu o maşinuţă făcând curse cu ea. Altul o foloseşte ca maşina familiei, care îi duce în excursii. Altul spune că este maşina unui hoţ care fuge de poliţie. Astfel, în mâna mai multor copii, jucăria se transformă şi intră în scenarii diferite.
5. Explică-i copilului că jucăriile împărţite ne aduc prieteni noi. Printr-un joc sau o povestioară arată-i copilului că una din cele mai uşoare modalităţi de a-ţi face prieteni noi este să oferi din ce ai. Jucăriile nu trebuiesc oferite de tot ci doar împrumutate. Când se întorc la noi, ele ne aduc prieteni noi şi amintiri frumoase împreună. În cazul în care copilul se teme că ceilalți i-ar putea strica jucăria, promite-i că, dacă se va întâmpla asta, va primi una nouă în schimb.
6. În cazul în care copiii se ceartă frecvent din cauza unei jucării poţi introduce regula Jucăria pentru care ne certăm ne va fi luată. După ce o introduci asigură-te că nici unul nu va avea acces la ea o vreme şi, în plus, adaugă şi condiţia pe care trebuie să o îndeplinească ca să o primească înapoi: să îţi demonstreze că se pot juca împreună cu altă jucărie măcar câteva minute, fără să se certe. După ce le dai înapoi jucăria ajută-i pe copii să se împace.
7. Ne jucăm cu rândul cu jucăriile comune. Dacă copiii se ceartă frecvent pe jucăriile comune e nevoie de regula jocului cu rândul. În acest caz este nevoie şi de un adult pe post de arbitru, care să stabilească când se termină timpul unuia şi începe al celuilalt. Prin faptul că întreţine competiția între copii, această soluţie nu este mereu binevenită.

Acestea sunt doar câteva din nenumăratele modalităţi prin care-ţi poţi învăţa copilul să împartă. Dacă ai şi tu în minte altele fii generos şi împărtășește-ni-le şi nouă. 🙂 Astfel, nu vom avea doar o generație de copii cu mii de jucării ci și cu mii de prieteni.

(Sursa foto1 și foto2)