Dacă nu aș fi așa de obosită pentru că a trebuit să fac ordine la jucăriile copiilor (ups)… v-aș spune astăzi pas cu pas cum se formează o deprindere. Și, poate e din cauză că, stând acasă, fac ordine de mii de ori pe zi, în perioada asta mi se pare că regina deprinderilor la copii este ordinea.

Aceasta nu este casa mea!

Da, știu, nu e mereu o corvoadă să formezi deprinderea de ordine la copii. Există copii ordonați de la sine, sau, ca să zic așa, ușor ordonabili, cu care nici nu trebuie măcar să insiști, e suficient să te vadă cum faci ordine și gata, învață și ei. Dar există și copii din fire mai împrăștiați, după care trebuie să stai în mod deosebit. Si, dacă vrei să știi, ca observație mai mult personală și mai puțin dovedită științific, eu chiar cred că tendința de a fi ordonat sau dezordonat e în mare parte înnăscută și are legătură cu felul în care ne raportăm la lumea obiectelor, în general. Cei „natural” ordonați sunt mai atenți la obiecte, le observă mai mult, le apreciează, sunt oarecum mai conștienți de ele și de aia au tendința să le folosească mai mult, și deci și să le ordoneze. Ordonații sunt deranjați de dezordine și chiar spun că nu se pot concentra într-o casă dezordonată. Dezordonații natural, printre care mă recunosc și eu, nu pun așa mare preț pe lucrurile din jur și de aia sunt mult mai permisivi când vine vorba de ordine. Ei văd o casă prea ordonată ca ceva rigid si rece și se simt confortabil când sunt înconjurați de micul haos personal.

Și totuși, indiferent dacă avem copii cu tendința spre ordine sau nu, tot e de datoria noastra ca părinți să le formăm acestor creatori naturali de haos și deprinderea inversă, și anume ORDINEA.

Așadar, până când îmi pun gândurile în….ordine și scriu mai concret despre cum formăm această deprindere, te las să te delectezi cu aceste imagini exagerate, monstruoase si totusi amuzante, menite sa te puna putin in alerta