Tu ce faci când copilul tău e nervos?
E dimineaţă. Eşti în mare grabă, ţi-ai îmbrăcat cu chiu cu vai fetiţa şi, chiar înainte să plecaţi din casă, ea se aşează pe covor şi îşi împrăştie câteva jucării. Când îi spui să se grăbească începe să plângă şi să protesteze: că nu vrea la gradi, că mai vrea să se joace, că vrea să stea acasă. Deşi ştii că trebuie să îţi păstrezi calmul, simţi cum ţi se ridică tensiunea, eşti deja grăbită, îngrijorată şi enervată. Şi atunci reacţionezi într-una din cele 4 modalităţi de mai jos. (more…)
Nu ştiu cât de stresat este copilul tău cu începerea şcolii, însă ştiu că tu eşti mai stresat ca el. Poate eşti nemulţumit de sistemul de învăţământ şi de profesori, poate nu mai vrei să-ţi împingi copilul de la spate să înveţe, poate te gândeşti la banii cheltuiţi pe meditaţii sau îţi faci griji referitoare la viitorul lui profesional. Cu atâtea griji, nu e de mirare dacă ai o atitudine negativă faţă de şcoală, în care te simţi neputincios sau revoltat. Oare e posibil să schimbi ceva?
În fiecare zi văd în faţa mea suferinţa. Văd mâini sprijinite în poală, resemnate în faţa vieţii, văd ochii rugători de copii neglijaţi şi umerii încleştaţi de oameni nedreptăţiţi. În fiecare zi aud poveşti incredibil de triste, povești despre dezamăgire, singurătate şi neputinţă. În fiecare zi văd oameni care se zbat la graniţa fină între luptă şi renunţare. Şi, în fata suferinţei tale, mă întreb ce rol am eu în viaţa ta? În ce fel îţi pot uşura eu greul bagaj pe care îl duci cu tine de-o viaţă? Ce pot face eu pentru tine?
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. 
Dacă, printr-o minune, nu ştii ce e aia ruşinea, o să-ţi spun că este o emoţie groaznică! Când tocmai ai fost prins cu mâţa-n sac te faci mic, ca şi cum corpul tău ar vrea să scape cumva din această situaţie penibilă. Obrajii îţi ard, postura ţi-e umilă, ochii sunt agăţaţi în pământ. Te simţi fără valoare, inferior celorlalţi. În acele momente te deteşti şi sigur o deteşti şi pe persoana care te-a făcut să te simţi ruşinat. Da, ruşinea este o emoţie oribilă. Şi totuşi, îi facem pe copiii noştri să o simtă. Le-o inducem. Le-o cultivăm. Îi pedepsim rușinându-i. Ne răzbunăm pe ei rușinându-i. Îi umilim rușinându-i.
Cred că una din trei certuri dintre părinţi şi copii se întâmplă din cauza minunatei abilităţi a copilului de a nu auzi ce-i spun părinţii. De-abia când părintele spune a zecea oară un lucru, ţipând şi nervos de-a binelea, copilul ascultă şi face ce i se zice. Eşti şi tu în această situaţie? Te-ai săturat să-i spui copilului de o mie de ori un lucru înainte să-l facă? Atunci deschide urechea bine, pentru că acest articol este pentru tine.
Inspir adânc, îmi umplu plămânii cu oxigen….expir leeeent, lăsând toate gândurile să plece…. inspiiiiir, sunt tot mai relaxată ….. expiiiiir, alung toate tensiunile…. inspiiiir… expriiiir….. inspiiiir, oare la ce oră să mă văd mâine cu Delia? La patru? Nu, e prea devreme, nu termin lucrul până atunci. aaaa, aşa, expiiir, las gândurile să plece. Inspiiiiiiir, burta mi se umple de aer, expiiiiir……….5, mai bine 5, dar să nu uit s-o sun. Ah, fir-ar, iar m-au furat gândurile. Deci: INSPiiiiiR….. Expiiiir, dau aerul afară…. pfiu, cu ce forţă l-am dat, cred că deja m-am enervat. De ce nu poate mintea asta să stea liniştită? Ah, fir-ar, relaxează-te…. inspir…….. expir…….
Adu-ţi aminte de ultima oară când te-ai simţit cu adevărat mândru de tine. Ce sentiment împlinitor ai trăit, nu-i aşa? Ce emoție plăcută este mândria! Acum, gândeşte-te la ultima oară când ai văzut un coleg cu adevărat mândru de sine însuşi. Nu-ți trezeşte această amintire şi o emoţie negativă, cât de mică? Când vedem mândria din exterior ne dăm seama că ea nu este întotdeauna bună, ci că are și o față întunecată. Astăzi vreau să vorbim despre ambele fețe ale mândriei.
Din păcate, în limba română nu există un cuvânt clar care să definească emoţia despre care îţi voi vorbi astăzi (în engleză se numeşte 
Nu ştiu dacă ai trăit vreodată di