De-a lungul vieţii am fost ameninţată, lovită, fugarită şi omorâtă de nenumărate ori. În vis, bineînţeles, însă asta nu înseamnă că spaima şi groaza de după trezire nu au fost cât se poate de reale. Iată de ce, când un copil îmi spune că nu mai vrea să doarmă ca să nu viseze urât, îi iau frica în serios şi ştiu că chiar are nevoie de ajutor. (more…)
Deşi nu este rea în sine, competiţia este de cele mai multe ori folosită greşit. Astfel, în loc să-i motiveze pe copii ea îi alungă, în loc să formeze spiritul de echipă hrăneşte invidia şi rivalitatea, în loc să întărească încrederea în sine ea induce teama de eşec. Însă oare nu putem schimba ceva? Oare nu putem învăţa să folosim competiţia în mod pozitiv? Oare nu există cumva o cale de a integra armonios competiţia în viaţa copilului, astfel încât aceasta să devină una din cele mai eficiente metode de formare a perseverenței şi a spiritului de echipă? (more…)
Alexia încearcă din răsputeri să ia note mai mari decât colega ei de bancă. Luca a ieşit campion judeţean la şah şi acum se pregăteşte să intre în campionatul naţional. David se ia mereu la întrecere cu Matei, care aleargă cel mai repede în parc. Ce crezi, sunt aceşti copii fericiţi? Sunt ei relaxaţi? Este stima lor de sine ridicată? Au ei performanțe mai bune? Cu alte cuvinte, faptul că se află mereu în competiţie îi ajută pe aceşti copii cu ceva sau, dimpotrivă, le face mai mult rău? (more…)
Belarus. Moldova. Lituania. Rusia. Doar în aceste ţări din lume se bea mai mult alcool ca la noi. Altfel spus, am reuşit performanţa de a fi pe locul 5 mondial la consumul de alcool! Să ciocnim în cinstea acestei reuşite! Lăsând gluma la o parte, hai să vedem câteva lucruri esenţiale pe care trebuie să le ştii despre consmul de alcool, mai ales dacă copilul tău se pregăteşte să iasă la prima bere cu băieţii. (more…)
Adu-ţi aminte ce spuneau cei din jurul tău despre tine când erai mic. Etichete pe care ţi le tot repetau, cuvinte cu care te descriau în faţa altora: Încăpăţânat. Cuminte. Obraznic. Nesimţit. Leneş. Deştept. Frumoasă. Mocăit. Acum gândeşte-te la tine în prezent: câte din acele cuvinte încă ţi se mai potrivesc? Ce etichete s-au agăţat de tine şi nu ai reuşit să scapi de ele nici în ziua de azi? Chiar, cum se face că unele cuvinte sunt atât de puternice încât ne urmăresc ani în şir? (more…)
Nu ştiu dacă ştiai deja, dar există în tine un punct sensibil, care te face extrem de vulnerabil. Un punct care, la cea mai mică atingere, începe să doară. De cele mai multe ori îl atinge din greşeală copilul tău, prin felul lui de a fi. Uneori îl zgândări şi tu, când eşti supărat pe tine. Şi, din păcate, mai ştiu să îl atingă şi cei care, în funcţie de propriile interese, vor să-ţi vândă leacuri împotriva durerii. Drag părinte, punctul tău sensibil se numeşte vinovăţie şi poate că e vremea să începi să te vindeci. (more…)
Când se fâstâcesc şi lăsă privirea în pământ, copiii timizi sunt tare drăgălaşi. Văzându-i cum se ţin strâns de părinţi, ezitând să se apropie, te apucă duioşia faţă de ei. În ochii lor însă, propria timiditate nu este un accesoriu drăguţ, ci mai degrabă un blestem. Jena, stânjeneala şi ruşinea pe care le simt în momentele de timiditate sunt poveri grele, care le umbresc bucuria de a se apropia de ceilalţi. Oare cum de au ajuns aceşti copii timizi? S-au născut aşa sau au devenit timizi în urma unor experienţe din copilărie? (more…)
Trăim într-o lume plină de vinovăţii: de la vinovăţii minore, trecătoare (iar am mâncat prea multe dulciuri), la vinovăţii adânci, ca nişte pietre de moară (din cauza mea s-au despărţit părinţii). Suntem înconjuraţi de vinovăţii intime, particulare (iar m-am purtat urât cu Gicu) dar şi de vinovăţii care atârnă asupra noastră, a tuturor (poluăm prea mult, distrugem planeta). Trăim vinovăţii concrete (azi n-am făcut sport) sau vinovăţii ascunse, neclare (ceva nu e în ordine cu copilul meu şi este vina mea). Şi, în fața vinovăţiei, fiecare se descurcă cum poate: unii o ignoră, alţii o îndură, unii fug de ea, alţii sunt dărâmaţi de vină. Oare care din aceste soluţii sunt cu adevărat bune pentru noi? (more…)
Lasă-l și pe el să se joace cu jucăriile tale, că e mai mic! Dă-i lui mașinuța ta, nu vezi că plânge după ea? Trebuie să ai grijă de fratele tău, ca ești mai mare! Iată câteva fraze foarte cunoscute fraților mai mari, care le-au marcat copilăria. La rândul lor, frații mai mari au și ei replicile lor tipice: Mereu i-ai dat celui mic mai mult! Pe cel mic îl iubiți mai mult decât pe mine! Ce crezi, experiențele de viață prin care trec doar frații mai mari le formează acestora câteva trăsături distinctive de caracter? Și dacă da, oare care sunt aceste trăsături? (more…)
Nu ştiu cât de stresat este copilul tău cu începerea şcolii, însă ştiu că tu eşti mai stresat ca el. Poate eşti nemulţumit de sistemul de învăţământ şi de profesori, poate nu mai vrei să-ţi împingi copilul de la spate să înveţe, poate te gândeşti la banii cheltuiţi pe meditaţii sau îţi faci griji referitoare la viitorul lui profesional. Cu atâtea griji, nu e de mirare dacă ai o atitudine negativă faţă de şcoală, în care te simţi neputincios sau revoltat. Oare e posibil să schimbi ceva? (more…)
