În parc, un băiat de vreo 5 ani plânge de mama focului, cu o maşinuţă stricată în mână. Încercând să îl liniştească, mama îi spune: Ce tot plângi atât de la o jucărie? Alţi copii nu au ce mânca şi tu plângi pentru o maşinuţă, când mai ai acasă atâtea? Pe o altă bancă, o altă mamă îşi ceartă adolescenta: La câte am făcut eu pentru tine, tu aşa te porţi cu mine? Mai încolo, o bunică îşi mustră nepoţelul: Cum îi spui lui nenea că ţi-a dat bomboană? Nu te-a învăţat acasă să spui mulţumesc? Aş putea continua la nesfârşit cu încercări ratate de a-i învăţa pe copii recunoştinţa, dar cred că ai fi mai recunoscător dacă m-aş opri şi aş duce discuţia într-o direcţie mai pozitivă. Aşadar, să ne lăsăm inspiraţi de primăvară şi să vedem de ce, din seria celor 10 emoţii pozitive, am ales să vorbesc în primul rând despre recunoştinţă.

Ce este recunoştinţa?

La o privire superficială, recunoştinţa este capacitatea de a spune Mulţumesc atunci când primim o favoare. Ea nu pare a fi ceva greu de atins, şi marea majoritate a oamenilor se consideră recunoscători. Însă, dacă meditam puţin asupra ei, ne dăm seama că ea este mai mult decât atât: este o atitudine de viaţă şi un fel de a fi.

Recunoştinţa este capacitatea de a ne da seama de lucrurile bune care ni se întâmplă şi de a le aprecia.

Din păcate, noi ca oameni avem tendinţa de a considera lucrurile bune ca fiind de la sine înţelese. De câte ori apreciem faptul că suntem sănătoşi, că suntem întregi, că avem ce mânca şi un loc unde să dormim? De câte ori suntem conştienţi că avem o familie sănătoasă şi oameni dragi lângă noi? De câte ori realizezi că ai acces gratuit la informaţii de calitate de psihologia copilului? 🙂 În general, de prea puţine ori, şi asta nu e doar vina noastră. Pur şi simplu suntem construiţi să fim mai atenţi la evenimentele negative din jurul nostru.

Însă o persoană cu o atitudine recunoscătoare încearcă să schimbe acest defect al naturii şi să conştientizeze permanent miile de minuni tăcute care se întâmplă în jurul ei, în fiecare zi. Iar această conştientizare aduce cu sine un sentiment profund de mulţumire şi reverenţă.

O persoană recunoscătoare nu este însă naivă: ea ştie că viaţa nu este doar roz şi nici nu se îmbată cu apă rece. Ea observă şi lucrurile rele, însă încearcă să nu se lase orbită de ele.

În plus, o persoană recunoscătoare îşi dă seama că majoritatea lucrurilor bune nu apar doar din merite personale, ci vin şi de la ceilalţi. Şi din această cauză ştie să le arate celorlalţi că vede şi le apreciază eforturile.

Ce crezi, oare chiar contează să avem o atitudine recunoscătoare? Hai să vedem ce spun oamenii de ştiinţă despre beneficiile recunoştinţei.

De ce să fim recunoscători? Darurile recunoştinţei

Înainte să enumerăm beneficiile recunoştinţei, hai să trăim puţin această stare: gândeşte-te la câteva lucruri bune care ţi se întâmplă în prezent, oricât ar fi de mărunte. Gândeşte-te la cei care le fac posibile şi dă-ţi voie să trăieşti pentru câteva secunde recunoştinţa.

Cum se simte recunoştinţa în corp? Ce îţi vine să faci când o simţi? Crezi că, dacă ai trăi-o mai des, viaţa ta s-ar schimba?

Probabil că da. Se pare că cei care trăiesc des starea de recunoştinţă au o grămadă de beneficii:

• Sunt mai optimişti, pentru că învaţă să se concentreze mai ales pe partea bună a vieţii.
• Sunt mai puţin invidioşi, pentru că nu mai au de ce să tânjească după bunurile sau realizările celorlalţi, atâta vreme cât simt că şi ei au destul.
• Sunt mai darnici. Ei simt că au un surplus, pe care îl pot oferi mai departe. Tu când primeşti ceva minunat şi chiar te bucuri, nu îţi vine să împarţi bucuria şi cu ceilalţi?
• Dorm mai bine noaptea şi au nivele mai scăzute de îngrijorare peste zi.
• Au relaţii sociale mai satisfăcătoare pentru că sunt mai altruişti şi sunt o companie mai plăcută.

Recunoştinţa vine odată cu un sentiment de mulţumire, dar şi cu o energie nouă. Cei care se simt recunoscători se simt mai încărcaţi de energie şi doresc să o împartă mai departe.

