A venit vacanţa, copilul tău are parte în sfârşit de timp liber şi relaxare! Asta mai mult teoretic, pentru că, practic, va sta muult timp în faţa ecranelor. Cât despre relaxare, da, va fi relaxat până vei încerca să-i iei telefonul. În acel moment vor apărea proteste vehemente, amenințări și țipete, de mai bine nici nu-i mai ceri să mai lase telefonul (nu prea ai şanse de reuşită, oricum). Ştiu, te gândeşti că el nu vrea să renunţe la ecrane. Dar dacă ar vrea dar nu poate? Nu cumva de fapt el este dependent de ele şi tu nu-ţi dai seama? Hai să înţelegem exact cum arată dependența de telefon şi mai ales ce putem face.

Asemeni tuturor dependențelor, și dependența de telefon a apărut treptat, după ce s-a trecut de la consum la exces şi apoi, prin obişnuirea cu consumul excesiv, a devenit dependenţă. Cum în zilele noastre toată lumea foloseşte telefonul, primul pas spre dependenţă e deja făcut. Iată care sunt semnele că copilul tău a făcut exces de telefon şi acum se îndreaptă spre dependenţă. 

Care sunt semnele dependenţei de telefon?

• Timpul petrecut pe telefon înlocuieşte timpul petrecut făcând activitățile care îi plăceau. Excesul de telefon înseamnă să stai pe el un timp prea lung, dar este un timp în care nu ai altceva mai bun de făcut. Imediat ce apare ceva mai interesant, laşi telefonul şi pleci. Dependenţa înseamnă să renunţi la activităţile care înainte îţi plăceau, doar ca să stai pe telefon. Practic, telefonul devine activitatea de interes principal, întreruptă de mici pauze în care trebuie să faci alte lucruri obligatorii. 
• Încercarea de a renunța la folosirea lui este problematică. Dacă nu este conştient că se uită prea mult la ecrane, adolescentul vede tentativele tale de a-l opri ca un semn de răutate sau pedeapsă din partea ta, şi protestează vehement. Însă, chiar şi în cazul în care el conștientizează că stă prea mult pe telefon, tot îi va fi greu să se oprească. Va verifica obsesiv telefonul, va fi irascibil, nu îşi va găsi locul, nu se va putea apuca de nici o altă activitate, va spune că se plictiseşte. 
• Sunt afectate mai multe domenii ale vieţii. Dependenţa nu are efecte negative doar într-un domeniu, ci în mai multe: şcoala are de suferit, pentru că el nu mai este atent nici în clasă nici la teme. Relaţiile sociale se diminuează şi sărăcesc, de multe ori el se retrage din interacţiunile faţă în faţă. În familie apar conflicte, el se retrage şi refuză să îndeplinească responsabilităţile zilnice. Pe scurt, din cauză că adolescentul tău e mereu cu ochii în telefon, nu doar o parte a vieţii este afectată, ci aproape toate. 

Deci, e simplu: adolescentul tău foloseşte telefonul o vreme şi apoi îl lasă ca să îşi vadă de viaţa lui? Bravo, e doar în stadiul de consum. Dimpotrivă, s-a retras, nu îşi face relaţii, nu îi pasă de şcoală, are telefonul ca prelungire a mâinii şi centru al privirii şi face scandal dacă vrei să i-l întrerupi? Nasol, e deja dependent. 

Verificând lista de mai sus poate realizezi cât de mulţi adolescenți sunt de fapt dependenţi de ecrane. Poate şi tu ai trecut de exces şi eşti deja dependent. Dar numărul mare de dependenţi nu face ca problema să fie mai mică! Dimpotrivă! A avea o societate cu atâţia dependenţi în rândul adolescenţilor mi se pare un lucru extrem de grav! Mult mai grav decât a avea o societate de adulţi dependenţi

De ce este dependenţa de telefon mai periculoasă la adolescenţi decât la adulţi? 

