In articolul precedent am aratat ca agresivitatea copilului este in primul rand un semnal de alarma prin care acesta arata ca este incarcat cu emotii negative precum furia, supararea, dezamagirea, nelinistea. El nu este capabil sa isi controleze emotiile, ci le scoate la suprafata, uneori sub forma agresivitatii. Principalele surse de agresivitate sunt frustrarile copilului, tensiunile din familie, si predispozitiile temperamentale ale copilului. (more…)
Unii copii isi musca prietenii, altii le smulg aripile la muste, unii injura si ameninta, altii ii lovesc cu piciorul pe ceilalti. Da, stiu ca nu este o noutate pentru nimeni ca cei mici sunt uneori cruzi si agresivi. Si nu numai cei mici sunt agresivi, ci traim intr-o lume plina de agresivitate, in care violenta face parte din mersul omenirii (o au si animalele, o avem si noi, si probabil ca nu se va stinge prea curand). Si totusi, cu totii ne dam seama ca atunci cand un copil este agresiv ceva nu este in regula cu el, cu atat mai mult cu cat se manifesta violent in majoritatea timpului. (more…)
De cand invata sa tina creionul in mana, chiar si incorect, copiii au acces la un nou mod de a se exprima. Prin desen ei invata sa transmita impresii, devin creativi, sau pur si simplu experimenteaza placerea de a-si lasa amprenta pe o foaie de hartie. Desenele copilului ne ajuta sa patrundem in lumea lor, si sunt o modalitate de a observa la ce nivel de dezvoltare cognitiva au ajuns. (more…)
De-a lungul timpului subiectul crizelor de furie a devenit aproape central pe blogul meu. La primul articol despre acest subiect s-au strans in 13 ani peste 111 comentarii. Las aici arhiva de comentarii pentru ca o consider valoroasa din punctul de vedere al parintilor care si-au prezentat situatiile prin care trec si au primit raspunsuri, mai mult sau mai putin elaborate, din partea mea si a celorlalti cititori ai blogului. Daca doresti, poti continua si tu discutia, in rubrica de comentarii. Spor la citit! (more…)
„Nu mai stiu ce sa fac. L-am dus si la medic, dar a zis ca nu are nimic. Credeti ca mai are vreo sansa?” Ma intreaba de-a dreptul disperata mama unui copil… de 3 ani! Ma uit la copil: un piticot zglobiu, care se joaca absolut normal in lumea lui. Cand il intreb ceva imi raspunde frumos, cand ii spun sa puna jucariile la loc, le pune. Nu stiu ce sa cred: fie este copilul un demon parsiv, care se manifesta numai acasa, fie mama este o femeie exagerat de ingrijorata. Oricum, diferenta intre ce imi spune mama lui despre el si ce vad eu in fata mea este uluitoare. (more…)