Însă cred că cel mai mare dar al recunoştinţei este că ea ne poate ajuta să ne vindecăm trecutul: amintindu-ne de evenimente negative, care cei mai mulţi dintre noi suntem prinşi în resentimente sau regrete. Însă orice eveniment negativ a avut şi o putere formatoare, adică ne-a obligat într-un fel sau altul să ne transformăm, să evoluăm. Dacă reuşim să ne dăm seama ce am învăţat în urma unei experienţe negative şi chiar să fim recunoscători pentru consecinţele ei bune, ne putem considera vindecaţi de trecut. Evident, a fi recunoscător pentru evenimentul negativ nu înseamnă să îl consideri pozitiv sau să spui că a fost bine că s-a întâmplat. Ideea este să fii recunoscător pentru ce ai învăţat în urma lui, pentru a putea rupe cercul de resentimente şi regrete.

Se poate învăţa recunoştinţa? Cum?

Vestea bună este că recunoştinţa este o atitudine formată, aşadar ne putem învăţa copiii încă de când sunt mici să fie recunoscători. Și noi, ca adulți, putem învăța să fim mai recunoscători.

Ca să îi învăţăm pe copii recunoştinţa, este important să ne dăm seama care sunt condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru că ea să apară:

• Copilul să fie conştient de lucrurile bune pe care le primeşte. Cât timp nu i se arată ceea ce primeşte, nu va şti pentru ce să fie recunoscător.
• Să înţeleagă că în spatele acestor lucruri bune stau persoane. Mulţi copii nu sunt recunoscători pur şi simplu pentru că nu ştiu cui să îi mulţumească.
• Să ştie că ceilalţi au dedicat timp şi efort pentru a-i oferi acel lucru. Unii copii cred că orice lucru se poate obţine cât ai bate din palme, şi din această cauză nu învaţă ce este recunoştinţa.
• Să înţeleagă buna intenţie a celor care i-au oferit acel lucru. Mulţi copii mici cred că părinţii lor fac lucruri pentru că aşa le place lor (mami îmi face băiţă că îi place ei asta), aşa că nu au cum să se simtă recunoscători.
• Să nu se simtă îndatorat. Dacă prin ceea ce primeşte copilul se simte obligat sau chiar umilit (ţi-am făcut eu curat în cameră că tu nu eşti în stare), nu se va mai simţi recunoscător.

Dacă înţelegi care sunt condiţiile prin care îi poţi forma copilului o atitudine recunoscătoare, îţi poţi da seama că sunt o grămadă de moduri prin care îl poţi ajuta să facă asta. Aici ai doar câteva sugestii.

• Învaţă-l să observe lucrurile bune care i se întâmplă. Jocul Daruri de peste zi este un exemplu excelent pentru a face asta.
• Explică-i cum contribuie ceilalţi la bunăstarea lui. De exemplu, când îi pregăteşti mâncarea, povesteşte-i despre grija cu care oamenii au crescut legumele, despre cei care le-au cules şi le-au pus bine, despre vânzătorii care le vând, despre cei care ţi-au dat salariu ca să le poţi cumpăra, despre efortul tău de a le pregăti. Astfel, el își va forma o idee despre contribușia oamenilor la bunăstarea lui.
• Ajută-l să înţeleagă faptul că oamenii sunt dependenţi unii de alţii. Orice realizare se datorează în parte propriei persoane şi în parte celor din jur, care au ajutat că aceste lucruri să se întâmple. De aceea este important să avem grijă unii de alţii, pentru că succesul unuia este şi succesul tuturor.
• Învaţă-l să mulţumească pentru lucruri specifice. Arată-i cât de mult apreciază oamenii un mulţumesc din inimă şi mulţumeşte-i şi tu când face ceva pentru care merită să fii recunoscător.

Iar dacă tu, drag părinte, crezi că ai nevoie de mai multă recunoştinţă în viaţa ta, poate o să îţi vorbesc cândva şi despre modurile prin care îţi poţi dezvolta și tu această atitudine.

În încheiere vreau să îţi atrag atenţia să nu îl forţezi pe copil să fie recunoscător, dacă nu simte asta. Asemeni oricărei emoţii, şi recunoştinţa are nevoie să crească de la sine şi să înflorească. Așadar, ai grijă să îi dezvolți această abilitate dar nu fă exces. Un exercițiu de recunoștință făcut la 3-4 zile este suficient.

Aşadar, de ce am ales prima oară să vorbim despre recunoştinţă? Pentru că ea este emoția cea mai strâns legată de fericire. Recunoştinţa ne face bine şi când o simţim dar îl ajută și pe cel căruia i-o oferim. Ea stă la baza armoniei sociale, şi, fără ea, oamenii pur şi simplu nu ar mai fi motivaţi să le facă bine altora. În plus, când suntem recunoscători suntem mai deschişi, mai generoşi şi mai plini de energie, și de aceste resurse vom beneficia și noi dar și cei din jurul nostru.

Așadar, deschide bine ochii și privește cu atenție în jur. Vezi 3 lucruri care îți plac? Cum, sunt chiar mai multe? Ei bine, atunci chiar ai de ce să fii mulțumit!

(Sursa foto1 )