• În adolescenţă, faţă de vârsta adultă, dezvoltarea de relaţii sociale este crucială. Dacă adulţii au reţeaua de relaţii sociale deja formată, adolescenţii trebuie să o creeze şi să o întreţină. Asta înseamnă că trebuie să se integreze în grupuri, să descopere relaţiile intime, să înveţe ce şi cui să i se confeseze, să îi asculte pe ceilalţi,. A-ţi forma relaţii de prietenie profunde este o abilitate socială complexă, care se realizează doar în contact cu ceilalţi. Studiile arată că, în ciuda părerii cum că adolescenţii comunică mai mult ca noi prin social media, în realitate au relaţii mai puţine şi mai superficiale. Să nu ne păcălim: ce fac ei pe social media nu e comunicare profundă, e ceva mult mai sec, stresant şi superficial decât comunicarea faţă în faţă. Din această cauză, mai arată studiile, nivelul de anxietate şi depresie a unui adolescent e cu atât mai ridicat cu cât stă mai mult pe reţelele sociale. Aşadar, ceva e profund greşit în tiparul de comunicare de pe reţelele sociale, din moment ce duce la efecte secundare aşa nocive. 
• În adolescenţă se formează interesele. Când eşti adult se presupune că ţi-ai găsit deja drumul, trebuie doar să-l urmezi. În adolescenţă însă trebuie să fii curios şi să explorezi permanent domenii noi, până descoperi ce ţi se potriveşte. Telefonul nu doar că ocupă din timpul care ar trebui destinat descoperirii de noi interese dar şi satisface cu stimuli facili curiozitatea şi nevoia de nou. Interesul de a explora este mult diminuat în condiţiile în care mintea adolescentului este ţinută mereu ocupată de telefon. 
• Adolescenţa este un timp al învăţării intensive, în care se dezvoltă capacitatea de a memora, de a gândi abstract, vocabularul, perseverenţa, etc. Folosirea telefonului nu dezvoltă deloc aceste abilităţi, dimpotrivă, face totul prea simplu. Practic, nu trebuie să depui deloc efort mental când foloseşti telefonul. Studiile atrag atenţia constant că dependenţa de telefon scade dramatic performanţa academică, dar cine să le asculte când avem pe cine să dăm vina când vine vorba de lipsa interesul pentru şcoală?
• Adolescenţii nu sunt pregătiţi să facă faţă tentaţiilor. La fel ca toţi copiii, ei încă mai sunt ghidaţi de obţinerea de plăceri imediate (iată de ce şi noi trebuie să o facem pe bau-baul mereu, pentru că încercăm să adăugăm, pe lângă principiul plăcerii, şi principiul realităţii- nesuferitul trebuie). Iar ecranele exact asta fac, trimit în continuu stimuli plăcuţi şi uşor de obţinut. Cum să poată ei să se desprindă de la ceva plăcut dacă nu ştiu să se abţină şi nici nu se pot gândi la efectele negative de pe termen lung? Fără aceste abilităţi ei devin ţinte sigure pentru manipularea celor care au tot interesul să îi facă consumatori fideli ai produselor lor (reţele sociale, jocuri, produse, etc). 
• Adolescenţii sunt mai afectaţi emoțional de remarcile răutăcioase decât adulţii. Dacă credeai că pe social media se dau doar inimioare şi like-uri, ei bine, nu e deloc aşa. La umbra anonimatului adolescenţii pot deveni răi şi agresivi iar impactul pe care îl are bullying-ul este mai mare ca în viaţa reală, pentru că şi audienţa este mai mare. Comentariile răutăcioase sau zvonurile false pot declanşa multă suferinţă interioară (în special fetelor) şi ţi-am mai spus că există studii care arată că folosirea de social media în adolescenţă e asociată cu o rată mult mai mare de risc de suicid? 
• Dependenţele la vârste fragede sunt un factor de risc major în crearea altor dependențe de mai târziu. Asta mi se pare de fapt cea mai tragică parte din toată treaba cu dependenţa de telefon. Practic, formăm un tip de personalitate fragil, înfometat de stimuli plăcuţi, fără autocontrol, care nu se poate opri din obţinerea plăcerii şi care nu se gândeşte la consecinţe negative din viitor. Jocurile de noroc, drogurile, pornografia, toate promit că vor satisface nevoia de plăcere facilă şi abia aşteaptă să se agaţe de acest tipar de personalitate dependentă. 

