Suferi la fiecare despărțire de copil?
Nu o să uit niciodată când, la începutul grădiniței, educatoarele spuneau mustrător Păi da, copilul plânge înauntru și mama pe partea cealaltă a ușii. Bineînțeles, mamele în cauză erau văzute ca biete ființe cu probleme, pe care nu știi dacă să le judeci sau să le compătimești. Doar când am ajuns și eu mamă am înțeles cât de comun este de fapt să plângi pe partea cealaltă a ușii, adică să îți încurajezi copilul să fie independent, să se descurce singur, să poată trăi fără tine și în același timp să îți dorești din tot sufletul să mai stea o vreme lângă tine. (more…)
Sigur vrei ca micutul tau sa se integreze in grup si sa isi faca prieteni. De aceea, te ingrijorezi daca ii loveste pe ceilalti copii si te bucuri daca isi imparte jucariile. Oare cand este copilul pregatit sa isi faca prieteni? Cum invata el sa socializeze? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari te invit sa tragem cu ochiul la locul de joaca al mogaldetelor de cativa anisori. 
În orice parc te-ai afla e imposibil să nu auzi un copil spunând printre sughiţuri: 
Când se fâstâcesc şi lăsă privirea în pământ, copiii timizi sunt tare drăgălaşi. Văzându-i cum se ţin strâns de părinţi, ezitând să se apropie, te apucă duioşia faţă de ei. În ochii lor însă, propria timiditate nu este un accesoriu drăguţ, ci mai degrabă un blestem. Jena, stânjeneala şi ruşinea pe care le simt în momentele de timiditate sunt poveri grele, care le umbresc bucuria de a se apropia de ceilalţi. Oare cum de au ajuns aceşti copii timizi? S-au născut aşa sau au devenit timizi în urma unor experienţe din copilărie?
Să ne uităm la câţiva copii de nota 5 la şcoală. Unul este inteligent însă total neinteresat de şcoală, clasicul „Brânză bună în burduf de câine”. Altul vine dintr-o familie dezorganizată, care nu se ocupă de el. Al treilea are un intelect de limită şi, oricât se străduieşte, nu poate scoate mai mult de-un cinci. Mai există oare şi alte cazuri? Da, mai este copilul cu dislexie, care, deşi nu aparţine nici unei categorii de mai sus, este greşit încadrat într-una din ele. Vrei să aflii mai multe despre el?
Pentru ca este un moment asa de important, inceperea gradinitei este un subiect de mare interes pentru parinti. Iata de ce la articolul Cum sa iti pregatesti copilul pentru gradinita s-au strans foarte multe comentarii, majoritatea solicitari si primiri de sfaturi, in situatii concrete. Le-am adunat aici, ca sa nu se piarda odata cu schimbarea blogului. Asadar, daca ai timp, bucura-te de discutiile concrete pe marginea acestui subiect. 
Intrarea în grădiniţă este o schimbare foarte importantă pentru copil. Ea este prima experienţă majoră de socializare în afara familiei, care îl solicită pe micuț să se adapteze unui nou mediu. La grădiniţă nimic nu seamănă cu acasă: camera arată altfel, sunt alte jucării, alte zgomote, alte mirosuri, mâncarea are alt gust, programul este şi el diferit. Este normal ca micuţul să fie bulversat și să aibă nevoie de timp pentru a se adapta.
Poate că unii dintre voi suneti familiarizaţi cu „bătălia” dintre părinţi şi copii când vine ora mesei. Pe prima baricadă sunt copiii, care fie refuză orice fel de mâncare, fie sunt extrem de selectivi. Armele lor sunt refuzul îndârjit de a mânca, plânsul în spasme, aruncarea alimentelor pe jos, sau jocul nesfârşit cu lingura în farfurie.
Intre 4 si 6 ani copilul creeaza cele mai savuroase desene, in care se intrezareste intreaga lume interioara a acestuia. In mintea lui, fiecare obiect sau persoana are cateva trasaturi importante, pe care el se straduieste sa le prezinte cat mai clar in desen.
Perioada cuprinsa intre 3 si 5 ani poarta denumirea de pre-schematism, pentru ca in decursul ei copilul invata sa reprezinte pe foaia de hartie schemele obiectelor din jur. Cuvantul cheie al acestei perioade este