Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Pubertatea: începutul furtunii

by Raluca Mosora on 20 January, 2013

pubertateaNimeni nu mă înţelege! Vreau să mă laşi în pace! Oare ce o să creadă colegii mei despre mine? Cum pot să ies din casă cu faţa asta plină de coşuri? Dacă auzi des astfel de cuvinte de la copilul tău, este un semn că se îndreaptă vertiginos spre cea mai explozivă, schimbătoare şi nesuferită perioadă de până acum: pubertatea. Şi, pentru că sunt sigură că şi pentru tine pubertatea copilului tău este bulversantă, chiar dacă te aşteptai să apară, îţi propun să aflăm mai multe despre ea.

Pubertatea nu îl afectează numai pe copil ci inevitabil şi pe cei de lângă el: părinţi, profesori, bunici, prieteni. Schimbările prin care trece el vor avea ecou şi în relaţia cu tine, ca părinte. Dacă până acum între voi exista un relativ echilibru, brusc copilul tău începe să aibă alte aşteptări, dorinţe şi cereri de la tine. De aceea este important ca, pe lângă pregătirea lui pentru pubertate, şi tu să fii pregătit pentru această etapă. Pentru început, să înţelegem mai bine cum se simte copilul de 12-13 ani, aflat în plină pubertate.

Schimbările majore ale pubertăţii

Când vorbim de schimbările pubertăţii ne gândim automat la transformările pe care le suferă corpul lor. Deşi sunt esenţiale şi importante, acestea reprezintă doar o mică parte din schimbările prin care trece tânărul puber. Să vedem care sunt celelalte.

