Cum iti obisnuiesti copilul sa faca ce-i ceri

Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori se preface ca nu te aude, si doar cand tipi la el se mobilizeaza. Tu ai inceput sa-ti pierzi rabdarea si il bruschezi, iar el devine tot mai incapatanat si incepe sa te evite. Daca situatia iti este foarte cunoscuta (fie ca e vorba de spalat pe dinti, curatenie, teme sau altceva) nu are rost sa mai detaliez ci voi trece direct la solutii!

Unde este greseala

Stiu ca ti se pare ca vina e la el, ca e un copil incapatanat, obraznic sau dificil. Si stiu ca sunt nesuferita cand iti zic ca problema nu e de fapt la el. Sau, cel putin, cea mai mare parte a problemei nu e la el. De cele mai multe ori problema e ca ai asteptari nerealiste, si ca nu ai metoda. Adica te astepti sa-i spui ce sa faca, el sa inteleaga si sa execute. Si, cand vezi ca el nu e deloc motivat sa faca ce ii ceri, il mai rogi odata si ii tot repeti la nesfarsit de ce e bine sa faca acel lucru. Ca si cand, daca e convins ca e bine sa faca ceva, chiar va face. De curand am aflat si eu de la un psiholog de renume cum se numeste omul (adult sau copil) care stie ce trebuie sa faca si totusi nu face. Se numeste om normal.

Da, e normal sa nu facem intotdeauna lucruri bune, doar pentru ca stim ca sunt bune. Daca lumea ar functiona asa, ti-as face o lista cu tot ce e bine sa faci (fii bun, fii cinstit, fii tolerant,etc etc) si, dupa ce ai afla-o, ai face-o si lumea ar fi un loc perfect.

Dar realitatea nu functioneaza asa. In realitate copiii nu fac lucrurile care trebuiesc facute, ci lucrurile pe care vor sa le faca, lucrurile, placute, interesante, provocatoare, din care invata ceva. Nu fac ce li se spune doar pentru ca li se spune de o mie de ori. Si, de cele mai multe ori, spalatul pe dinti sau temele nu sunt nici placute, nici interesante, nici provocatoare. Asa ca de tine depinde sa le pui intr-o astfel de lumina, de tine depinde cum il motivezi.

Si mai faci o greseala (stiu, sunt din ce in ce mai nesuferita): te gandesti ca, daca copilul a facut de cateva ori respectiva activitate, o va face de fiecare data. Stie sa isi faca temele, doar si le-a facut singur de cateva ori! spun parinii exasperati cand observa cum micutul e delasator. Pai nu, nu e asa! Faptul ca cineva face ceva de cateva ori nu inseamna ca si-a format obisnuinta de a face acel lucru. Ce iti doresti tu de fapt este ca el sa faca acel lucru constant si singur, fara sa trebuiasca sa ii reamintesti tu. Insa ca sa ajunga la acest stadiu trebuie sa parcurgi un proces, despre care, cel mai probabil, nu ai auzit (ei, de data asta nu e vina ta ca nu-l stii!)

Asadar, fara sa realizezi, faci 2 greseli: ai asteptari nerealiste fata de el si nu stii cum sa ii formezi obisnuinta de a face ceva. Dar, hei, de asta esti aici, ca sa gasesti solutii!

Cum iti motivezi copilul sa faca ceva?

Despre felul in care iti poti motiva copilul sa faca anumite lucruri am mai scris, asa ca nu insist aici. Ce iti voi spune totusi este ca, in mare, motivatia este de 2 feluri: extrinseca (copilul face un lucru pentru a obtine sau evita ceva) si intrinseca (copilul face un lucru din interes sau placere). Motivatia extrinseca a copilului se face de obicei prin recompense, laude sau pedepse, iar motivatia intrinseca se realizeaza trezindu-i copilului interesul sau placerea de a realiza ceva (daca partea cu motivatul copilului e problema ta, te invit sa citesti articolele atasate si apoi te astept inapoi).

Cum ii formezi copilului obisnuinta de a face ceva?

Despre minunatul si indelungatul proces prin care ii formezi copilului obisnuinta de a face o anumita activitate insa iti scriu in premiera. Asa ca urechile ciulite (sau, ma rog, ochii).

