De ce se imită copiii unii pe ceilalți?
Dacă eşti preocupat de formarea unei personalităţi puternice la copilul tău, sigur încerci să-l faci să-şi descopere propriul drum în loc să urmeze turma. Te străduieşti să-i formezi propriile preferinţe şi interese, în loc să le preia de-a gata pe ale altora. Însă, spre dezamăgirea ta, oricât de unic şi individual este copilul tău acasă, când intră într-un grup se transformă radical: era pasionat de pictatul pe pietre? Acum colorează cu roz poneii din revista Barbie. Prefera mâncarea sănătoasă? Acum vrea la Mac, ca prietenii lui. Oare de unde această transformare? Este presiunea grupului aşa de mare? Să fie influenţa nefastă a reclamelor? Oare de ce renunţă copiii aşa uşor la caracteristicile care-i fac unici şi îi imită pe ceilalţi? (more…)
În orice parc te-ai afla, sigur găseşti măcar un copil care le comandă celorlalţi ce şi cum să facă: 
Când vine momentul “acelei discuţii”, majoritatea părinţilor trag aer în piept şi încep să turuie: ce sunt organele reproductive, ce înseamnă menstruaţie, care sunt metodele contraceptive, riscul sarcinii şi groaznicele BTS-uri. Îşi întreabă copilul dacă s-a lămurit şi, profitând de stânjeneala acestuia, declară subiectul încheiat şi apoi răsuflă uşuraţi. Au reuşit să ocolească cu graţie punctele fierbinţi (şi problematice) ale educaţiei sexuale: plăcerea sexuală, pornografia, pregătirea emoţională pentru începerea vieţii sexuale, schimbarea partenerilor sexuali, homosexualitatea, etc. Aceste subiecte incomode sunt trecute sub tăcere, urmând ca de ele să se ocupe prietenii şi atotştiutorul internet.
Adu-ţi aminte ce spuneau cei din jurul tău despre tine când erai mic. Etichete pe care ţi le tot repetau, cuvinte cu care te descriau în faţa altora: 
Lasă-l și pe el să se joace cu jucăriile tale, că e mai mic! Dă-i lui mașinuța ta, nu vezi că plânge după ea? Trebuie să ai grijă de fratele tău, ca ești mai mare!
Pe peretele din faţa blocului meu încă este scrijelit, după aproape 20 de ani, SHMT. Ţin minte foarte clar cum într-o zi vecinul meu, bun prieten dealtfel, mi-a scris această dedicaţie pe perete. Oare ce i-o fi venit ca dintr-o dată, după ce mă admirase atâta timp că învăţăm bine, să mă numească 
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. 
În faţa blocului 4 fete se joacă şotron. Pe margine, o fetiţă stă şi se uită la ele, fără să participe la joc. Trei băieţi se apropie de ele şi unul din ei se repede să le strice jocul, maimuţărindu-se. Ceilalţi doi râd şi încearcă şi ei să intre în joc. Fetele protestează şi una din ele îi alungă pe băieţi. Ce scenă banală, nu-i aşa? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că, dacă ştii să te uiţi bine la astfel de scene, poţi prezice lucruri esenţiale legate de viitorul acestor copii? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că interacţiunile obişnuite dintre copii au puterea de a ne revela cine va fi predispus către depresie şi cine va avea probleme cu băutura, de exemplu?
Fetiţele de 6 ani. Toate numai o buclă, o rochiţă înflorată, un zâmbet fermecător. Parcă nici nu-ţi vine să crezi când le auzi spunându-şi una alteia: 
În parc, un băiat de vreo 5 ani plânge de mama focului, cu o maşinuţă stricată în mână. Încercând să îl liniştească, mama îi spune: