Pubertatea: începutul furtunii
Nimeni nu mă înţelege! Vreau să mă laşi în pace! Oare ce o să creadă colegii mei despre mine? Cum pot să ies din casă cu faţa asta plină de coşuri? Dacă auzi des astfel de cuvinte de la copilul tău, este un semn că se îndreaptă vertiginos spre cea mai explozivă, schimbătoare şi nesuferită perioadă de până acum: pubertatea. Şi, pentru că sunt sigură că şi pentru tine pubertatea copilului tău este bulversantă, chiar dacă te aşteptai să apară, îţi propun să aflăm mai multe despre ea.
Pubertatea nu îl afectează numai pe copil ci inevitabil şi pe cei de lângă el: părinţi, profesori, bunici, prieteni. Schimbările prin care trece el vor avea ecou şi în relaţia cu tine, ca părinte. Dacă până acum între voi exista un relativ echilibru, brusc copilul tău începe să aibă alte aşteptări, dorinţe şi cereri de la tine. De aceea este important ca, pe lângă pregătirea lui pentru pubertate, şi tu să fii pregătit pentru această etapă. Pentru început, să înţelegem mai bine cum se simte copilul de 12-13 ani, aflat în plină pubertate.
Schimbările majore ale pubertăţii
Când vorbim de schimbările pubertăţii ne gândim automat la transformările pe care le suferă corpul lor. Deşi sunt esenţiale şi importante, acestea reprezintă doar o mică parte din schimbările prin care trece tânărul puber. Să vedem care sunt celelalte.
- Schimbări de dispoziţie. În mare parte determinate de dezechilibrul hormonal, aceste treceri bruşte de la veselie la tristeţe sau de la entuziasm la apatie sunt foarte bulversante pentru copil. De cele mai multe ori el se simte ciudat în propriul corp şi nu înţelege exact ce se întâmplă cu el şi mai ales de ce apar toate aceste stări. Stranietatea propriilor trăiri îl îngrijorează, el neştiind mereu cum să se descurce cu aceste emoţii copleşitoare. Nu e de mirare că lipsa de înțelegere față de propria persoană se transformă în sentimentul că nimeni nu îl înţelege.
- Îndepărtarea de părinţi. Pentru prima dată în viaţă copilul pune la îndoială capacitatea părinţilor de a-l înţelege. Aşa apare o distanţare emoţională faţă de aceştia şi o căutare a modelelor în afara casei, adică în cercul de prieteni. Mai mult, dacă până acum el nu se întreba cine sunt eu sau cu ce sunt eu diferit?, acum e prima oară când chiar vrea să afle răspunsul. Aşa începe căutarea identității de sine, şi primul pas este respingerea tuturor modelelor de până acum: părinţi, profesori, adulţi. Deşi nu ştie cine este, tânărul ştie clar cine nu este: nu este un copil, nu este un adult şi în nici un caz nu este la fel ca părinţii. Cu fiecare ocazie el va spune şi arăta ce gusturi, preocupări şi valori diferite are faţă de părinţi. De asemenea apare și dornța de a se considera egal în drepturi cu părintele (nu şi în responsabilităţi, desigur).
- Nevoia de spaţiu. Primul pas în stabilirea noii identităţi este constituirea unui spaţiu personal. Orice puber tânjeşte după locuşorul lui, pe care să îl personalizeze şi să îl construiască după gustul lui. În acest spaţiu apar şi elemente copilăreşti (dezordine, jucăriile preferate) dar şi elemente din noua identitate şi noile modele (postere, haine la modă, calculatorul personal, etc). În acest spaţiu copilul se poate gândi la lucrurile care îl preocupă şi se poate exprima liber, iar orice intrare inopinată a părinților este resimțită ca o intruziune.
- Influenţa tot mai mare a prietenilor. În paralel cu îndepărtarea de părinţi are loc apropierea de tinerii de aceeaşi vârstă sau de cei puţin mai mari. Dorinţa cea mai mare a puberului este să fie considerat un membru valoros în grupul din care face parte. De aceea, el va respecta cu sfinţenie normelor grupului, chiar dacă acestea sunt impotriva valorilor proprii sau împotriva regulilor părintești.
