Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Despre bebeluşii răsfăţați

by Raluca Mosora on 18 October, 2016

Nu-l mai ţine în braţe, că se învaţă aşa! Lasă-l să plângă, nu-l mai răsfaţa! Nu dormi cu el în pat, că îl înveţi răsfăţat! Orice proaspăt părinte este avertizat cu bunăvoință (sau uneori chiar presat) să nu-și răsfețe bebelușul. Din păcate, acest avertisment, repetat uneori ca un refren, este pe cât de răspândit pe atât de nociv. Hai să vedem de ce. 

Înainte să vedem ce este atât de greşit cu ideea de răsfăţ la bebeluşi, să înţelegem de ce simt nevoia cei din jur să ne spună atât de vehement să nu cumva să ne răsfăţăm bebeluşul.

Cum recunoşti un răsfăţat?

În esenţă, răsfăţatul este cineva care se aşteaptă ca ceilalţi să îi îndeplinească nevoile, în locul lui. El ar putea, evident, să se mobilizeze şi să şi le împlinească singur, însă preferă calea mai simplă de a primi totul de-a gata. Mai mult decât atât, el apelează la toate mijloacele pe care le cunoaşte ca să îi facă pe ceilalţi să-i satisfacă nevoile, ca şi cum el e stăpânul şi ceilalţi sunt sclavii lui.

Răsfăţatul crede că toată lumea se învârte în jurul lui şi că nevoile lui sunt cele mai importante. Din această cauză este egoist, lipsit de empatie şi centrat doar pe sine. De cele mai multe ori el crede că este normal ca ceilalţi să îi îndeplinească nevoile şi că nu trebuie să ofere nimic la schimb pentru ceea ce primeşte. Iată de ce, când vedem un răsfăţat, ne vine să îl aducem cu picioarele pe pământ şi să-i spunem că nu e totul după cum vrea el.

Să ne întoarcem acum privirea către bebeluş, ca să vedem în ce măsură i se potriveşte eticheta de răsfăţat.

Bebeluşii răsfăţați

Încă de la naştere bebeluşul vine cu un set de nevoi fiziologice, foarte presante, pe care aşteaptă ca ceilalţi să i le satisfacă. Asemeni unui răsfăţat, şi el ţine cont doar de satisfacerea propriilor nevoi, fără să-i pese cât a dormit mama, dacă lui tati îi e foame sau cât e ceasul când plânge. Mai mult, el apelează la toate mijloacele pe care le ştie ca să-i facă pe ceilalţi să îi îndeplinească nevoile cât mai repede: plânge, urlă, dă din mâini, se agită. Până aici, potrivirea cu portretul răsfăţatului este foarte mare. Există însă o mică diferenţă: spre deosebire de răsfăţat, el nu îşi poate satisface singur nici una din propriile nevoi! El este total dependent de cei care-l îngrijesc!

Dacă nu ţii cont de acest mic amănunt, îl poţi considera pe bebeluş un răsfăţat şi în consecinţă vei încerca să îi arăţi că lumea nu se învârte în jurul lui şi că trebuie să se adapteze la realitate. Cel mai probabil, dacă priveşti lucrurile din această perspectivă, vei face următoarele lucruri:

  • Vei încerca să îi faci un program fix, la care să se adapteze. Dacă nu reuşeşte să se obişnuiască cu el, vei insista până când va înţelege că lucrurile nu sunt cum vor el, ci cum vrei tu.
  • Vei considera unele reacţii (plâns, iritabilitate, furie) ca fiind manifestări de răsfăţ, şi vei crede că le face doar ca să îţi atragă atenţia.
  • Vei considera că orice îi oferi acum îi formează obişnuinţe şi te temi că nu-l vei putea dezobişnui mai târziu de obişnuinţele de acum.
  • Vei crede că, dacă iei în seamă orice moft al copilului, el se învaţa aşa, şi nu-l vei dezobişnui niciodată de răsfăţ. Iată de ce nu te vei grăbi să fii acolo când plânge din senin sau când pare că nu-l supără ceva foarte tare.
  • Vei crede că de multe ori el te solicită doar ca să se verifice dacă eşti acolo pentru el, adică la cheremul lui.

Ei bine, hai să vedem acum cum este de fapt lumea bebeluşului.

Lumea bebeluşului (pe foarte scurt)

Chiar dacă din exterior pare că un bebeluş nu face mare lucru, în realitate el trece în fiecare zi prin schimbări majore şi este într-un proces extrem de complex de adaptare.

