Pentru că Lazăr, cu puterea lui irezistibilă de bebe, a început să vă spună despre felul în care oamenii de știință pot trage cu ochiul la splendidul creier de bebeluș, vreau să mai adaug și eu câte ceva (ce nu a încăput în filmulețele ăstea făcute pe fugă).
- În afară de metodele prezentate în filmuleț mai sunt și altele frecvent folosite de oamenii de știință:
- Se pot lua mostre de salivă (în care sunt mulți hormoni care ne dau indicii importante despre nivelul de stres și alți indicatori ai bunăstării bebelui)
- Se pot aplica căști simpatice cu electrozi
- Se fac și experimente drăgălașe care îi implică pe bebeluși.
Și, în urma acestor experimente grozave, ce știm despre bebeluși? Ei bine, multe lucruri! Atât de multe încât o să le tot scriu, treptat. Dar pe câteva din rezultate le-am mai scris, așa că le găsești mai jos:
ce nu poate să facă un bebeluș
despre se intampla in creierasul lui
despre dezvoltarea atasamentului
despre atașament și obiecte tranzitionale
Acum însă, dacă tot ești aici, vreau să mai iei aminte și la altceva, și mai important, legat de ce fac oamenii chiar din bebelușie. Este ceva ce nu ține neapărat de superputernile lor cognitive, ci de partea lor profund umană:
Încă de suntem foarte foarte mici, suntem extrem de receptivi la emoțiile celor de lângă noi și reacționăm foarte puternic la deconectarea emoțională a celorlalți.
Unul din experimentele de temelie legate de nevoia de conectare umană implică un simpatic bebeluș și o temerară mamă. Uită-te cu atenție la el. Și, dacă te bați cu pumnul în piept că tu ești genul de om care nu are nevoi emoționale și nu mai are nevoie de conectare cu ceilalți, mai uită-te o dată la filmuleț.
Hai, zile senine să avem, și mai ales oameni calzi în jurul nostru!
