Copiii de azi trăiesc într-un mediu mult mai sigur decât cei din generațiile de dinainte (nu trebuie să mă crezi, doar verifică rata mortalității infantile de-a lungul istoriei). Unii ar spune că deja mediul a devenit prea sigur și, din cauza asta, copiii nu se mai ghidează așa de bine după instinctul de conservare. Această siguranță a copiilor vine însă cu prețul stresării părinților, care au devenit tot mai conștienți de posibilele pericole din jur. Azi, în afară de miile de pericole de care îl ferești deja (priză, obiecte ascuțite, foc, substanțe toxice, mașini) te mai stresez și eu cu încă două de care nu ții cont. Dar îți dau și soluții pentru stresul provocat!

1. Ia în considerare pericolul de a cădea un dulap peste el. Nici nu vreau să-mi imaginez uluiala bieților copii când au văzut cum un obiect așa mare și stabil, la fel ca peretele, prinde viață și vine peste ei. Și mi-e greu și când îmi aduc aminte cum mama unui copil omorât de dulap mi l-a arătat în poză și apoi a spus că nu mai poate trăi știind că ea a fost cea care a zis să nu mai asigure dulapul de perete. Chiar dacă dulapul pare stabil nu uita că dacă îi tragi sertarele se poate dezechilibra și toată greutatea lui poate cădea pe copil. 

2. Ia în considerare pericolul copilului de a cădea de la geam, mai ales dacă ai plase de țânțari. Sunt mii de cazuri în lume (5000 pe an, adică 14 pe zi, doar în America în care micuții au căzut pentru că s-au suit pe geam și au avut impresia că sunt în siguranță dacă se sprijină de plasa de țânțari. Știu la ce te gândești: copilul meu nici nu ajunge la geam, deci e în siguranță. Habar n-ai cu câtă pricepere și imaginație mută obiecte un curios din-ăsta mic ca să ajungă la fereastră!

Așadar, ce trebuie făcut?

1. Asigură-ți dulapul de perete. Există atâtea suporturi încât nu ai nici o scuză să îți expui copilul la o posibilă tragedie.
2. Dacă nu ești mereu vigilent să ții geamurile doar rabatate, cumpără-ți plasă de geam special făcută pentru protecția copilului. Cei de la Citykids sunt deja consacrați pentru plasele de pisici, și acum au luat inițiativă special pentru a preveni tragediile de acest tip. Cu o plasă de protecție pentru copii și tu stai liniștit că nu are ce să pățească și curiozitatea lui e satisfăcută, pentru că poate admira de pe geam tot ce vrea. 

Precum vezi, sentimentul de siguranță fizică ar trebui să fie o consecință a unui mediu sigur, și nu să apară pentru că te bazezi pe spiritul prevăzător al copilului. Cu cât știi mai clar că mediul e sigur, cu atât poți fi mai relaxat. Dacă, dimpotrivă, simți că e datoria copilului să facă ceva sau să nu facă ceva ca să fie în siguranță, sunt șanse să devii părintele ăla nesuferit care în continuu îi spune copilului ai grijă să nu faci aia, să nu pățești aia, să nu, să nu, să nu. Pe lângă că îl stresezi cu interdicțiile și îi induci și lui anxietățile tale, e pur și simplu o nebunie să te bazezi pe copil pentru siguranță și nu pe măsurile luate de tine. 

Acum, depinde de tabăra în care ești referitor la nevoia de siguranță, o să iei informația asta diferit. Așadar:

1. Dacă ești în tabăra supra-protectorilor: pune accent întotdeauna pe inginerirea mediului și nu pe privarea libertății copilului. Ideal ar fi să faci mediul așa de sigur astfel încât copilul să fie liber să facă ceva pentru că, indiferent ce face, sunt șanse mici să pățească ceva. Acum, nu duce protecția la extrem, pentru că un mediu total sigur nu are cum să existe. Viața, în sine, e nesiguranță, deci o doză de risc există în absolut orice. Știi și tu prea bine că poate să își rupă mâna căzând de pe o canapea moale sau că se poate îneca cu lichide. Dacă te știi anxios din fire, gândește-te că nu e vina copilului pentru anxietatea ta și nu e de datoria lui să fie mereu vigilent, la fel ca tine. 
2. Dacă ești în tabăra relaxaților: Știu, nu poți pune răul înainte mereu și, indiferent ce faci, nu le poți prevedea pe toate. Dar nu e o nebunie să cunoști un risc dar să speri că ție nu ți se poate întâmpla? Poate te mai bazezi și pe faptul că micuțul tău are un bun instinct de conservare. Are, dar uneori curiozitatea învinge frica! Și, la vârste mici, imaginația e mereu mai bogată decât realitatea. Gândește-te mai bine la câți copii cad de pe geam în fiecare zi. Noi nu avem o statistică oficială dar o căutare scurtă pe Google mi-a dat 2 cazuri în România în ultimele zile! Copii mici, sănătoși, care cred că pot zbura sau cred că se pot sprijini pe plasa de țânțari. Ok, și dacă nu te-am convins cu cifre, filmulețul de mai jos o să îți înghețe sângele în vene.

Indiferent în ce tabără sunteți, aveți grijă de voi și de ceilalți și nu uitați, siguranța e mereu o prioritate!

(Sursa foto)