- Lupta pentru un statut înalt în grupul de prieteni. Pentru că în această etapă copilul este dependent de părerea celor din jur și vrea să fie cât mai apreciat de ceilalţi, el va căuta să îşi asigure o poziţie cât mai bună în grup. Stabilirea ierarhiilor în grup se face prin comparaţii frecvente între membrii acestuia. Băieţii au jocuri mai agresive de determinare a celui mai puternic, pe când fetele încearcă să fie cât mai drăguţe şi mai mature ca să aibă o poziţie privilegiată. În paralel cu aceste comparaţii, fiecare îşi caută o “nişă” în care să fie cel mai bun: unii devin cei mai buni la sport, alţii sunt cei mai glumeţi, alţii învaţă cel mai bine, alţii sunt cei mai frumoşi, etc. De obicei în grupurile de băieţi liderii sunt cei mai maturi din punct de vedere fizic şi care par mai experimentaţi. De multe ori băieţii cei mai agresivi (mai ales cu adulţii) au un statut mai înalt în grup. La fete, conducătoarea este de obicei cea mai matură fată sau cea care este recunoscută de majoritatea fetelor drept cea mai frumoasă.
- Îndrăgostirea. Faţă de perioada de dinainte, în care fetele şi băieţii trăiau în lumi separate, acum apare interesul faţă de sexul opus. Îndrăgostirea este însoţită de obicei de o senzaţie de nesiguranţă şi vulnerabilitate, dar şi de o dorinţă sexuală indefinită. Atât fetele cât şi băieţii sunt preocupaţi de aspectul lor fizic şi sunt îngrijoraţi cu privire la defectele lor fizice, pe care le văd într-un mod accentuat. Complexele de inferioritate sunt la ordinea zilei în această perioadă.
- Maturizarea sexuală. Oricât par de neglijenţi şi puţin preocupaţi de igienă, tinerii sunt foarte atenţi la schimbările care se produc cu corpul lor. Băieţii sunt mai bucuroşi când apar semnele pubertăţii decât fetele, pentru că maturizarea sexuală este apreciată în rândul celorlalţi. La fete lucrurile stau diferit, stima de sine a acestora scăzând foarte mult în această perioadă, posibil şi din cauza transformărilor fizice. Dacă băieţii care se maturizează primii au un statut înalt în grup, fetele care intră mai devreme în pubertate sunt mai predispuse să aibă probleme emoţionale şi de comportament decât cele care se maturizează la timp.
- Interesul pentru sexualitate. Maturizarea sexuală vine însoţită de primele dorinţe sexuale, care sunt diferite de cele ale sexualităţii infantile. Preocupările legate de sex, masturbare şi sarcină au un caracter secret iar discuţiile cu adulţii pe această temă sunt deseori însoţite de o jenă puternică. Puberii preferă să se informeze despre acest subiect de la cei de aceeaşi vârstă decât să aibă „acea discuţie” cu părinţii.
Aşadar, pubertatea înseamnă instabilitate pe toate planurile: emoţional, fizic, al vieţii în familie, al locului în cadrul grupului, al dragostei. Nu e de mirare că majoritatea copiilor de 12-13 ani sunt foarte greu de gestionat. Însă această furtună este inevitabilă, iar absenţa ei trebuie să fie un semn de îngrijorare pentru părinţi. Şi tu, ca părinte, va trebui să înveţi să te descurci cu pubertatea copilului tău. Iată câteva lucruri pe cred că este esenţial să le rezolvi în această perioadă:
- Să re-negociezi drepturile şi responsabilităţile fiecăruia, astfel încât să se potrivească cu nevoile lui şi ale tale
- Să păstrezi comunicarea cu copilul tău
- Să înveţi cum să faci faţă respingerii şi îndepărtării acestuia
- Să îl ajuţi să se re-descopere şi să îşi construiască sistemul de valori.
- Să te obişnuieşti cu un control tot mai mic asupra lui
- Să îl ţii departe de situaţiile de risc (consum de alcool, tutun, droguri, etc.)
