Skip to content

Despre copiii care nu se simt iubiti de parinti

by Raluca Mosora on 7 May, 2018

Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta.
Am ajuns sa detectez foarte usor copiii care nu se simt iubiti de parinti. Chiar daca sunt diferiti unii de altii si chiar daca fiecare raspunde altfel la lipsa de iubire, e ceva in privirea lor care ii tradeaza. Nu stiu daca e o cerere ascunsa, o nemultumire sau o resemnare trista, insa pot sa o recunosc cand o vad. Pot sa recunosc si la parinti lipsa de iubire, oricat e de bine mascata. O vad si eu si cu siguranta o vad si copiii, care sunt foarte receptivi la disponibilitratea afectiva a celor din jur. Singurii care par ca nu sunt suficient de constienti de acest lucru sunt chiar acesti parinti. Daca ii intrebi, ei spun ca isi iubesc copilul. Si e adevarat: in adancul lor chiar isi iubesc copiii, chiar tin enorm la ei, chiar le duc grija si chiar ar face mari sacrificii pentru ei. Problema si drama, din punctul meu de vedere, e ca aceasta dragoste ramane doar in adancuri, si nu ajunge aproape niciodata sa se manifeste in exterior. Sau, cel putin,nu se manifesta atat de des incat sa ii faca pe copii sa se simta iubiti.

Daca le spui ca micutii lor nu se simt iubiti, acesti parinti devin contrariati, pentru ca li se pare ciudat ca ei pun la indoiala un lucru de la sine inteles. Insa de unde sa stie un copil ca e iubit daca primeste o mangaiere pe zi si trei sute de critici? Sau cum sa se simta iubit daca parintii il vad o ora pe zi, si atunci spun ca sunt obositi si sa nu le mai stea pe cap? Ca sa se simta iubiti copiii au nevoie si de cuvinte dar si de manifestari dese si constante de afectiune. La fel ca adultii, au nevoie de o proportia magica de 5 la 1 intre interactiunile pozitive si cele negative. Spre deosebire de parinti, dragostea parinteasca nu e pentru ei o certitudine fixa, ci un rezultat al relatiei dintre ei.

De ce nu se simt iubiti unii copii?

  • Nu primesc suficienta afectiune (nici prin atingeri, nici prin cuvinte). Dupa ce nu mai sunt bebelusi, multi copii nu mai sunt atinsi decat in momentele obligatorii (cand li se face baie sau sunt schimbati de haine). Insa cea mai de baza forma de manifestare a afectiunii ramane tot contactul fizic afectuos (fie soft, de tipul mangaierii, tinutului de mana sau imbratisarii, fie mai hard, de tipul smotocelii, gadilatului, jocului de-a avionasul sau orice alta harjoneala mai inventeaza parintele). Afectiunea se poate arata si prin cuvinte de alint, incurajari, dar si prin folosirea unui ton jucaus, linistit sau cald.
  • Sunt respinsi. Fie direct (Pleaca de aici, nu mai vreau sa te vad, nu te mai suport, esti o pacoste pentru mine) fie mai subtil (Nu am timp pentru tine, joaca-te singur, stai cu altcineva), parintii isi resping uneori copiii. Iar copiii se pricep sa detecteze si semnele subtile ale respingerii si reactioneaza la ele.
  • Nu primesc destula atentie. Prea multi copii nu sunt ascultati cand vorbesc si nu le sunt luate in serios cuvintele sau dorintele. E mic si nu stie mare lucru, spun parintii, si continua sa isi ignore copiii. Lipsa si mai grava de atentie este cand copilului nu i se raspunde cand cere sau cheama pe cineva, si nu vine nimeni niciodata sa stea langa el sau sa il intrebe ce mai face.
  • Sunt permanent criticati. Vazandu-i pe unii parinti cum de-abia asteapta ocazia ca sa le arate copiilor ca gresesc, ca nu sunt buni, sa ii cicaleasca, am impresia ca sunt ca niste mitraliere care trag la foc automat in copii. Copilul permanent criticat primeste in continuu mesajul ca i-a dezamagit pe ceilalti, ca nu e suficient de bun sau ca de fapt nu e bun de nimic.
  • Sunt umiliti, luati in deradere, ironizati sau dispretuiti. Copiii nu sunt capabili sa inteleaga ironiile, si in nici un caz nu vad tachinarile ca fiind inofensive. Ei nu stiu cum sa se protejeze si ce replica sa dea cand sunt luati peste picior. Deci, pe langa faptul ca se simt umiliti, se mai simt si neputinciosi sa repare suferinta traita.

Acestea sunt cu siguranta doar cateva din comportamentele parintilor care ii fac pe copii sa se nu se simta iubiti. Daca stau sa ma gandesc mai bine, orice exces in relatia cu copilul poate fi trait ca lipsa de iubire (fie ca il lasi prea liber, fie ca il restrictionezi prea tare, fie ca ii oferi orice, fie ca il privezi de prea multe lucruri).

