Pentru că Lazăr, cu puterea lui irezistibilă de bebe, a început să vă spună despre felul în care oamenii de știință pot trage cu ochiul la splendidul creier de bebeluș, vreau să mai adaug și eu câte ceva (ce nu a încăput în filmulețele ăstea făcute pe fugă). (more…)
Poate ai auzit și tu că cică până la 3 ani creierul copilului este la fel ca al unui geniu. O fi așa, zici tu, dar când te uiți cum minunea ta nu se descurcă să-și tragă pantalonașii pe el, parcă nu mai știi ce să crezi. În plus, cel mai probabil, mogâldeața e mult mai preocupată să bage în gură tot ce-i stă prin cale și să zdrăngăne jucăria până te ia disperarea decât să stea în poziția gânditorului și să mediteze. Așadar, de unde le-a venit ăstora să compare mințișoara copilului mic cu iluminarea unui geniu? Pentru a răspunde te invit să facem o mică incursiune în tipul de gândire al copilului mic. (more…)
Nu o să uit niciodată când, la începutul grădiniței, educatoarele spuneau mustrător Păi da, copilul plânge înauntru și mama pe partea cealaltă a ușii. Bineînțeles, mamele în cauză erau văzute ca biete ființe cu probleme, pe care nu știi dacă să le judeci sau să le compătimești. Doar când am ajuns și eu mamă am înțeles cât de comun este de fapt să plângi pe partea cealaltă a ușii, adică să îți încurajezi copilul să fie independent, să se descurce singur, să poată trăi fără tine și în același timp să îți dorești din tot sufletul să mai stea o vreme lângă tine. (more…)
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta.
Am ajuns sa detectez foarte usor copiii care nu se simt iubiti de parinti. Chiar daca sunt diferiti unii de altii si chiar daca fiecare raspunde altfel la lipsa de iubire, e ceva in privirea lor care ii tradeaza. Nu stiu daca e o cerere ascunsa, o nemultumire sau o resemnare trista, insa pot sa o recunosc cand o vad. Pot sa recunosc si la parinti lipsa de iubire, oricat e de bine mascata. O vad si eu si cu siguranta o vad si copiii, care sunt foarte receptivi la disponibilitratea afectiva a celor din jur. Singurii care par ca nu sunt suficient de constienti de acest lucru sunt chiar acesti parinti. Daca ii intrebi, ei spun ca isi iubesc copilul. Si e adevarat: in adancul lor chiar isi iubesc copiii, chiar tin enorm la ei, chiar le duc grija si chiar ar face mari sacrificii pentru ei. Problema si drama, din punctul meu de vedere, e ca aceasta dragoste ramane doar in adancuri, si nu ajunge aproape niciodata sa se manifeste in exterior. Sau, cel putin,nu se manifesta atat de des incat sa ii faca pe copii sa se simta iubiti. (more…)
Hai sa vedem: nu poate sa cante la pian, nu poate sa joace sah, nu poate conduce masina….vorbind serios acum, stiu ca gasesti peste tot informatii despre cand si cum incepe bebelusul sa faca anumite lucruri (sa zica mama, sa mearga, sa arate cu degetul, etc). Insa sunt o gramada de lucruri pe care el nu le poate face, si, din cauza ca nu le stii, s-ar putea sa fii surprins sau ingrijorat. Te provoc sa verifici cate din ele nu stiai.
Sigur vrei ca micutul tau sa se integreze in grup si sa isi faca prieteni. De aceea, te ingrijorezi daca ii loveste pe ceilalti copii si te bucuri daca isi imparte jucariile. Oare cand este copilul pregatit sa isi faca prieteni? Cum invata el sa socializeze? Pentru a afla raspunsul la aceste intrebari te invit sa tragem cu ochiul la locul de joaca al mogaldetelor de cativa anisori. (more…)
În orice parc te-ai afla e imposibil să nu auzi un copil spunând printre sughiţuri: Maaaaamii, el mi-a luat jucăriaaaa!! Probabil că unul din trei conflicte dintre copii sunt cauzate de împărţirea jucăriilor. În faţa acestei probleme, reacţiile mamelor gravitează în jurul a doi poli: Dă-i şi lui jucăria ta, nu fii egoist! sau Spune-i că nu eşti obligat să-ţi împarţi jucăriile (şi apoi adresându-i-se justificativ adultului de lângă: Ce, ţie dacă ţi-ar cere cineva haina ta preferată, i-ai da-o?). Aşadar, cum o fi cu împărţitul ăsta? Să îi învăţăm pe copii să împartă? Când, cum şi mai ales de ce să-ți înveți copilul să împartă? (more…)
Nu-l mai ţine în braţe, că se învaţă aşa! Lasă-l să plângă, nu-l mai răsfaţa! Nu dormi cu el în pat, că îl înveţi răsfăţat! Orice proaspăt părinte este avertizat cu bunăvoință (sau uneori chiar presat) să nu-și răsfețe bebelușul. Din păcate, acest avertisment, repetat uneori ca un refren, este pe cât de răspândit pe atât de nociv. Hai să vedem de ce. (more…)
Dragă părinte,
Observ cum, vorbind despre copilăria ta, ţi se umezesc ochii. Ai avut o copilărie grea, cenuşie, plină de suferinţe. Părinţii tăi fie te-au abuzat, lovit şi umilit, fie te-au neglijat, lăsându-te să creşti la întâmplare. Cunoşti foarte bine suferinţa, singurătatea şi mai ales neputinţa. Neputinţa de a fi mic şi de a nu putea schimba ceva. Şi mai ales, ştii cât de mult ţi-ai dorit să creşti mare, ca să poţi în sfârşit pleca şi să laşi totul în urmă. Să începi de la capăt şi mai ales să nu, în nici un caz să nu devii un părinte la fel ca părinţii tăi. Eu nu vreau să îmi las copilul să simtă suferinţa pe care am trăit-o eu, iată motto-ul tău de părinte. (more…)
Ce poate fi mai emoţionant pentru un părinte decât momentul în care din gânguritul micuţului se desprind primele cuvinte? Cât timp unii părinţi aşteaptă ca bebeluşii să înceapă să vorbească de la sine, alţii vor să grăbească cât mai mult procesul de dezvoltare a vorbirii acestora. Ei vorbesc mult cu bebeluşii, îi pun să se uite la emisiuni educative, le arată fel de fel de obiecte, etc. Evident, nu toate tehnicile de dezvoltare a limbajului la bebeluşi funcţionează sau sunt eficiente pentru micuţul tău. În acest articol vreau să îţi prezint metode concrete şi eficiente de a-l stimula pe micuţul tău să îşi dezvolte vorbirea. Dar mai întâi să înţelegem cum se dezvoltă limbajul în primul an de viaţă.