- Să îi oferi încurajare şi suport când este dezamăgit sau îngrijorat cu privire la integrarea lui în grup
- Să îi transmiţi informaţii corecte cu privire la sexualitate şi riscurile acesteia
La final, vreau să te încurajez spunându-ţi că, asemeni oricărei treceri, şi pubertatea poate fi o ocazie foarte bună să îţi re-creezi relaţia cu copilul tău. Şi, dacă tot nu poţi evita furtuna, nu mai bine înveţi, vorba clișeului, să dansezi în ploaie?
Buna ziua, am exact problemele de independenta si respingere cu fetita mea de 11 ani si 8 luni. Ea este un copil bun si ascultator dar uneori spune ca vrea sa stea singura sa planga si ca nimeni nu o intelege. Nu il lasa nici macar pe fratele ei de 17 ani sa vorbeasca cu ea. Am incercat sa vorbim si sa ii explicam ca o intelegem si ca este copilul nostru, dar ea o tine pe a ei si spune ca nu ne vrea. Daca puteti spune mai multe despre ce sa facem cand copiii ne resping, v-as fi foarte recunoscatoare. Va multumesc din suflet
Buna seara! Am citi cu interes articolul si ma regasesc in el. Am o fetita de 12 ani si au aparut problemele de comunicare si respingere. Imi este foarte greu si nu stiu cat mai pot suporta aceste respingeri. Nu stiu cum sa-i intru in voie. Daca incerc sa discut cu ea despre orice problema ma contrazice si nici nu accepta sa-i explic despre orice situatie. Daca asi incerca sa-i explic despre viata sexuala nici nu m-ar asculta. Va rog dati-mi niste idei de comunicare si de aprinete. Va multumesc!
Buna Madalina, voi incepe atunci cu problemele de comunicare cu tinerii aflati la pubertate
buna ziua,am o fetita de 7 anisori si ma ingrijoreaza faptul ca ia crescut par pubian jos si are tendinte de masturbare cu plusurile.ce ma sfatuiti ca totusi este o fetita de doar 7ani.
Buna ziua, sa inteleg ca este o pubertate precoce in cazul fetitei dvs. Este foarte important sa vorbiti cu ea despre chimbarile petrecute cu corpul in pubertate, despre ce inseamna sexul si dragostea, si, in general, sa raspundeti la orice va intreaba in legatura cu acest subiect, pana cand se epuizeaza toate intrebarile. In legatura cu masturbarea cred ca, fara sa o invinovatiti sau rusinati, sa o sfatuiti sa amane putin aceste placeri.Insa, daca nu o face, nu o pedepsiti ci ignorati acest comportament. E posibil sa fie o forma de descarcare a tensiunii emotionale si sa dispara spontan, far sa lase urme emotionale.
Buna seara,
Ma confrunt nu numai cu respingere, din partea fiului meu de 15 ani, ci si cu probleme de comunicare.
Mi- as dori din suflet sa reclădim relația mama- fiu. Pe lingă acestea as dori sa il ajut in a se redescoperi, in a afla cat de multe știe si cat poate doar daca vrea, in a- si descoperi sistemul de valori. Nu prea stiu cum sa procedez însă.
Va mulțumesc in avans si as fi bucuroasa sa ma ajutați cu ceva idei,
Cu respect,
Daniela
Buna, am o fetita de 12 ani si se pare ca avem exact aceeasi problema cu comunicarea, indiferent de situatiile ce se petrec in viata noastra de familie ea vorbeste taios ne vorbeste pe un ton autoritar, ne respinge si vrea sa fie singura, este”dictatoare ” cu fratele mai mic .
Am nevoie sa ma invatati sa vorbesc cu ea, am incercat sa radem sa glumim sa povestim nu participa la momentele astea , cand vorbim despre informatii generale vorbeste numai ea foarte tare iar cand fratele vrea sa vorbeasca il repede cu”taci nu sti tu”,incerc sa vorbesc cu ea cand are o suparare ma respinge , a reusit o prietena sa vorbeasca cu ea dupa ce s-a suparat pe fetita ei si printe sughituri de plans a spus ca pe ea nu o iubeste nimeni , nu o intelege , ?.
