Dacă nu aș fi așa de obosită pentru că a trebuit să fac ordine la jucăriile copiilor (ups)… v-aș spune astăzi pas cu pas cum se formează o deprindere. Și, poate e din cauză că, stând acasă, fac ordine de mii de ori pe zi, în perioada asta mi se pare că regina deprinderilor la copii este ordinea. (more…)
Când copiii lor se exprimă printr-un tantrum (ca să folosim eufemisme), una din întrebările cele mai arzătoare ale părinților este De ce face așaaaa? (cu extensia: de ce al meu face și ceilalți nu?) Și, ca părinte care trăiești printre alți părinți, cu siguranță ai și tu în minte câteva răspunsuri: din răsfăț, vrea să te manipuleze, are o suferință ascunsă, vrea atenție, este doar obosit, are probleme cu capul, seamănă cu taică-su, etc etc. Oare care din toate aceste motive este adevărat? (more…)
Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori se preface ca nu te aude, si doar cand tipi la el se mobilizeaza. Tu ai inceput sa-ti pierzi rabdarea si il bruschezi, iar el devine tot mai incapatanat si incepe sa te evite. Daca situatia iti este foarte cunoscuta (fie ca e vorba de spalat pe dinti, curatenie, teme sau altceva) nu are rost sa mai detaliez ci voi trece direct la solutii! (more…)
Pentru educarea unui copil, la fel ca pentru construirea unei case, ai nevoie de materiale bune dar si de unelte potrivite. Materialele „construirii” unui copil educat sunt timpul, dedicatia, rabdarea celor din jur si predispozitiile lui genetice, iar uneltele sunt toate metodele de educatie pe care i le aplici. Si, asa cum nu poti construi o casa cu o singura unealta, tot asa nu iti poti educa copilul folosind o singura metoda de educatie. Astazi vreau sa-ti prezint din multitudinea de unelte ale disciplinarii una extrem de eficienta si usor de aplicat. (more…)
De obicei, părinţii critici ştiu că sunt aşa şi nu se simt vinovaţi pentru asta. Dimpotrivă, consideră că ceea ce fac e spre binele copilului. Sunt aspru, spun ei, dar în felul ăsta îl învăţ pe copil să nu mai greşească în viitor. Ei bine, dacă critica e așa de utilă, poate n-ar fi rău să-i criticăm puțin și pe părinţii critici. (more…)
Copilul tău se transformă permanent, şi la fel e şi relaţia ta cu el. După momentele bune, de apropiere şi armonie urmează perioade cu ţipete, ameninţări şi furie, în care pare că lucrurile merg din rău în mai rău şi n-o mai scoateţi nicicum la capăt. Dacă se nimereşte să vă aflaţi într-o perioadă tensionată, am o soluţie pentru tine. (more…)
Alexia încearcă din răsputeri să ia note mai mari decât colega ei de bancă. Luca a ieşit campion judeţean la şah şi acum se pregăteşte să intre în campionatul naţional. David se ia mereu la întrecere cu Matei, care aleargă cel mai repede în parc. Ce crezi, sunt aceşti copii fericiţi? Sunt ei relaxaţi? Este stima lor de sine ridicată? Au ei performanțe mai bune? Cu alte cuvinte, faptul că se află mereu în competiţie îi ajută pe aceşti copii cu ceva sau, dimpotrivă, le face mai mult rău? (more…)
Trăim într-o lume plină de vinovăţii: de la vinovăţii minore, trecătoare (iar am mâncat prea multe dulciuri), la vinovăţii adânci, ca nişte pietre de moară (din cauza mea s-au despărţit părinţii). Suntem înconjuraţi de vinovăţii intime, particulare (iar m-am purtat urât cu Gicu) dar şi de vinovăţii care atârnă asupra noastră, a tuturor (poluăm prea mult, distrugem planeta). Trăim vinovăţii concrete (azi n-am făcut sport) sau vinovăţii ascunse, neclare (ceva nu e în ordine cu copilul meu şi este vina mea). Şi, în fața vinovăţiei, fiecare se descurcă cum poate: unii o ignoră, alţii o îndură, unii fug de ea, alţii sunt dărâmaţi de vină. Oare care din aceste soluţii sunt cu adevărat bune pentru noi? (more…)
Nu ştiu cât de stresat este copilul tău cu începerea şcolii, însă ştiu că tu eşti mai stresat ca el. Poate eşti nemulţumit de sistemul de învăţământ şi de profesori, poate nu mai vrei să-ţi împingi copilul de la spate să înveţe, poate te gândeşti la banii cheltuiţi pe meditaţii sau îţi faci griji referitoare la viitorul lui profesional. Cu atâtea griji, nu e de mirare dacă ai o atitudine negativă faţă de şcoală, în care te simţi neputincios sau revoltat. Oare e posibil să schimbi ceva? (more…)
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. Oaie neagră în toate grupurile, el este învinovăţit şi pentru greşelile pe care le face dar şi pentru cele pe care nu le face. Sătui să îi tot facă observaţie, profesorii şi directorul încearcă să scape de acest copil problemă. Depăşiţi de situaţie, părinţii lui şi-au luat mâna de pe el, după ce au încercat fără succes să îl liniştească. Poate chiar l-au mutat de câteva ori în alt colectiv, în speranţa că se va schimba ceva. Însă acum, de când şi-a găsit prietenii ”potriviţi”, lucrurile se înrăutăţesc şi el se îndreaptă încetul cu încetul către delicvență. (more…)
