In articolul precedent am aratat ca agresivitatea copilului este in primul rand un semnal de alarma prin care acesta arata ca este incarcat cu emotii negative precum furia, supararea, dezamagirea, nelinistea. El nu este capabil sa isi controleze emotiile, ci le scoate la suprafata, uneori sub forma agresivitatii. Principalele surse de agresivitate sunt frustrarile copilului, tensiunile din familie, si predispozitiile temperamentale ale copilului.

1. Frustrarile copilului

Intre frustrare si agresivitate exista o legatura puternica. Un copil caruia nu ii sunt satisfacute nevoile se poate simti fie trist, parasit, fie nemultumit si furios. Deseori el va lua atitudine ca sa isi faca dreptate. Daca copilul nu primeste suficienta atentie, ocrotire, grija din partea parintilor, va acumula mari frustrari, pe care si le poate descarca agresiv.

• Copiii simt ca parintii ii iubesc atunci cand petrec timp cu ei si sunt disponibili emotional fata de acestia. Lipsa de atentie este foarte dureroasa pentru copii, care o interpreteaza ca pe un abandon sau dezinteres. De aceea copiii vor face orice numai ca sa obtina atentia parintilor. Daca observa ca parintii sunt dintr-o data atenti la ei atunci cand sunt agresivi, vor actiona asa ori de cate ori au nevoie de atentie.
• Copiii care nu se simt suficient de ocrotiti de parinti, tind sa se simta amenintati chiar si in situatii in care nu exista vreun pericol. Ei sunt mereu in defensiva, isi imagineaza tot felul de pericole, si invata ca in cazul unui pericol, cea mai buna aparare este atacul. De aceea reactioneaza agresiv chiar si cand nu au motive reale. Deseori acesti copii isi imagineaza ca sunt super-eroi care inving dusmanii, si o mare parte a fanteziilor lor este cum se lupta cu diversi inamici.
• Parintii care nu le satisfac copiilor nevoia de independenta, punand prea multe restrictii, ii fac pe copii sa se simta ingraditi, mereu sub presiune, si cand nu mai rezista au izbucniri de furie. Revolta impotriva ingradirilor nu se va manifesta in fata parintelui autoritar, ci fata de persoanele mai permisive, atunci cand acestea incearca sa ii puna limite.
• Unii parinti nu numai ca nu le satisfac nevoile copiilor, dar ii si supun abuzurilor verbale, uneori chiar si fizice. In acest caz, suferinta copiilor este foare mare, caci in loc sa fie un ajutor pentru el, parintele este mai degraba o persoana de care se tem. Copiii se simt vulnerabili, neputinciosi, iar cand suferinta se amesteca cu furie, pot deveni foarte violenti cu ceilalti.
• Nu numai frustrarea nevoilor ii poate face pe copii agresivi. Cum acestia nu fac diferenta intre nevoi si dorinte, ei se pot simti foarte nefericiti cand nu primesc ceea ce isi doresc. Copiii obisnuiti sa li se faca toate poftele sunt mult mai sensibili la refuzuri, si reactioneaza mult mai violent decat cei care nu obtin tot timpul ce isi doresc.

2. Tensiunile din familie

Toti copiii sunt foarte sensibili la emotiile dintre parinti, pe care le absorb imediat. Poate ca una din cele mai gresite conceptii despre copii este ca sunt prea mici ca sa inteleaga ce se intampla intre parinti. Chiar daca nu inteleg rational ce se intampla, copiii simt tensiunile din casa, chiar si cele trecute sub tacere, si preiau o stare de agitatie difuza.

Majoritatea copiilor se simt prinsi la mijloc cand parintii se cearta, si ies din aceasta situatie coalizandu-se cu unul dintre ei. Acest lucru ii face sa isi imagineze ca unul dintre ei este „parintele cel bun” si celalalt „parintele cel rau”, si sa se inversuneze impotriva celui „rau”. Coalizarea cu un parinte si intoarcerea impotriva celuilalt ii da copilului o stare de agitatie si mai mare.

In cazul in care parintii se cearta cu bunicii, copiii se coalizeaza cu parintii, si devin deosebit de agresivi cu bunicii. Practic ei manifesta direct si uneori exagerat agresivitatea pe care o simt parintii fata de bunici.

Cand familia trece prin anumite evenimente stresante cum ar fi divortul, pierderea locului de munca, moartea unei persoane apropiate, copiii sunt de asemenea afectati, facand fata stresului asa cum pot.

3. Predispozitiile temperamentale ale copilului

Temperamenul este partea innascuta din noi, ce arata principalele tendinte ale unei persoane. Printre trasaturile de temperament ce pot duce la reactii agresive se numara toleranta scazuta la frustrare, impulsivitatea, instabilitatea emotionala si excesul de energie.

• Unii copii au tendinta de a fi mai receptivi la emotiile negative, pe care le simt cu intensitate mai mare. Acestia sunt mai vulnerabili la stres, si au o capacitate mai scazuta de a tolera frustrarile de orice fel.
• Copiilor impulsivi le vine mai greu sa-si tina in frau emotiile, si deseori acesia trec la actiune fara sa se gandeasca de dinainte daca este potrivit sau nu sa actioneze asa.
• Instabilitatea emotionala reprezinta trecerea cu usurinta de la o stare la alta, copiii instabili schimbandu-si cu deseori dispozitia.
• Nivelul de energie este diferit pentru fiecare copil. Unii dintre ei au foarte multa energie, care se poate transforma in neastampar si agitatie cand nu este folosita suficient.

Toate aceste predispozitii il influenteaza pe copil, insa de aici si pana la a spune ca un copil s-a nascut agresiv este cale lunga.

In loc sa fie scuze care sa justifice agresivitatea, predispozitiile trebuie sa fie un motiv in plus pentru a-i invata pe copii autocontrolul si stapanirea de sine. Parintii acestor copii vor trebui sa acorde o importanta mai mare educatiei, si sa-i ajute pe copii sa gaseasca modalitati potrivite de exprimare a emotiilor negative.

Frustrarile si tensiunile din familie il incarca pe copil cu emotii negative. Acesta experimenteaza diferite modalitati de eliberare, in functie de predispozitiile lui, si de modelele din jur. Exista numeroase modalitati de a se descarca de tensiune, si agresivitatea este doar una dintre ele. Faptul ca agresivitatea va deveni una din modalitatile lui preferate de exprimare a nemultumirilor se datoreaza mecanismelor ce mentin si amplifica agresivitatea.

Asa cum am afirmat in articolul Cum sa intelegem copiii agresivi, cauzele ce determina agresivitatea copilului reprezinta unul din cele trei aspecte care ne ajuta sa intelegem agresivitatea copilului. Va invit sa cititi despre celelalte doua aspecte in articolele:

• Mecanismele care mentin agresivitatea copilului
• Mecanismele ce amplifica violenta copilului

(Sursa foto)

Arhiva comentarii 

• • • jurnaluluneimame permalink
      Iti multumesc pentru informatie, foarte pretioasa! Pacat ca sunt inca parinti care refuza sa accepte ca un copil agresiv este, pur si simplu, rezultatul actiunilor lor constiente sau inconstiente. Eu imi asum stresul pe care il mascam, crezand ca, daca zambesc, copilul meu nu il va resimti.
      Răspunde

iMozilla permalink
Ce pacat! Unii parinti zic ca copii lor sunt violenti ca se joaca jocuri pe calculator/telefon e.t.c Iar copii sfarsesc fara calculator, fara telefon, televizor e.t.c.