  • Organele învaţă să funcţioneze şi încă se maturizează, funcţiile corpului se reglează, asimilează un număr imens de informaţii şi începe să le integreze în mintea lui. Bebeluşul se transformă permanent, atât fizic cât şi intelectual (închipuie-ţi că în creierul lui se fac circa 700 de conexiuni noi pe secundă!). Aşadar, cuvântul cheie care caracterizează bebeluşul este schimbarea permanentă. Datorită schimbărilor multiple prin care trece acesta, nevoile lui de ieri nu mai corespund cu cele de azi, şi cu siguranţă vor fi diferite faţă de cele de peste câteva zile (ca să nu mai zic săptămâni, luni sau ani). Mai mult decât atât, schimbările nu se fac previzibil, liniar, ci în salturi, prin pusee de creştere, aşadar nu putem vorbi despre previzibil, ordonat şi fix în cazul acestuia.
  • Chiar dacă creierul este în permanentă maturizare, el este departe de a fi capabil de autocontrol. Fiind cel mai complex organ din Univers, creierul are nevoie de timp pentru a se maturiza complet (unele zone ale creierului sunt mature doar la adolescenţă). Controlul impulsurilor şi al nevoilor nu poate fi realizat de către bebeluş pur şi simplu pentru că zona responsabilă de autocontrol nu este încă maturizată. În consecinţă, bebeluşul nu îşi poate controla nevoile, nu şi le poate amâna şi nici nu îşi poate ţine sub control frustrarea (sau disperarea) de a nu-i fi îndeplinite nevoile.
  • Chiar dacă că nu are instrumente elaborate de semnalizare a nevoilor (limbajul), bebeluşul are totuşi capacitatea de a-și transmite nevoile prin plâns şi semnale ale corpului. Nevoile pe care el le semnalizează sunt legate de supravieţuire. El niciodată nu semnalizează o nevoie care nu este adevărată, şi nici nu cere lucruri de care nu are nevoie. În consecinţă, când un bebeluş solicită vehement prezența adultului lângă el nu o face ca să-l ţină din treabă sau pentru că se plictiseşte, ci pentru că are nevoie ori de confort, ori de alinare, ori de grijă.

Dacă înţelegi aceste aspecte esenţiale legate de dezvoltarea bebeluşului, vei înţelege cât este de nociv să pornim de la ideea că el doar se răsfaţă. Interpretând semnalele pe care le transmite ca răsfăţ, nu mai ai cum să răspunzi adevăratelor lui nevoi. Astfel, îl frustrezi şi nu îi oferi ce are cu adevărat nevoie. Mai mult decât atât, suprapui peste nevoile lui un set de aşteptări fixe şi nerealiste, la care el nu are cum să facă faţă (şi, împotrivindu-se, se alege şi cu eticheta de încăpăţânat). Şi, chiar dacă el reuşeşte să se adapteze programului impus de tine, în esenţă, dacă nu este ascultat şi luat în seamă, îşi formează părerea primordială că lumea nu este un loc primitor şi satisfăcător, ci unul în care nu eşti ascultat, nu eşti îngrijit cum ai nevoie şi tu şi nevoile tale nu contaţi prea mult.

Precum vezi, un bebeluş care nu e răsfăţat nu este nicidecum un bebeluş fericit, ci mai degrabă unul aproape neglijat.

Aşadar, ce e de făcut dacă vrem să avem bebeluşi fericiţi?

  • Învaţă să recunoşti şi să interpretezi corect semnalele transmise de bebeluşul tău. Astfel, el se va simţi ascultat şi va prinde încredere să comunice. Este dovedit ştiinţific că, cu cât răspunzi mai adecvat solicitărilor lui, cu atât el se deschide şi este stimulat să comunice mai mult. Dacă ai nevoie de ajutor specializat în descifrarea semnelor pe care le transmite bebeluşul tău, îţi recomand cu încredere Dunstan Baby Language (Mihaela Pintea este un consultant excelent DBL în Braşov).
  • Vorbeşte cu bebeluşul, cântă-i, răspunde la chemările lui. Bebeluşii cu care se vorbeşte mult devin mai comunicativi. În plus, ei se liniştesc mai uşor şi își formează mai repede legătura de atașament față de tine.
  • Oferă-i mult contact fizic: mângâieri, luat în braţe, liniştiri. Una dintre primele zone care se dezvoltă în creier este cea legată de senzaţiile tactile. Bebeluşul are nevoia să îi simtă pe părinţi aproape, să îi atingă, să îi miroasă. Cu cât te simte mai aproape, cu atât se simte mai în siguranţă. Există studii care arata că bebeluşul lăsat singur cu orele, fără atingeri, are şanse mult mai mari să devină anxios la maturitate faţă de cel care are parte de contact fizic din belşug.

Pe scurt, învaţă să îţi asculţi bebeluşul şi să răspunzi cât mai prompt şi mai adecvat nevoilor lui din prezent! Astfel, îl ajuţi să-şi formeze imaginea unei lumi calde, primitoare, în care el este acceptat aşa cum e şi în care nevoile lui sunt luate în serios.

Şi ştii ce e şi mai minunat? Că modelul de grijă pe care i-l oferi mai întâi din exterior se va transforma treptat în modelul de auto-ingrijire. Imediat ce va putea, copilul va învăţa să aibă grijă de propriile nevoi aşa cum ai avut şi tu grijă de el. Sunt sigură că îți dorești un copil care să știe să se calmeze și să se accepte necondiționat.

