Skip to content

Sfaturi pentru profesori: Cum să formezi un colectiv unit

by Raluca Mosora on 29 September, 2012

sfaturi pentru profesoriÎn afară de partea didactică, orice educatoare, învăţătoare sau dirigintă are datoria să facă încă trei lucruri esenţiale: să le menţină copiilor interesul treaz pentru cunoaştere, să le formeze deprinderea de a învăţa singuri să îi ajute pe toţi copiii să se integreze în grup. În acest articol vreau să vorbim despre ultimul scop, şi anume integrarea în grup a tuturor copiilor. Pentru asta vom începe prin a afla cum se poate forma un colectiv unit.

Cum formăm coeziunea grupului

Pentru ca grupul de copii să se transforme într-un colectiv unit este nevoie de mai multe schimbări pe care profesorul, în calitatea lui de lider formal al grupului, le poate face. Iată câteva dintre acestea:

  • Formarea identității de grup. Aceasta se referă la toate lucrurile care sunt definitorii pentru grupul de copii şi care îi diferenţiază de alţii. Profesorul poate forma încă de la început o identitate pozitivă a grupului, spunând ce se aşteaptă de la ei şi asigurându-se că şi copiii doresc aceleaşi lucruri. Spre exemplu, el poate spune că vrea să aibă o clasă de elevi atenţi, prieteni unul cu celălalt, cuminţi, etc. Prin discuţii, el le poate arăta şi copiilor de ce e important să fie cu toţii aşa.
  • Regulile grupului. Stabilirea clară a regulilor se află în strânsă legătură cu formarea identităţii de grup. Regulile se referă la comportamentele aşteptate de la copii şi la cele care nu vor fi tolerate în grup. Unul din avantajele regulilor este că îl face pe copil mai conştient de faptul că aparţine unui grup organizat. Când un copil respectă toate regulile grupului el se simte un membru deplin al acestuia.
  • Misiunea comună a clasei. Cel mai bun mod de a uni un grup este de a-i da o misiune comună, la care să participe toţi copiii. De exemplu, misiunea poate fi: să fim clasa cu copiii cei mai buni la învăţătură, cei mai harnici sau cei mai cuminţi. După ce duc la îndeplinire o misiune copiii se simt mândri că aparţin clasei, şi se vor motiva şi în continuare să dea tot ce au mai bun pentru grupul lor.
  • Concurenţa cu alte clase. Când mai multe clase se întrec pentru titlul de cea mai bună clasă sau cei mai harnici elevi, într-un final toată lumea iese câştigată, pentru ca toţi sunt stimulaţi să se implice în atingerea acestui scop. Competiţia între clase are puterea de a-i mobiliza pe copii şi de a-i uni pentru a îndeplini misiunea. Evident, este necesar ca această concurenţă să fie păstrată în anumite limite fireşti şi să nu escaladeze spre o atitudine ostilă între elevi.
  • Uniformele. Uniforma nu estompează sentimentul copiilor că sunt unici, aşa cum ne putem teme, ci îi ajută pe aceştia să înţeleagă că sunt egali în ceea ce priveşte statutul de elev. Purtarea aceleiaşi îmbrăcăminte face ca elevii să se simtă mai asemănători unii cu alţii, şi acest lucru întăreşte coeziunea dintre ei.
  • Evitarea împărţirii pe bisericuţe. Profesorii trebuie să evite împărţirea copiilor pe categorii sociale (români/rromi, bogaţi/săraci), în funcţie de rezultatele la învăţătură (copii buni la învăţătură/care nu învaţă sau tocilari/leneşi) sau în funcţie de comportamente (copii retraşi/vorbăreţi sau cuminţi/obraznici) pentru că vor produce o stare de ostilitate între aceste grupuri. În plus, grupurile defavorizate (rromii, cei slabi la învăţătură, fumătorii, etc.) îşi vor crea propriile norme, opuse celor ale clasei. Astfel, în timp, cei slabi la învăţătură vor deveni şi mai puţin interesaţi de şcoală, grupul “fumătorilor” va fuma şi mai mult, al “copiilor problemă” va deveni şi mai ostil, etc.
  • Etichetările negative. Etichetele negative se lipesc de un grup mult mai repede decât se lipesc de copiii luaţi separat. Ele sunt imediat preluate şi încorporate în identitatea de grup, şi în consecinţă copiii se vor purta conform acestor etichete. Când profesorul pune o etichetă negativă clasei, elevii se vor coaliza împotriva acestuia şi vor face tocmai comportamentele interzise de profesor. Astfel, relaţia între profesor şi elevi devine tot mai ostilă.
  • Respectul acordat elevilor. Copiii sunt foarte sensibili când li se face o nedreptate sau când sunt trataţi fără respect. Dacă un profesor abuzează de puterea lui şi îi umileşte pe copii, aceştia îşi vor pierde la rândul lor respectul faţă de profesor şi vor încerca să re-echilibreze lucrurile. De cele mai multe ori copiii care sunt ostili cu profesorii s-au simţit de fapt umiliţi sau nedreptăţiţi de aceştia.