  • Schimbări de dispoziţie. În mare parte determinate de dezechilibrul hormonal, aceste treceri bruşte de la veselie la tristeţe sau de la entuziasm la apatie sunt foarte bulversante pentru copil. De cele mai multe ori el se simte ciudat în propriul corp şi nu înţelege exact ce se întâmplă cu el şi mai ales de ce apar toate aceste stări. Stranietatea propriilor trăiri îl îngrijorează, el neştiind mereu cum să se descurce cu aceste emoţii copleşitoare. Nu e de mirare că lipsa de înțelegere față de propria persoană se transformă în sentimentul că nimeni nu îl înţelege. 
  • Îndepărtarea de părinţi. Pentru prima dată în viaţă copilul pune la îndoială capacitatea părinţilor de a-l înţelege. Aşa apare o distanţare emoţională faţă de aceştia şi o căutare a modelelor în afara casei, adică în cercul de prieteni. Mai mult, dacă până acum el nu se întreba cine sunt eu sau cu ce sunt eu diferit?, acum e prima oară când chiar vrea să afle răspunsul. Aşa începe căutarea identității de sine, şi primul pas este respingerea tuturor modelelor de până acum: părinţi, profesori, adulţi. Deşi nu ştie cine este, tânărul ştie clar cine nu este: nu este un copil, nu este un adult şi în nici un caz nu este la fel ca părinţii. Cu fiecare ocazie el va spune şi arăta ce gusturi, preocupări şi valori diferite are  faţă de părinţi. De asemenea apare și dornța de a se considera egal în drepturi cu părintele (nu şi în responsabilităţi, desigur).
  • Nevoia de spaţiu. Primul pas în stabilirea noii identităţi este constituirea unui spaţiu personal. Orice puber tânjeşte după locuşorul lui, pe care să îl personalizeze şi să îl construiască după gustul lui. În acest spaţiu apar şi elemente copilăreşti (dezordine, jucăriile preferate) dar şi elemente din noua identitate şi noile modele (postere, haine la modă, calculatorul personal, etc). În acest spaţiu copilul se poate gândi la lucrurile care îl preocupă şi se poate exprima liber, iar orice intrare inopinată a părinților este resimțită ca o intruziune. 
  • Influenţa tot mai mare a prietenilor. În paralel cu îndepărtarea de părinţi are loc apropierea de tinerii de aceeaşi vârstă sau de cei puţin mai mari. Dorinţa cea mai mare a puberului este să fie considerat un membru valoros în grupul din care face parte. De aceea, el va respecta cu sfinţenie normelor grupului, chiar dacă acestea sunt impotriva valorilor proprii sau împotriva regulilor părintești. 
  • Lupta pentru un statut înalt în grupul de prieteni. Pentru că în această etapă copilul este dependent de părerea celor din jur și vrea să fie cât mai apreciat de ceilalţi, el va căuta să îşi asigure o poziţie cât mai bună în grup. Stabilirea ierarhiilor în grup se face prin comparaţii frecvente între membrii acestuia. Băieţii au jocuri mai agresive de determinare a celui mai puternic, pe când fetele încearcă să fie cât mai drăguţe şi mai mature ca să aibă o poziţie privilegiată. În paralel cu aceste comparaţii, fiecare îşi caută o “nişă” în care să fie cel mai bun: unii devin cei mai buni la sport, alţii sunt cei mai glumeţi, alţii învaţă cel mai bine, alţii sunt cei mai frumoşi, etc. De obicei în grupurile de băieţi liderii sunt cei mai maturi din punct de vedere fizic şi care par mai experimentaţi. De multe ori băieţii cei mai agresivi (mai ales cu adulţii) au un statut mai înalt în grup. La fete, conducătoarea este de obicei cea mai matură fată sau cea care este recunoscută de majoritatea fetelor drept cea mai frumoasă. 
  • Îndrăgostirea. Faţă de perioada de dinainte, în care fetele şi băieţii trăiau în lumi separate, acum apare interesul faţă de sexul opus. Îndrăgostirea este însoţită de obicei de o senzaţie de nesiguranţă şi vulnerabilitate, dar şi de o dorinţă sexuală indefinită. Atât fetele cât şi băieţii sunt preocupaţi de aspectul lor fizic şi sunt îngrijoraţi cu privire la defectele lor fizice, pe care le văd într-un mod accentuat. Complexele de inferioritate sunt la ordinea zilei în această perioadă.
  • Maturizarea sexuală. Oricât par de neglijenţi şi puţin preocupaţi de igienă, tinerii sunt foarte atenţi la schimbările care se produc cu corpul lor. Băieţii sunt mai bucuroşi când apar semnele pubertăţii decât fetele, pentru că maturizarea sexuală este apreciată în rândul celorlalţi. La fete lucrurile stau diferit, stima de sine a acestora scăzând foarte mult în această perioadă, posibil şi din cauza transformărilor fizice. Dacă băieţii care se maturizează primii au un statut înalt în grup, fetele care intră mai devreme în pubertate sunt mai predispuse să aibă probleme emoţionale şi de comportament decât cele care se maturizează la timp.
  • Interesul pentru sexualitate. Maturizarea sexuală vine însoţită de primele dorinţe sexuale, care sunt diferite de cele ale sexualităţii infantile. Preocupările legate de sex, masturbare şi sarcină au un caracter secret iar discuţiile cu adulţii pe această temă sunt deseori însoţite de o jenă puternică. Puberii preferă să se informeze despre acest subiect de la cei de aceeaşi vârstă decât să aibă “acea discuţie” cu părinţii.

Aşadar, pubertatea înseamnă instabilitate pe toate planurile: emoţional, fizic, al vieţii în familie, al locului în cadrul grupului, al dragostei. Nu e de mirare că majoritatea copiilor de 12-13 ani sunt foarte greu de gestionat. Însă această furtună este inevitabilă, iar absenţa ei trebuie să fie un semn de îngrijorare pentru părinţi. Şi tu, ca părinte, va trebui să înveţi să te descurci cu pubertatea copilului tău. Iată câteva lucruri pe cred că este esenţial să le rezolvi în această perioadă:

  • Să re-negociezi drepturile şi responsabilităţile fiecăruia, astfel încât să se potrivească cu nevoile lui şi ale tale
  • Să păstrezi comunicarea cu copilul tău
  • Să înveţi cum să faci faţă respingerii şi îndepărtării acestuia
  • Să îl ajuţi să se re-descopere şi să îşi construiască sistemul de valori.
  • Să te obişnuieşti cu un control tot mai mic asupra lui
  • Să îl ţii departe de situaţiile de risc (consum de alcool, tutun, droguri, etc.)
  • Să îi oferi încurajare şi suport când este dezamăgit sau îngrijorat cu privire la integrarea lui în grup
  • Să îi transmiţi informaţii corecte cu privire la sexualitate şi riscurile acesteia

Despre toate aceste subiecte vom vorbi mai pe larg (Scrie-mi un comentariu cu subiectele cele mai importante pentru tine, ca să le abordez primele). Până atunci, vreau să te încurajez spunându-ţi că, asemeni oricărei treceri, şi pubertatea poate fi o ocazie foarte bună să îţi re-creezi relaţia cu copilul tău. Şi, dacă tot nu poţi evita furtuna, nu mai bine înveţi să dansezi în ploaie?

