Ce rol are adolescentul tău în grup?
Dacă eşti adolescent, sigur o să-mi spui că tu nu te încadrezi în nici un rol, că tu eşti unic şi că te porţi cum ai chef, indiferent de situaţie. Iar eu o să-ţi spun că ştiu că eşti unic, că ştiu că tu eşti tu şi că nu încearcă nimeni să te bage în anumite tipare. Şi atunci ce rost are discuţia despre roluri? o să mă întrebi. Păi are rost, ţi-aş spune, pentru că rolurile sunt ca nişte haine. Tu rămâi tot tu indiferent ce haine porţi şi totuşi felul în care te îmbraci spune multe despre cine eşti, despre grupul cu care te identifici, despre ce vrei să vadă ceilalţi la tine, despre cât de multă atenţie doreşti. Indiferent cât de neobservat vrei să treci, hainele te trădează şi oferă informaţii despre tine. Aşadar, te invit să devii conştient de ce le transmiţi celorlalţi prin “hainele” pe care le porţi. (more…)
Salutare! Nu știu cum v-a prins pe voi, dragi părinți, vara lui 2020, dar pe mine m-a prins de-o ureche și m-a scuturat bine de tot. Așa că, până mă dezmeticesc și mă vizitează iar muza statului productiv în fața ecranului am decis să încep să împart cu voi cartea despre crizele de furie. Adică să o public treptat pe blog, capitol cu capitol. Ritmul îl veți stabili voi, astfel că la fiecare 100 de likeuri adunate mai adaug un capitol. Dap, doar atât de la mine din prezent, să îi dăm cuvântul mai inspiratei Raluca din trecut.
Când copiii lor se exprimă printr-un tantrum (ca să folosim eufemisme), una din întrebările cele mai arzătoare ale părinților este 
Trebuie sa-i ceri de o mie de ori un lucru ca sa-l faca. De cele mai multe ori 
Probabil îți este cunoscută și ție senzația de gol interior. Poate o asociezi cu o tristețe persistentă, cu o plictiseală pustiitoare, cu sentimentul de a fi abandonat, cu o lipsă de sens sau cu o disperare ascunsă. Oricum ar fi, e o senzație gravă, apăsătoare, care nu pare potrivită cu ușurătatea copilăriei. Și totuși, de cele mai multe ori ea își are rădăcinile în primii ani de viață, în experiențele timpurii ale copilului.
Ţi s-a întâmplat vreodată ca micuţul să înceapă să plângă când vede o anumită persoană? I-a spus copilul tău cuiva vreodată să plece de lângă el? S-a ţinut departe de cineva, oricât de mult încerca acesta să se apropie de el? Dacă da, ai simțit și tu penibilul situației și cel mai probabil ți-ai certat copilul pentru reacţiile sale. Însă oare ai procedat corect? Oare e bine să îţi pui copilul să rabde şi să se prefacă că-i place compania cuiva, doar de dragul acesteia?
De-a lungul vieţii am fost ameninţată, lovită, fugarită şi omorâtă de nenumărate ori. În vis, bineînţeles, însă asta nu înseamnă că spaima şi groaza de după trezire nu au fost cât se poate de reale. Iată de ce, când un copil îmi spune că nu mai vrea să doarmă ca să nu viseze urât, îi iau frica în serios şi ştiu că chiar are nevoie de ajutor.
Alexia încearcă din răsputeri să ia note mai mari decât colega ei de bancă. Luca a ieşit campion judeţean la şah şi acum se pregăteşte să intre în campionatul naţional. David se ia mereu la întrecere cu Matei, care aleargă cel mai repede în parc. Ce crezi, sunt aceşti copii fericiţi? Sunt ei relaxaţi? Este stima lor de sine ridicată? Au ei performanțe mai bune? Cu alte cuvinte, faptul că se află mereu în competiţie îi ajută pe aceşti copii cu ceva sau, dimpotrivă, le face mai mult rău?