Integrarea în grup a copiilor marginalizaţi

Din păcate aproape în fiecare clasă există măcar un copil cu probleme (care nu învaţă bine, este retras, are o situaţie financiară precară, etc.). De cele mai multe ori aceşti copii sunt respinşi şi ridiculizaţi de colegii lor, şi din această cauză problemele lor par să se agraveze şi mai mult. Profesorul trebuie să ia măsuri active ca să reducă marginalizarea acestora şi să îi integreze în grup. Iată câteva modalităţi:

  • Solicitarea ajutorului din partea clasei. Profesorul le poate cere explicit anumitor colegi să îi ajute pe copiii aflaţi în dificultate: să le explice temele, să îi implice în anumite activităţi, etc. Orice mic progres al elevilor cu probleme trebuie apreciat de către profesor. El poate spune că este succesul întregii clase, care i-a ajutat pe aceşti elevi.
  • Implicarea elevilor în sarcini de lucru. Mulţi profesori încearcă să îi menajeze pe copiii cu probleme lăsându-i în pace. Atitudinea lor însă va fi preluată şi de ceilalți copii, care îi vor ignora și ei la rândul lor pe aceștia. În loc să îi ignore, profesorii trebuie să interacţioneze cu elevii aflați în dificultate şi să le ceară şi lor să îndeplinească anumite sarcini, după posibilităţile lor.
  • Atitudinea binevoitoare. Copiii preiau în mod inconştient atitudinile profesorilor faţă de copiii marginalizaţi. Ignorarea, ostilitatea ascunsă, respingerea, toate aceste atitudini negative ale profesorilor vor fi preluate şi de ceilalţi elevi din clasă. Dimpotrivă, o atitudine binevoitoare şi grijulie a profesorului faţă de elevii aflaţi în situaţii dificile îi va face şi pe ceilalţi copii mai empatici şi binevoitori faţă de aceştia. De asemenea, dacă profesorul reuşeşte să pună în valoare calităţile acestor copii, şi ceilalţi îi vor vedea într-o lumină mai bună şi vor deveni mai prietenoşi cu ei.
  • Descurajarea explicită a batjocurii. Mulţi copii folosesc umilirile şi etichetările negative faţă de copiii cu probleme ca să îşi impresioneze colegii şi să obţină un statut ridicat în clasă. Profesorul trebuie să schimbe această situaţie convingându-i pe ceilalţi elevi ca batjocorirea celorlalţi este un instrument imatur şi răutăcios, care nu merită aprecierea sau respectul lor. Dacă observă că atitudinea lor batjocoritoare atrage oprobiul colegilor şi nu admiraţia lor, aceşti elevi vor renunţa să îi mai umilească pe copiii aflaţi în dificultate.

O educatoare, care dintotdeauna a acceptat în grupa ei copii cu dificultăţi, mi-a spus: “Cea mai mare bucurie când ai în grupă astfel de copii nu este să îi vezi cum se integrează, ci să te uiţi la ceilalţi copii, la cât de grijulii şi frumos învaţă să se poarte cu aceştia. După ce copiii învaţă să îi accepte şi să interacţioneze şi micuţii aflaţi în dificultate, atmosfera din grupă devine foarte plăcută şi toate lucrurile încep să meargă de la sine”.

Faptul că am văzut mulţi profesori  care știu să formeze colective unite de copii mă face să fiu încrezătoare că orice elev poate fi integrat în clasa lui.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
5 Comments
  1. si cand exista copii marginalizati ca sunt grasi, nu stiu sa se poarte, ca nu se spala (si este adevarat), si ceilalti se coalizeaza si isi bat joc de ei ce sugestii aveti?

    • Si in acest caz se pot aplica regulile de mai sus. Daca problema insa este rezolvabila (de exemplu o problema de igiena) este putin mai simplu, si spun asta pentru ca e loc de schimbare. O discutie cu parintii acestor copii despre igiena ar putea ajuta foarte mult. In rest, trebuie sa ii invatati pe copii ca toti suntem diferiti si ca nimeni nu este perfect, si sa aplicati sugestiile de mai sus 🙂

      • Florentina permalink

        Ce facem cu acei elevi, care folosesc batjocura doar pentru a impresiona, nu au parinti ( plecati in strainatate) si bunicii nu au putere sa-i stapaneasca ?

        • Din pacate, daca nu au o persoana stabila in viata lor, care sa aiba grija de ei, acesti copii se indreapta vertiginos catre o tulburare de comportament si apoi catre delicventa. Din practica va spun ca este extrem de greu de lucrat cu ei, avand in vedere ca nu avem cu cine sa facem o alianta terapeutica pentru ajutorarea copilului

Trackbacks & Pingbacks

  1. Pentru educatoare, invatatoare si diriginti

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.