Uitandu-te la lista generoasa de mai sus, probabil te intrebi daca exista vreun parinte care sa nu faca macar unul din comportamentele enumerate, si deci daca exista vreun copil care se simte iubit. Si ai dreptate, nu ti-am oferit pana acum decat jumatate de adevar. Cealalta jumatate se refera la copii, la resursele lor interioare si la sensibilitatile lor. Pentru ca, indiferent cum se poarta parintii, unii copii vor considera ca ce li se intampla e normal, pe cand altii se vor simti insuficient de iubiti si vor suferi din aceasta cauza. Unii copii au nevoie doar de putina manifestare a iubirii ca sa fie ok, pe cand altii se indoiesc de dragostea parintilor chiar si cand sunt permanent asigurati ca sunt iubiti. Asadar, unii copii nu se simt iubiti nu pentru ca au parinti insensibili sau distanti, ci pur si simplu pentru ca nevoia lor de a li se arata afectiune e mai mare fata de cat ofera parintii.

Ganduri pentru parinti

Daca nici tu nu te-ai simtit destul de iubit de parinti, probabil te vei regasi in lucrurile de mai jos. Daca esti pe partea cealalta a relatiei si crezi ca copilul tau nu se simte destul de iubit, iata cateva ganduri la care sa reflectezi:

  • Nu te astepta ca el sa accepte ca nu este iubit. Un copil neiubit nu se resemneaza cu starea de fapt si nici nu-si accepta senin situatia. El va verifica mereu daca il iubesti, cel mai probabil intr-un mod negativ (te supara si apoi e atent sa-ti vada reactiile: il vei respinge si de data asta? il vei ignora iar?). Va fi suspicios cand vei incerca sa te apropii de el si te va testa, comportandu-se urat (ca sa vada care sunt limitele acceptarii tale).
  • Nu te astepta sa vrea sa-ti faca pe plac. Principalul motiv pentru care copiii respecta regulile ramane tot dorinta de a nu-i supara pe cei dragi. Lipsa iubirii atrage automat si lipsa dorintei de a-ti face pe plac. Ce conteaza daca supar pe cineva care oricum nu ma iubeste, gandeste copilul neiubit. Sigur, daca esti genul foarte autoritar s-ar putea sa te asculte din frica, insa, altfel, el nu se va stradui sa nu te supere sau sa nu te dezamageasca. Dimpotriva.
  • Asteapta-te sa se ataseze de altcineva. Intotdeauna ma mahneste gelozia parintilor care vad cum copilul lor prefera compania celor care chiar le ofera afectiune (de cele mai multe ori bunicii). Stiu, e dureros sa vezi cand copilul incepe sa te respinga si el, cand vezi cum i se insenineaza fata cand vede pe altcineva, cand iti spune ca ar vrea sa ramana la bunici. Insa, daca stai bine sa te gandesti, e normal ca cel ce nu se simte iubit sa caute afectiune in alta parte. Si, cu cat se simte mai neiubit, cu atat se va crampona mai mult de cei care ii ofera afectiune.
  • Da-ti seama ca lipsa ta de iubire va lasa urme in viata lui. Daca nu te simti deja teribil de vinovat, cu siguranta asta iti va pune capac. Insa, din pacate, chiar cred ca un copil neiubit va avea mai multe vulnerabilitati in viata. Cum traseul vietii fiecaruia este imprevizibil, nu putem sti in ce fel il va afecta lipsa ta de iubire. Poate va deveni nesigur pe el si dependent de ceilalti. Poate, dimpotriva, se pietrifica si spune ca nu are nevoie de nimeni in viata lui. Poate se va teme de intimitate sau poate va face orice pentru ca ceilalti sa nu-l paraseasca. Cum celelalte relatii din viata lui se cladesc si pornesc de la relatia dintre voi (care e una din cele mai puternice din lume), sigur ea isi va pune amprenta asupra lui, intr-un fel sau altul.

In ultimul rand, as vrea sa te gandesti ca, cel mai probabil, nimeni, niciodata, nu o sa-l mai iubeasca la fel de mult ca tine. Sigur, el va avea prieteni si parteneri de viata, insa niciunul nu va simti pentru el acea dragoste neconditionata si absolut dezinteresata pe care o simti tu pentru el. Niciunul nu va renunta la propriile nevoi pentru el, asa cum faci tu. Niciunul nu ii va fi aproape oricum ar fi si orice ar face. Lumea poate fi uneori rea si saraca in dragoste, si, daca nici tu nu-ti arati dragostea fata de el, e posibil ca el chiar sa nu aiba parte de aceasta experienta in viata lui. Asadar, daca nu simti ca dragostea fata de el iti este blocata, atunci pur si simplu las-o sa iasa la suprafata! Arata-i ca iubirea este adevarata punte dintre oameni, singurul remediu impotriva singuratatii si sursa sentimentului ca viata merita traita in fiecare clipa.

(Sursa foto1 si foto2)

Articol din categoria:Copilul în familia lui
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.