Pasul 1. Faceti impreuna respectiva activitate. Stai langa el pe tot parcursul activitatii si lucreaza impreuna cu el. Stiu, stiu, esti ocupat si ai alte lucruri de facut, insa la inceput copilul nu are capacitatea de a duce la bun sfarsit singur ce ii ceri.

Ca de fiecare data, primul pas este cel mai greu dar si cel mai important. In acest punct tie iti revin doua sarcini esentiale:

In primul rand, prin prezenta ta, te asiguri ca va termina activitatea cu succes. Asta il va face sa se simta incurajat sa continue.

In al doilea rand, iti poti da seama de eventualele motive pentru care copilul refuza respectiva activitate. Din ce am observat, sunt cinci motive pentru care un copil refuza sa faca ceva:

• Nu stie exact ce are de facut
• I se pare prea greu (si se teme de esec)
• Vrea sa faca altceva in timpul asta (cati copii din lumea asta nu vor sa scape odata de teme ca sa poata juca in sfarsit?)
• Respectiva activitate presupune sa stea prea departe de tine (si lui i s-a declansat anxietatea).
• Este suparat si vrea sa se razbune pe tine.

E de la sine inteles (sper!!!!) ca nu vei sta langa copil ca sa il critici, nici sa il controlezi, ci sa il incurajezi. Si in momentul in care incheie ii aplici o lauda magica!

Doar cand face impreuna cu tine activitatea de fiecare data poti trece la umatorul pas.

Pasul 2. Stai langa el pe tot parcursul activitatii, dar lasa-l sa faca singur ce are de facut. Cu alte cuvinte esti langa el, dar nu cu el. Vei interveni doar daca se poticneste sau iti solicita ajutorul. Si in aceasta etapa este important sa il lauzi pentru faptul ca a dus la bun sfarsit activitatea. Daca iti cere ajutorul tot timpul sau vezi ca nu se implica, inseamna ca trebuie sa revii la pasul de dinainte.

Pasul 3. Il lasi sa faca singur respectiva activitate insa il verifici periodic. Spune-i ca ai prins suficienta incredere in el incat sa-l lasi singur. Cand te intorci sa verifici vei insista pe progrese, vezi daca are intrebari si, bineinteles, il apreciezi pentru ceea ce face.

Pasul 4. Il lasi sa faca singur activitatea, tu doar il verifici la final. Stiu, verificarea este unul dintre cele mai sensibile momente, pentru ca, in cazul in care depistezi greseli, inseamna sa ii prelungesti timpul de lucru. Ori, de cele mai multe ori, copiii sunt dornici sa termine cat mai repede. Daca aveti conflicte mari cu verificatul, fa asa: spune-i ca acum are voie sa plece insa mai tarziu veti mai aloca cateva minute pentru corectarea greselilor.

Pasul 5. Face singur si nu mai verifici. Ei, de-abia acum ai ajuns la faza pe care sperai sa o faca de la inceput! Daca nu te-ai pierdut pe undeva pe drum, meriti toate felicitarile mele! Nu numai ca i-ai format o obisnuinta buna, dar i-ai si aratat ca esti langa el!

Stiu ca pare un proces lung, dar crede-ma ca merita! Adica merita mai mult decat sa iti pierzi si timpul si rabdarea (si mai si subrezesti relatia dintre voi) cicalindu-l degeaba, rastindu-te la el si mirandu-te de ce nu ai rezultate. In plus, (ca sa fiu nesuferita pana la capat), daca inainte erai nestiutor, acum nu mai poti spune ca tu ai facut tot ce tine de tine dar e vina lui. Chiar daca ramai convins ca e el e un copil mai dificil, asta tot nu te absolva de responsabilitate! Dimpotriva, daca ai un astfel de copil e cu atat mai important sa aplici solutiile de mai sus!

Gata! Acum, ca ti-am spus ce ai de facut ma astept sa te duci imediat si sa aplici tot ce ai invatat! Doar nu esti si tu om din-ala, cum ii zice, care stie ce trebuie facut si totusi nu face!

(Sursa foto1, foto2 si foto3)