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
15 Comments
  1. Madalina Carol permalink

    Buna ziua, am exact problemele de independenta si respingere cu fetita mea de 11 ani si 8 luni. Ea este un copil bun si ascultator dar uneori spune ca vrea sa stea singura sa planga si ca nimeni nu o intelege. Nu il lasa nici macar pe fratele ei de 17 ani sa vorbeasca cu ea. Am incercat sa vorbim si sa ii explicam ca o intelegem si ca este copilul nostru, dar ea o tine pe a ei si spune ca nu ne vrea. Daca puteti spune mai multe despre ce sa facem cand copiii ne resping, v-as fi foarte recunoscatoare. Va multumesc din suflet

    • Pirvu Marilena permalink

      Buna seara! Am citi cu interes articolul si ma regasesc in el. Am o fetita de 12 ani si au aparut problemele de comunicare si respingere. Imi este foarte greu si nu stiu cat mai pot suporta aceste respingeri. Nu stiu cum sa-i intru in voie. Daca incerc sa discut cu ea despre orice problema ma contrazice si nici nu accepta sa-i explic despre orice situatie. Daca asi incerca sa-i explic despre viata sexuala nici nu m-ar asculta. Va rog dati-mi niste idei de comunicare si de aprinete. Va multumesc!

  2. Buna Madalina, voi incepe atunci cu problemele de comunicare cu tinerii aflati la pubertate

  3. mari permalink

    buna ziua,am o fetita de 7 anisori si ma ingrijoreaza faptul ca ia crescut par pubian jos si are tendinte de masturbare cu plusurile.ce ma sfatuiti ca totusi este o fetita de doar 7ani.

    • Buna ziua, sa inteleg ca este o pubertate precoce in cazul fetitei dvs. Este foarte important sa vorbiti cu ea despre chimbarile petrecute cu corpul in pubertate, despre ce inseamna sexul si dragostea, si, in general, sa raspundeti la orice va intreaba in legatura cu acest subiect, pana cand se epuizeaza toate intrebarile. In legatura cu masturbarea cred ca, fara sa o invinovatiti sau rusinati, sa o sfatuiti sa amane putin aceste placeri.Insa, daca nu o face, nu o pedepsiti ci ignorati acest comportament. E posibil sa fie o forma de descarcare a tensiunii emotionale si sa dispara spontan, far sa lase urme emotionale.

  4. Daniela permalink

    Buna seara,
    Ma confrunt nu numai cu respingere, din partea fiului meu de 15 ani, ci si cu probleme de comunicare.
    Mi- as dori din suflet sa reclădim relația mama- fiu. Pe lingă acestea as dori sa il ajut in a se redescoperi, in a afla cat de multe știe si cat poate doar daca vrea, in a- si descoperi sistemul de valori. Nu prea stiu cum sa procedez însă.
    Va mulțumesc in avans si as fi bucuroasa sa ma ajutați cu ceva idei,
    Cu respect,
    Daniela

  5. Mirela permalink

    Buna, am o fetita de 12 ani si se pare ca avem exact aceeasi problema cu comunicarea, indiferent de situatiile ce se petrec in viata noastra de familie ea vorbeste taios ne vorbeste pe un ton autoritar, ne respinge si vrea sa fie singura, este”dictatoare ” cu fratele mai mic .
    Am nevoie sa ma invatati sa vorbesc cu ea, am incercat sa radem sa glumim sa povestim nu participa la momentele astea , cand vorbim despre informatii generale vorbeste numai ea foarte tare iar cand fratele vrea sa vorbeasca il repede cu”taci nu sti tu”,incerc sa vorbesc cu ea cand are o suparare ma respinge , a reusit o prietena sa vorbeasca cu ea dupa ce s-a suparat pe fetita ei si printe sughituri de plans a spus ca pe ea nu o iubeste nimeni , nu o intelege , ?.
    Va rog mult sa-mi spuneti cum sa procedez, daca as merge cu ea la psiholog ma gandesc sa nu se sperie de idee si sa nu iasa ceva bun , chiar nu stiu, multumesc mult