Sper din tot sufletul că, dacă ţi-ai dat seama că adolescentul tău este dependent de telefon, te-am îngrijorat suficient. Nu de alta, dar nu există soluţii facile la problema dependenţei. Nu avem injecţii cu metadonă ca la droguri şi nici clinici de dezintoxicare. Tot ce avem sunt strategii complexe, pe termen lung, care presupun să fii motivat, consecvent şi implicat. E necesar să urmezi anumite direcţii care ţin de formarea pe termen lung a unor abilităţi la adolescentul tău. 

Problema e cu atât mai gravă dacă adolescentul nu consideră dependenţa de telefon o problemă, ci ceva normal. Cum în dependenţa asta sunt implicate şi mecanisme biologice adânc înrădăcinate în creier(căutarea şi anticiparea plăcerii, nevoia de aprobare socială), lucrurile devin şi mai complicate. 

Îţi trasez câteva linii de acţiune majore, cu menţiunea că nu este un plan de tratament şi că fiecare adolescent are nevoie de propria cale de a scăpa de dependenţa de telefon. 

Cum abordăm dependenţa de telefon?

• E nevoie să descoperim ce nevoi au stat la baza formării dependenţei: copilul foloseşte telefonul ca să fugă de o stare neplăcută? Ca să se relaxeze după o zi grea? Să simtă că aparţine unei comunităţi? Ca să socializeze? Să îşi ia de acolo apreciere? Să se calmeze? Să caute stimui noi? 
• Pentru fiecare nevoie identificată trebuiesc găsite alte modalităţi, mai sănătoase, de a o satisface. Aici, cum vezi, intervenţia trebuie personalizată în funcţie de felul în care e copilul tău, de mediul în care trăieşte, de experienţele prin care a trecut, de interesele lui, etc. În esenţă, e important să îi îmbogăţim viaţa cu activităţi care oferă plăceri mai autentice şi de durată mai lungă, chiar dacă sunt obţinute cu efort mai mare.
• Este esenţial să îl învăţăm pe adolescent autocontrolul, mai exact să îi dezvoltăm capacitatea de a putea termina o activitate plăcută şi de amâna o plăcere pentru mai târziu. 
• Până îşi formează pe deplin autocontrolul trebuie să-l protejăm de tentaţii, dacă e nevoie prin instalarea unor programe de control parental sau interzicerea accesului la telefon în anumite momente ale zilei. 
• Adolescentul trebuie să înţeleagă consecinţele pe termen lung ale utilizării în exces a telefonului. Putem să îl ajutăm să îşi monitorizeze singur timpul petrecut pe telefon, şi să ştie şi singur când se apropie riscul de folosire a lui în exces. 
• Dacă problema devine mai serioasă, apelează la ajutor de specialitate! Sprijinul unui psiholog pe parcursul procesului de renunţare la dependenţă poate fi important şi pentru el dar şi pentru tine, ca să nu abandonezi lupta. 

Acestea fiind zise, te anunţ că ai petrecut minim 10 minute în faţa ecranului citind acest articol. Nu crezi că e vremea… să stai şi mai mult? Nu de alta, dar acum mă găseşti şi pe Instagram şi pe tiktok, cu conţinut nou, uşor de înţeles, numai bun să te ţină prins în faţa ecranului. Cu plăcere! 😀

(sursa foto)