Va rog mult sa-mi spuneti cum sa procedez, daca as merge cu ea la psiholog ma gandesc sa nu se sperie de idee si sa nu iasa ceva bun , chiar nu stiu, multumesc mult
Buna ziua,am un băiat de 12 ani si deodată au început si problemele de comportament. La scoală deranjează orele,acasă ne răspunde obraznic,este foarte diferit de cum era. Are impresia ca toată lumea e inculta sau are ceva cu el si numai părerea lui este cea mai corecta. Nu stiu cum sa procedez ptr ca am impresia ca discuțiile calme cu el nu au nici un rezultat. Ce ma sfatuiti?
Buna seara.Am un băiețel de 12 ani si nimic nu mai este cum era.Din baiatul ascultător, studios si hambitios, s a transformat intr un mic monstrulet.Nu mai exista prietenie între noi, ci numai contraziceri.Nu mai are niciun fel de preocupări, doar calculatorul.Nu vede rostul temelor si al scolii.Considera ca adulții fac reguli doar pt ca sunt mai mari.Ajutați la sa mi recastig copilul.Cristina
Scuze, a trecut ceva timp de cand ati scris, avand in vedere ca trec printr-o situatie asemanatoare doresc sa stiu cum ati rezolvat problema, caeu simt cama lasa puterile 🙁
Am un baiat de 14 ani care imi e strain si chiar ma sperie. Are tendinte de tot felul spre rau, ar face orice sa iasa in evidenta in fata prietenilor..sa fumeze, sa bea..cred ca si sa fure.Daca pana acum a fost un copil extraordinar de ascultator, acum e altul.Grav este ca are tendinte spre lucruri ilegale spre tot felul de situatii pline de adrenalina si de risc. Mult timp a fost dominat de fratele mai mare si mereu santajat. Cineva mi-a recomandat sa ii fac niste analize endocrine sa nu fie prea multi sau prea putini hormoni si poate ii cauta altfel. Nu stiu ce sa fac. Ce ma sfatuiti?
Buna ziua,
Am o fetita de 13 ani . Este un copil de nota 10 si foarte perfectionista . Problemele au inceput acum 2 ani, cand am mers de 4 ori la psiholog . Acum, de o saptamana imi spune ca se simte ciudat, uneori incepe sa planga, imi spune ca parca nu se recunoaste, parca ar fi altcineva in corpul ei care o intreaba de ce vorbeste asa, de ce canta etc. Am incercat sa i explic cat am putut ca e normal, ca nu numai ea trece prin aceasta perioada, dar sunt cam disperata . Este normal?ce pot face ? Cum sa o abordez ?
Va multumesc mult,
Am 2 băieți cu comportamente si vârste diferite.De 13,respectiv 10 ani.Au schimbări de comportament.Cel de 13 tine totul în el , iar cel de 10 este încăpățânat.Va rog ajutti-ma deoarece sunt divorțată , tatal lovind în mine prin ei.Ce interzic eu , tatăl le spune să facă.Multumesc
Dacă copilul de 10 ani vrea să cumpere un laptop de la tatăl său, acesta fiind deteriorat, iar eu nu vreau să-l las, fiindcă sunt divorțată si nu accept să-i dea banii tatălui, cum pot să-l conving să mă asculte? Copilul este de părerea tatalui
Ce Dumnezeu tatal cere bani de la propriul copil?
M,da am citit cu la fel de mare interes ca si persoanele dinaintea mea. Am un baiat care in septembrie implineste 12 ani. Il iubesc enorm si tocmai aceasta iubire ne-a razvratit zic eu. Nu vrea sa faca imic din ceea ce-i propunem noi ca parinti. Sta cat poate de mult cu ochii numai on laptop si in lumea colegilor sai. Ce pot sa fac? I-am interzis pc, internet tv etc. Degeaba. Am devenit dusmanul lui.
