Pe scurt, al naibii de greu! E greu pentru că nu există semne distinctive ale depresiei, adică simptome care apar doar la depresie și nu la alte tulburări. E greu pentru că nu poți ști dacă e vorba de depresie sau de o pasă proastă. E greu pentru că fiecare copil deprimat se manifestă într-un fel unic și diferit. Pentru că depresia arată diferit în funcție de vârsta copilului. Pentru că fetele deprimate se exprimă altfel decât băieții deprimați. Ah, și în plus, e al naibii de greu pentru că depresia la copil nu seamănă deloc cu depresia la adulți sau adolescenți!

Așadar, tocmai pentru că este atât de greu de depistat, nu poți să-ți dai seama singur dacă copilul tău suferă sau nu de depresie. Doar un doctor psihiatru sau un psiholog clinician pot stabili acest lucru, în urma unei evaluări. Însă asta nu te face neimportant! Dimpotrivă, tu ești factorul cheie în depistarea depresiei, pentru că tu trebuie să vezi dacă copilul este în suferință și tot tu trebuie să ceri ajutor specializat, dacă e cazul!

Iar ce pot eu, simplu donator de informații pe internet, e să vin in ajutorul tău cu o listă de semnale de alarmă care pot indica apariția unei depresii la copil. Sarcina ta e să verifici dacă aceste semnale apar la copilul tău și să numeri câte dintre ele i se potrivesc.

Posibile semne ale depresiei la copil

Episoade intense de furie și tristețe. Copilul deprimat se simte ca și când ar sta pe o bombă și orice situație, oricât de nesemnificativă, îi declanșează o reacție emoțională puternică. El percepe într-un mod exagerat criticile, respingerile, frustrările și le interpretează în mod catastrofic (nu sunt bun de nimic, nimeni nu mă iubește, toți îmi vor răul). Interpretând în felul acesta distorsionat, el reacționează puternic și disproporționat cu situația, făcând crize de furie sau având accese de plâns inconsolabil. Pentru că este atât de afectat de emoții negative devine instabil emoțional și imprevizibil.

O stare de agitatie permanentă și dezorganizare în idei și comportament. Aceasta rezultă în urma emoțiilor negative și a sentimentului de gol interior, care sunt prea numeorase și pe care copilul nu le poate gestiona. Cu cât copilul este mai mic, cu atât capacitatea lui de a-și calma emoțiile negative e mai mică, și, în consecință, și agitația va fi mai mare. Copilul deprimat este agitat indiferent de mediul în care se află, de persoanele cu care este și de activitățile făcute. Starea de agitație provine din interior și deci nu e influențată semnificativ de ce se întamplă în jur.

Incapacitatea de a se concentra. Pentru că este copleșit de emoții negative, copilul deprimat nu mai poate să se concentreze la activitățile de zi cu zi. De multe ori alege să se retragă din activitate, pentru că efectiv nu îl mai interesează sau nu mai are capacitatea de a o duce la bun sfârșit. Din cauza lipsei de atenție performanțele școlare scad și este certat pentru lungile reverii în care e absorbit.

Sentimentul de vulnerabilitate interioară. Copilul deprimat nu se simte capabil să își ducă la îndeplinire sarcinile, se consideră neajutorat și neputincios. Se plânge că nu va putea face nimic, este pesimist și descurajat. Orice mic eșec este pentru el confirmarea faptului că nu e bun de nimic. În timp, sentimentul de lipsă de valoare duce la sentimente persistente de vină și rușine.

Perturbarea apetitului sau a ritmului de somn. Și organismul copilului deprimat are de suferit în urma emoțiilor negative puternice. Unii copii își pierd pofta de mâncare, alții mănâncă prea mult, aproape compulsiv. Unii devin apatici și somnoroși, pentru că frămantarile interioare le consumă energia, alții nu pot dormi din cauza agitației.

