Despre rușine
Dacă, printr-o minune, nu ştii ce e aia ruşinea, o să-ţi spun că este o emoţie groaznică! Când tocmai ai fost prins cu mâţa-n sac te faci mic, ca şi cum corpul tău ar vrea să scape cumva din această situaţie penibilă. Obrajii îţi ard, postura ţi-e umilă, ochii sunt agăţaţi în pământ. Te simţi fără valoare, inferior celorlalţi. În acele momente te deteşti şi sigur o deteşti şi pe persoana care te-a făcut să te simţi ruşinat. Da, ruşinea este o emoţie oribilă. Şi totuşi, îi facem pe copiii noştri să o simtă. Le-o inducem. Le-o cultivăm. Îi pedepsim rușinându-i. Ne răzbunăm pe ei rușinându-i. Îi umilim rușinându-i. (more…)
Dragă părinte,
Ştiu, ştiu, toţi copiii se uită la desene animate. Ştiu că este normal să o facă. Însă mai ştiu şi că unii copii gravitează în jurul desenelor şi că personajele de acolo le sunt mai apropiate decât membrii familiei. Ştiu că unii s-au născut cu desene animate şi sunt dependenţi de ele. Şi că părinţii lor, de frica circului din momentul închiderii televizorului aprobă tacit această practică (sau pur şi simplu le este mai comod să aibă copii care stau neclintiţi în fata desenelor, și ei îşi văd liniştiţi de treabă). Însă tu eşti un părinte responsabil (altfel n-ai fi aici 🙂 ) şi eşti sincer preocupat de tema desenelor animate. Aşa că cred că te pot ajuta.
Anxietatea de separare, pe cat este de raspandita, pe atat e de dificila si pentru copii si pentru parinti. Parintilor li se rupe inima sa isi vada micutii varsand lacrimi amare la plecare, si simt cum explicatiile logice nu ii ajuta prea tare. In timp, la articolul 
“Daca nu ii tii in frau, copiii or sa ti se urce in cap!”
Ai suficient de mult timp pentru copilul tau? Daca ai, atunci iti si permiti sa ii cumperi orice isi doreste? Esti intotdeauna un parinte calm? Daca esti asa, iti respecta el mereu autoritatea? Gasesti intotdeauna metodele cele mai bune de a-ti educa copilul? Si daca da, esti un parinte cald, intotdeauna disponibil?
Cand eram copii, “o camera plina cu jucarii” parea un vis ce nici nu speram sa devina realitate. Ne imaginam ca daca am avea propria noastra camera, in care sa existe tot ce ne-am putea dori, am fi foarte fericiti si impliniti. Ei bine, in prezent, pentru multi copii aceasta dorinta s-a transformat in realitate.
Cand se cearta, unii parinti isi spun vorbe grele si isi varsa toate nemultumirile din casnicie de fata cu copilul. Deseori ei se confeseaza copilului despre cat de oribil este celalalt parinte, il intreaba pe acesta cine are dreptate, cu cine ar vrea sa ramana, si cu fiecare ocazie ii arata celuilalt parinte cum copilul ii tine partea. Acesti parinti sunt atat de incarcati emotional si atat de furiosi, incat nu realizeaza ce impact au aceste certuri asupra copilului.
n ultimele trei articole am inceput un proces de intelegere a copilului agresiv dintr-o perspectiva mai larga, si am discutat despre cauzele care produc si mentin violenta. Acum este momentul sa vorbim despre situatia in care violenta naste si mai multa violenta, atat din partea copilului, cat si din partea persoanelor semnificative din jurul lui. Din pacate majoritatea copiilor ajung la consiliere doar dupa ce lucrurile se agraveaza, ei fiind deja considerati „copii problema”. In continuare va invit sa intelegem mai bine care sunt mecanismele ce „inflameaza” agresivitatea copilului.