Buna ziua! Si eu am un băiat de 13 ani…A fost un copil cuminte comic si invata destul de bine dar acum urmează marele dar acum e răzvrătit,fumează, chiuleste, fura bani din casa. Am stat de vorbă cu el si I-am explicat cât sunt dezamăgită de purtarea lui,I-am spus sa stea de vorbă cu mine sa imi spuna ce probleme are daca cumva a intrat intr-un anturaj dubios. A spus că stie ca ma dezamageste ca a ajuns un nenorocit dar ne iubeste ca daca nu pleca de acasa(astea sunt cuvintele lui). I-am spus că lumea de dincolo de casa nu il asteapta cu căldură și saci de bani…. Nu mai stiu cum sa gestioneze situația simt ca o iau razna. Ce sa fac?cum sa procedez?
Buna ziua, am citit toate postarile si ma trec fiorii, baiatul meu are 13 ani si il cresc singura, intradevar are un fond bun ca dealtfel toti copii, dar acum cred ca trece prin transformarile specifice varstei si anume : nervozitate, trecerea brusca de la o stare la alta, timpul petrecut numai in fata pc-ului, antisocial, pareri de sine proaste, nu mai vrea la scoala considerand ca este inutila, degeaba am incercat sa discut cu el , simt ca orice atitudine as adopta cu el este inutil, am obosit. Intrebarile mele ar fi : cam cat dureaza aceasta perioada ? pubertatea vine la pachet si cu stari de depresie, este de asta? Va multumesc
Buna Zika. Am citit comentariile dumneavoastră shi, mi se pare ca, vârsta critica e 12-13 ani. Vârsta la care începe răzvrătirea , dar, oare la ce vârsta se va termina?
Băiatul meu are 13 ani shi 8 luni shi de 15 luni comportamentul shi limbajul , fata de mineshi sora lui mai mică, au devenit de nerecunoscut ( in sens negativ)
Notele școlare sunt din ce mai mici, petrece ff mult timp la el in camera pe telefon sau joc. Cu toate ca avem profesor privat pt engleză shi matematica, nu își face temele primite shi nici nu face recapitulare.
Orice întrebare sau cuvânt spus de mine se lovește de uși trântite sau cuvinte urate.
In fiecare zi ma întreb, unde e băiatul cu care găteam sau făceam teme sau mergeam la cumpărături.
Am citit articolul de mai sus shi as vrea sa aplic unele sfaturi ( sa își redescopere șist de valori, sa ii transmit informații corecte, dar își pune mâinile in urechi sau, pur shi simplu nu vine, când îl chemam .
Buna ziua! Fiul meu are 12 ani. Este născut și crescut în Austria până la vârsta de 10 ani. Din cauza problemelor mele de sănătate ,am considerat sa il înscriu la scoala in Romania. Invata bine. Tatăl lui il vede odata la 2 ani. Suntem despărțiți inainte de a veni el pe lume. De ceva timp este foarte agresiv ,vorbește răstit,țipă daca nu ii oferim orice,independent de calculator,nu respecta nimic din cea ce ii spun,ma înjură. Va rog ajutati-ma cu un sfat . Am ajuns sa fac depresie pe lângă prob de sănătate pe care le am. Va multumesc frumos. Astept va rog un raspuns
Buna ziua!Am citit comentariile anterioare ,nu am gasit un raspuns si la pb mea si de aceea ,va rog,aplecati-va si asupra pb mele.Am o fetita de 12 ani care ma ingrijoreaza tot mai mult prin inclinatiile pe care observ ca le are:nu invata,iar daca o face reiese un invatat superficial,nu i vad interesul pentru carte,parca nu o intereseaza deloc viitorul ei in schimb este foarte interesata sa discute pe retelele de socializare despre sex ,despre ce ar face si cum ar face cu X baiat.E copilul meu si il iubesc enorm dar o vad in biitor in cele mai josnice ipostaze(mi se pare ca ar face sex si doar pt a parea mai importnta…).I am vorbit cu frumosul despre riscuri,apoi am descoperit,dupa un timp ca vorbeste la fel asa ca i-am interzis telefonul,am mutat o de la scoala ca m am gandit ca poate anturajul,grupul insa impresia mea este ca toate vin de la ea si nu de la anturaj.Cauta sa fie mereu provocatoare si an ajuns sa imi fie teama sa o trumit si la paine,gandindu ma ca ar putea lua legatura cu oameni care cauta asa ceva.Mentionez ca nu a avut relatii sexuale,inca,dar niste idile care s-au lasat cu atingeri da.Ce as putea sa fac pentru a o aduce pe drumul cel bun?