Dureri de cap sau de burtică. Suferința psihică este însoțită la copii de suferință fizică, în special dureri de cap sau de burtă. Cu cât copilul e mai mic, cu atât e mai probabil să își manifeste durerea emoțională în mod fizic.

Are copilul tău CÂTEVA din aceste semne? Ei bine, sunt șanse mari să NU fie deprimat! Cum vine asta? Păi, precum spuneam, depresia la copil nu are semne specifice, așadar oricare din comportamentele de mai sus poate apărea și din alte cauze decât depresia. Agitația, lipsa de atenție, schimbările de dispoziție, ca să nu mai zic simptomele fizice, toate pot apărea din zeci de alte motive!

Probabil că acum te întrebi de ce ți-am mai facut lista de mai sus, dacă tot nu îți indică clar depresia. Pentru că e important să vezi câte din comportamentele de mai sus sunt făcute de copil. Și, dacă micuțul le are aproape pe toate, atunci trebuie să îți pui următoarea întrebare:

Se întâmplă ceva în viața copilului meu care îl poate face să fie deprimat?

Vezi tu, depresia nu apare la copii chiar din senin, pe fond genetic sau ca urmare a sensibilității copilului. Ca un copil să fie deprimat trebuie să fi trecut prin anumite greutăți sau să se afle într-o situație de viață stresantă sau dificilă. Așa că trebuie să verifici dacă:  

• A avut o experiență a pierderii: plecarea cuiva drag sau decesul cuiva sunt factori de risc majori pentru depresie. Cu cât persoana era mai apropiată sau cu cât plecarea a fost mai bruscă, cu atât riscul crește. .
• S-au petrecut sau se petrec schimbări în viața lui pe care nu le poate controla sau înțelege. În viața copiilor apar multe schimbări, însă unele sunt atât de bruște și dramatice încât copilul nu le poate face față. De multe ori adulții omit să îi spună copilului ce s-a întâmplat de a dus la schimbare și mai ales ce anume se va schimba de acum încolo. Iar incertitudinea și grijile, când durează prea mult, au efecte perturbatoare asupra copilului.
• Este agresat și se simte neputincios. Agresiunile de orice fel îi induc copilului un sentiment de neajutorare, mai ales dacă nu există nimeni care să îi ia apărarea. În timp, copilul agresat crede că a făcut ceva rău din moment ce este agresat, se simte vinovat și nici măcar nu mai speră că vreodată i se va face dreptate.
• A fost bolnav și înca se simte vulnerabil. Pentru unii copii, boala este o experiență traumatizantă, mai ales dacă apar urmări negative. Copiii care se îmbolnăvesc des sau au boli grave se simt de multe ori fragili, și această vulnerabilitate poate sta la baza depresiei.

Dacă copilul nu e în niciuna din situațiile de risc, e posibil să nu fie vorba despre depresie. Daca însă copilul e în risc, e important să îl ții sub observație și sa vezi dacă starea i se ameliorează sau se agravează. Totodată, ai de urmărit și cât de tare are de suferit copilul în urma emoțiilor negative, adică cât de mult îi perturbă activitățile zilnice și buna funcționare. Și, dacă semnele sunt în continuare rele, o sa ai nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Chiar dacă am omis să îți spun, e de la sine înțeles că dacă copilul vorbește despre sinucidere sau amenință cu sinuciderea nu mai stai pe gânduri și mergi cu el la psiholog! 

Așadar, copilul deprimat nu e neapărat copilul trist sau retras. Copilul deprimat e mai degrabă un copil problemă, adică agitat, irascibil, împrăștiat, suspicios, bolnav. Așa că data viitoare, dacă îți vine să spui despre un anumit copil că este obraznic sau rău, gândește-te că poate de fapt e în depresie și are mare nevoie de ajutor. Suferința psihică doare uneori mai mult decât suferința fizică, și doare mai ales când este greșit înțeleasă. Să nu îi împovărăm pe micuții care suferă de depresie și mai tare acuzându-i, ci să le fim aproape, pentru că au cu adevărat nevoie de noi!

(Sursa foto)