Venirea pe lume a unui frate mai mic este pentru multi copii o perioada foarte dificila, pentru ca tot universul familial se schimba.Daca pana acum copilul era obisnuit sa fie in centrul atentiei parintilor, din momentul nasterii unui frate el ocupa o pozitie secundara, caci cel putin o vreme parintii vor fi mult mai preocupati de cel mic decat de el.

Multi copii traiesc aceasta experienta ca pe o pierdere, ca pe o „detronare”  din pozitia privilegiata de copil unic, si reactiile cele mai frecvente ale lor sunt fie de revolta, fie de tristete, fie de adaptare la noua situatie.

Reactia de revolta consta in reprosuri adresate parintilor ( „nu mai mai iubiti”, „ma neglijati”, „ma nedreptatiti fata de cel mic”). De asemenea copilul simte o gelozie intensa fata de fratele mai mic.

Revolta poate lua forma agresivitatii fata de parinti sau fata de cel mic. Unii copii devin obraznici in fata parintilor,  se razbuna pe ei, fac gesturi de sfidare sau de provocare a lor. Daca parintii sunt permisivi, copiii chiar isi permit sa ii insulte sau sa ii loveasca.

Unii copii isi descarca furia pe cel mic, crezand ca el este cauza suferintei lor. Ei pot fi agresivi cu fratiorul, lovindu-l sau imbrancindu-l, sau, daca se tem de pedeapsa, doar isi imagineaza ca fratelui mai mic i se intampla ceva rau.

Reactia de tristete consta in retragerea in sine a copilului, care crede ca parintii nu mai sunt asa de atenti cu el pentru ca nu este suficient de bun sau interesant pentru ei. Unii copii chiar cred ca parintii au mai facut un copil pentru ca erau nemultumiti de el.

Acesti copii pot sa se simta lipsiti de valoare, si sa dezvolte complexe de inferioritate. Deseori devin nostalgici dupa perioada de dinaintea nasterii fratiorului mai mic. Cateodata sunt nelinistiti, caci se tem ca parintii nu vor mai fi niciodata acolo pentru ei cand au nevoie. Suferinta acestor copii este foarte mare.

Reactia de adaptare apare cand copilul incearca sa isi restabileasca pozitia in familie fiind ascultator si cuminte. Acesti copii preiau rolul de frate mai mare, adica cineva care este responsabil, care isi ajuta parintii, si care este un model de urmat. Acesti copii se obisnuiesc repede cu noua situatie si isi accepta fratele mai mic relativ usor.

Bineinteles, reactia de adaptare este cea mai benefica pentru copil. Aceasta reactie nu depinde numai de copil, ci este in mare masura rezultatul felului in care parintii ii pregatesc pe copii pentru venirea pe lume a noului fratior.

Ce puteti face pentru a va pregati copilul de nasterea unui fratior?

• Anuntati cat se poate de repede venirea pe lume a unui nou fratior. Este bine sa ii comunicati vestea cu caldura, si sa raspundeti la intrebarile pe care o sa vi le puna. Cel mai indicat este sa ii spuneti ca fratiorul creste in burtica mamei, si nu ca il aduce barza, pentru ca oricum copiii observa schimbarea mamei. Puteti sa ii spuneti ca si ei au crescut tot in burtica mamei, asa cum a crescut si el.
• Aratati-i avantajele de a avea un frate. Spuneti-i ca va avea un prieten cu care se va putea juca, ca il va putea invata pe cel mic ce stie, etc. Daca prezentam lucrurile intr-o lumina buna, sunt sanse mai mari ca el sa fie entuziasmat si sa astepte cu bucurie aparitia fratiorului, decat sa fie ingrijorat.
• Cereti-i sa fie rabdator. Explicati-i ca atunci cand fratele lui se va naste va fi mic, si ca va trebui sa aiba rabdare cu el. Spuneti-i ca la inceput beblusul va avea nevoie de mai multa atentie, caci nu stie sa se descurce singur, insa dupa ce va creste putin nu va mai trebui sa stati mereu cu cel mic.
• Aratati-va dragostea fata de cel mare. Dupa nasterea fratelui mai mic, asigurati copilul ca il iubiti si apreciati chiar daca nu mai aveti atat de mult timp pentru el. Asta il va linisti si ii va alunga ingrijorarile. In plus stima lui de sine nu va avea de suferit.
• Incercati sa pastrati rutinele zilnice, pe cat posibil. Daca puteti, nu renuntati la activitatile de joaca sau obiceiurile pe care le aveti cu primul vostru copil.
• Nu il lasati pe cel mic sa ii invadeze teritoriul (luandu-i jucariile sau locul in camera), pentru ca cel mare poate deveni gelos, se poate simti nedreptatit, si poate sa devina posesiv cu jucariile lui. Mai mult, acum este o buna ocazie pentru cel mare sa invete valoarea jucariilor.
• Daca copilul este gelos, acceptati provizoriu situatia. Gelozia este un sentiment pe care copiii nu il pot controla, si daca noi le interzicem sa il simta, vor fi foarte agitati. Vor crede ca sunt niste copii foarte rai, caci nu reusesc sa isi controleze gelozia, chiar daca li se spune asta. In schimb puteti sa le spuneti ca e normal sa fie gelosi pana se obisnuiesc cu schimbarile.

Garanteaza aceste lucruri adaptarea usoara a copilul  la noile schimbari din familie? Nu. Am intalnit copii pe care parintii i-au pregatit de aparitia fratiorului, insa cand s-a nascut, au avut accese de gelozie foarte puternice. Altii pur si simplu l-au acceptat dupa numai cateva zile. Depinde foarte mult si de nivelul de stres al parintilor in acele zile, de atmosfera generala din familie, de cat de rasfatat era copilul inainte de aparitia fratelui, si bineinteles de alte probleme ce pot sa apara intre timp.

Asadar, cand apare un frate mai mic, o lume intreaga se clatina pentru primul tau nascut. Ofera-i sprijin si echilibru in acele momente, ca sa se simta iar confortabil, si invata-l sa depaseasca rivalitatea intre frati.

(sursa foto)