  6. Anna permalink

    Buna ziua,am un băiat de 12 ani si deodată au început si problemele de comportament. La scoală deranjează orele,acasă ne răspunde obraznic,este foarte diferit de cum era. Are impresia ca toată lumea e inculta sau are ceva cu el si numai părerea lui este cea mai corecta. Nu stiu cum sa procedez ptr ca am impresia ca discuțiile calme cu el nu au nici un rezultat. Ce ma sfatuiti?

  7. Cristina permalink

    Buna seara.Am un băiețel de 12 ani si nimic nu mai este cum era.Din baiatul ascultător, studios si hambitios, s a transformat intr un mic monstrulet.Nu mai exista prietenie între noi, ci numai contraziceri.Nu mai are niciun fel de preocupări, doar calculatorul.Nu vede rostul temelor si al scolii.Considera ca adulții fac reguli doar pt ca sunt mai mari.Ajutați la sa mi recastig copilul.Cristina

  8. Daniela permalink

    Am un baiat de 14 ani care imi e strain si chiar ma sperie. Are tendinte de tot felul spre rau, ar face orice sa iasa in evidenta in fata prietenilor..sa fumeze, sa bea..cred ca si sa fure.Daca pana acum a fost un copil extraordinar de ascultator, acum e altul.Grav este ca are tendinte spre lucruri ilegale spre tot felul de situatii pline de adrenalina si de risc. Mult timp a fost dominat de fratele mai mare si mereu santajat. Cineva mi-a recomandat sa ii fac niste analize endocrine sa nu fie prea multi sau prea putini hormoni si poate ii cauta altfel. Nu stiu ce sa fac. Ce ma sfatuiti?

  9. Valentina permalink

    Buna ziua,

    Am o fetita de 13 ani . Este un copil de nota 10 si foarte perfectionista . Problemele au inceput acum 2 ani, cand am mers de 4 ori la psiholog . Acum, de o saptamana imi spune ca se simte ciudat, uneori incepe sa planga, imi spune ca parca nu se recunoaste, parca ar fi altcineva in corpul ei care o intreaba de ce vorbeste asa, de ce canta etc. Am incercat sa i explic cat am putut ca e normal, ca nu numai ea trece prin aceasta perioada, dar sunt cam disperata . Este normal?ce pot face ? Cum sa o abordez ?
    Va multumesc mult,

  10. Zomonita Mihaela Elena permalink

    Am 2 băieți cu comportamente si vârste diferite.De 13,respectiv 10 ani.Au schimbări de comportament.Cel de 13 tine totul în el , iar cel de 10 este încăpățânat.Va rog ajutti-ma deoarece sunt divorțată , tatal lovind în mine prin ei.Ce interzic eu , tatăl le spune să facă.Multumesc

    • Zomonita Mihaela Elena permalink

      Dacă copilul de 10 ani vrea să cumpere un laptop de la tatăl său, acesta fiind deteriorat, iar eu nu vreau să-l las, fiindcă sunt divorțată si nu accept să-i dea banii tatălui, cum pot să-l conving să mă asculte? Copilul este de părerea tatalui

      • eva permalink

        Ce Dumnezeu tatal cere bani de la propriul copil?

  11. Loredana permalink

    M,da am citit cu la fel de mare interes ca si persoanele dinaintea mea. Am un baiat care in septembrie implineste 12 ani. Il iubesc enorm si tocmai aceasta iubire ne-a razvratit zic eu. Nu vrea sa faca imic din ceea ce-i propunem noi ca parinti. Sta cat poate de mult cu ochii numai on laptop si in lumea colegilor sai. Ce pot sa fac? I-am interzis pc, internet tv etc. Degeaba. Am devenit dusmanul lui.

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.