Care este diferența între pedepse și consecințe?
Pentru că pedeapsa a devenit azi o metodă cel puțin nerecomandată de a-ti educa copiii (cei mai mulți dintre noi am mâncat-o pe pâine în copilărie), în locul ei a apărut sintagma a aplica consecințe. Dacă vii la mine la cabinet, și eu te voi sfătui tot să aplici consecințe în loc de pedepse. Numai că, pentru că te văd cum zâmbești puțin încurcat, o să îți și explic ce înseamnă consecința, care e diferența dintre ea și pedeapsă și o să căutăm împreună exemple de consecințe cât mai potrivite pentru copilul tău. Nu de alta dar, dacă nu îți spun ce este consecința și folosesc ca exemplu a-i lua copilului accesul la ecran o săptămână, ție asta îți va suna tare de tot a pedeapsă, și există riscul să crezi că de fapt consecința nu e decât e o denumire mai acceptabilă pentru pedeapsă. Așadar hai să facem puțină lumină în subiect și să îți spun 3 diferențe principale între pedeapsă și consecință. (more…)
Când m-a întrebat prima oară un adolescent cu ce pronume să mi se adreseze, am surâs ușor ironic și am spus: 
Dacă nu aș fi așa de obosită pentru că a trebuit să fac ordine la jucăriile copiilor (ups)… v-aș spune astăzi pas cu pas cum se formează o deprindere. Și, poate e din cauză că, stând acasă, fac ordine de mii de ori pe zi, în perioada asta mi se pare că regina deprinderilor la copii este ordinea.
Salutare salutare, of, cam multe taste s-au tastat, multe likeuri s-au dat și multe postări s-au făcut de când nu ne-am mai auzit. Știi de ce? Că am prins și eu alergie la stat în fața ecranului (la fel ca tine și ca majoritatea elevilor care halesc calculator pe pâine minim 8 ore pe zi). Știu că nu avem ce face și crede-mă că nu vreau să îmi petrec o oră aici plângându-mă în zadar, împotriva curentului (care oricum ne duce cu viteză pe toți). Azi te răpesc încă 2 minute pentru că am soluții pentru tine:
Copiii de azi trăiesc într-un mediu mult mai sigur decât cei din generațiile de dinainte (nu trebuie să mă crezi, doar verifică rata mortalității infantile de-a lungul istoriei). Unii ar spune că deja mediul a devenit 
Ciudate zile trăim în perioada asta, nu-i așa? Zile în care, chiar dacă facem totul în numele siguranței, ne simțim panicați, în pericol sau cel puțin vigilenți. Și în care conștientizăm cât e de greu să ne păstrăm și să le transmitem și copiilor starea de siguranță, confort și protecție. 
Unii părinți sunt mai norocoși ca alții, dar până acum n-am întâlnit niciun părinte atât de norocos încât să fi scăpat de clasicul avertisment: 
Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori 
Probabil îți este cunoscută și ție senzația de gol interior. Poate o asociezi cu o tristețe persistentă, cu o plictiseală pustiitoare, cu sentimentul de a fi abandonat, cu o lipsă de sens sau cu o disperare ascunsă. Oricum ar fi, e o senzație gravă, apăsătoare, care nu pare potrivită cu ușurătatea copilăriei. Și totuși, de cele mai multe ori ea își are rădăcinile în primii ani de viață, în experiențele timpurii ale copilului.