Și eu am aceleași probleme cu fetița de 13 ani și mergem și la psiholog de 1 an dar se pare ca degeaba vroiam sa știu cum ați rezolvat probleme
Buna ziua, am un baiat de 12 ani si de ceva vreme traiul de zi cu zi este insuportabil. El nu mai comunica cu mine ca mama se inchide la el in camera . Daca vrea ceva si nu ii dau sau ii cumpar incepe scandalul, ma injura si-mi spune sa mor. Daca nu mor eu atunci sa moara el. Ma loveste cateodata. Ce sa fac in acest caz?
Sunt mămica celor doi băieței de care v-am povestit în luna aprilie 2018. În final cu frica i-am interzis copilului să-i dea banii tatălui pt laptop și i-am mai dat eu și a cumpărat unul nou.Nu ma mai înțeleg celoc cu ei.Cel Mare de 15 ani a început sa bea și sa fumeze pe ascuns, cel mic fiind șantajat de cel mare a fost pus de cel mare sa tragă din tigara la 11 ani ca să nu fie parat. Fiind divorțată este foarte greu sa fac fata tuturor problemelor, chiar și la școală. A fost un copil extraordinar, învața foarte bine, iar acum nu vrea sa mai învete deloc. Mi-e groaza ca în luna iunie avem examenul pt clasa a VIII-a. Pe tatăl lor neinteresandu-l situația grava a copiilor, nici nu vrea sa audă de problemele acestora. Chiar cu el fiind după ani de promisiuni, i-am lăsat câteva zile cu el și atunci băiatul cel mare s-a imbetat și a fumat. La iertat zicând ca este pentru prima data. Ce pot sa fac? La psiholog am fost cu ei după divorț, cel Mare având 5 anișori atunci, dar nu a acceptat acest lucru, pana decurgând văzându-i tatăl schimbând femeile în relațiile lui din 7 în 7 ani, tot alta. Sfătuiți-ma ce sa fac?Tatăl zice ca el nu este nebun,deci nu va veni cu noi la psiholog, copiii tot ce vad la el imita și nu mai vin nici ei. Iar din credinciosi au ajuns sa refuze să-i mai duc la biserica, tatăl lor spunându-le ca vine la școală și cere sa nu mai facă religie. Noi și el suntem ortodox, el își face cruce, se roagă, duce pachete la biserici unde i se da de lucru pt firma de construcții pe cere o deține. Va mulțumesc cu disperare.
Buna ziua am un băiețel de 11 jumate si de ceva timp are schimbări de comportament sa inchis asa in el e tot mai secretos chear nu stiu ce sa mai fac daca face ceva rau sau greșește și-l pedepsesc imi zice ca alte mame nu fac asa la copii lor daca nu-i dau voie la tehnologie dinu sunt eu de vina ca nu-i dau voie nu mai stiu ce sa fac sta singur in camera lui si vorbeste asa singur diferite nemulțumiri de-ale lui am zis sa mergem la un psiholog ce credeti oare gresesc
Am o fata de 15 ani și numai mă ascultă, numai am niciun fel de control asupra ei , a început să iasă cu băieți deci este foarte gravă situația ma amenințat și pe soția mea sa o lăsăm în pace că pune pe cineva sa ne bată. Ce este de făcut . Va mulțumesc.
Buna ziua am un băiat de 13 ani, care are un comportament foarte urat a început să fumeze vorbește foarte urat cu mine și cu surioara mai mica, am vorbit foarte mult cu el, dar degeaba pur și simplu nu înțelege, va rog sa mă ajutați cu un sfat că nu mai știu cum să mă comport cu el.