Sintagma de bebeluș răsfățat, chiar dacă este foarte des întâlnită, nu e decât o etichetă greșită și nocivă. Așa că dă-ți voie să o arunci la gunoi și pune în locul ei grija și afecțiunea de care copilul tău chiar are nevoie.

bebelusi-rasfatati

Sursa foto1 si foto2

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
4 Comments
  1. Selena permalink

    Buna ziua si felicitari pentru articol, mi se pare excelent!
    Sper ca aceste idei sa fie cat mai populare, pentru a avea copii sanatosi. Am ajuns la articolul dumneavoastra pentru ca momentan sunt in cautarea unor opinii ale specialistilor in de-ale bebelusiei. Am un baietel de 8 luni caruia am incercat sa ii gratific toate dorintele, in aceeasi idee in care imi doresc un copil si viitor adult sanatos psihic,si, pe de alta parte, sunt singura persoana in masura sa faca asta. El e un bebelus fericit, vesel de joaca, cu un apetit bun si un somn pentru care multe mama ma invidiaza. Ei, da, as vrea sa cred ca doarme mult si datorita ingrijirilor acordate, dar, ce-i drept, inca de la nastere dormea noaptea (12-13 ore, din care 8 neintrerupt). Cum il alaptam la san, recupera insa ziua, sugand la cerere la aproximativ fiecare 2 ore (o face si acum). Asa de bine ii era si inca este la san, incat asa si adorme de cele mai multe ori. Doar ca involuntar am stabilit un pattern: san=(si) somn. De fiecare data cand ii este somn, vrea sa stea intai sa suga, pentru a adormi (adoarme insa si in carucior sau in masina).Acum ajungem la ceea ce ma intereseaza. Imi doresc ca, in continuare, sa ii satisfac nevoile, si nu neaparat toate dorintele. Cu alte cuvinte, sa il alaptez atunci cand ii este foame, si nu somn, pentru ca, printre altele, pe viitor as vrea sa invete. ca mancarea nu e cel mai bun lucu pentru reglarea dispozitiilor. Asta presupune plans si frustrare din partea lui. De mai bine de o saptamana, atunci cand ii este somn (de foame nu cred ca ar putea fi vorba, din moment ce a mancat mancare plus lapte cu aprox o ora inainte), incerc sa il las sa adoarma singur, cu jucaria preferata.Pret de cateva minute plange (moderat, nu disperat) si se agita, apoi adoarme. In ce masura vi se pare sanatoasa aceasta abordare? Ea presupune totusi frustrarea bebelusului intr-o anumita masura. Multumesc!

    • Buna ziua, din ce stiu eu (din pacate expertiza mea nu se intinde si asupra bebelusilor, deci nu va pot da o parere foarte obiectiva), majoritatea bebelusilor asociaza somnul cu sanul si adorm la san. Din ce imi spuneti, ati dori sa incepeti cu el un fel de sleep training, si metoda aleasa e cry it out, sau extinctie. Parerile despre ea sunt impartite, se spune ca nu este buna inainte de 6 luni, insa daca el are deja 9 luni, e in regula. cat timp reuseste sa se regleze singur si nu plange in disperare, nu cred ca e o problema. dealtfel, si cei care sustin aceasta metoda spun ca pe termen lung plansul copiilor nu lasa urme adanci. Eu personal recunosc ca nu as recomanda aceasta metoda oricui, pentru ca mi se pare ca e un risc mare ca bebele sa planga disperat si parintii sa fie foarte stresati. Insa, daca sunteti un caz fericit si nu obtineti aceasta reactie din partea lui, nu vad de ce sa fie o problema.

      • Selena permalink

        Buna ziua! Multumesc pentru opinie. Poate ca e cam mult spus sleping training cu cry it out, care presupune o strategie intreaga Ceea ce doresc si incerc eu este sa ii ofer posibilitatea de a adormi si altfel decat la san in timpul zilei doar. Mi-am spus intr-o zi ca eu sunt cea care nici macar nu i-a oferit pana acum sansa asta, pentru ca a fost cel mai rapid si mai comod sa ii ofer sanul atunci cand vroia sa doarma. Suntem in faza de tatonare. E adevarat, pana acum a plans putin, fara lacrimi, pana a adormit. Exista o tonalitate a plansului care in mod intuitiv ma face sa fac ceva, alta care, tot interior, imi da certitudinea ca e in regula. Oricum ar fi, ceva frustrare tot e.

  2. Anca Dinu permalink

    Bună ziua. Bebelusul meu de 7 luni a căpătat un obicei de a manca numai în stare semiadormit. Inițial a început totul cu un reflux din cauza căruia după masa avea dureri de burtica..apoi o intoleranta la laptele de vaca..toate rezolvate și acum doctorul ne spune ca nu mai are nici un motiv sa refuze alimentația..doar obiceiul deprins în 2 luni de a manca în somn pt a nu mai simți durerea. Ideea e ca nu o mai putem dezvata de acest obicei..chiar dacă ii e foame, pana nu vine ora de somn nu mananca. Rare situațiile când mănâncă în treaza iar după e vesela deci semn ca nu o mai doare nimic. Nici mâncarea introdusa cu diversificarea nu o tentează deloc. Ne puteți sfătui cum sa procedam? Mulțumim!!

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.