Continuam discutia referitoare la intelegerea copilului agresiv cu prezentarea mecanismelor prin care se mentine agresivitatea copilului. Acestea sunt „responsabile” de faptul ca unii copii incep sa se poarte agresiv tot mai des, si in situatii tot mai variate, pe cand altii gasesc alte metode mai acceptabile de a-si descarca tensiunile. Sa le luam pe rand:
1. Copilul obtine ceea ce vrea
Chiar daca pare o actiune facuta la impuls, copilul agresiv doreste sa isi atinga un scop prin violenta (ingrijorarea parintilor, atentia acestora, razbunare, respect, putere, etc). Daca copilul obtine prin agresivitate reactia pe care si-o doreste, este logic sa continue sa se poarte asa si in continuare. De ce s-ar opri, cat timp face ceva eficient?
Chiar daca in timp el realizeaza ca are anumite dezavantaje cand este agresiv (cum ar fi ca ceilalti il resping, il pedepsesc, il izoleaza), daca aceasta este singura modalitate prin care poate sa isi transmita mesajul si sa obtina ceea ce vrea, va continua sa se poarte la fel.
2. Imitarea parintilor
Expresia „copilul este oglinda parintilor” arata cel mai sugestiv cat de puternic este impactul modelelor din familie. Copiii nu doar isi imita parintii, ci se si identifica cu acestia, adica gandesc asa cum gandesc parintii, simt emotiile pe care le simt si ei, se poarta asa cum se poarta si ei. In acest caz, problema agresivitatii nu poate fi rezolvata atata timp cat parintii nu isi rezolva ei insisi problemele legate de comporamentul agresiv.
3. Rolul modelelor sociale
Daca in primii ani de viata influenta parintilor este hotaratoare, odata cu intrarea in pubertate rolul mediului in care traieste copilul devine tot mai puternic. Copiii doresc sa ajunga si ei ca eroii si celebritatile de la televizor, si se stie ca „realitatea” din filme este foarte diferita de cea de zi cu zi. Faptul ca nu se prezinta consecintele violentei, ca ea este acceptata cat timp este o forma de razbunare, ca este prezentata ca un model de succes, toate acestea il fac pe copil sa creada ca a fi agresiv este ceva de dorit, si este echivalentul puterii si succesului.
4. Indiferenta parintilor
Nestiind ce sa faca, multi parinti trec sub tacere faptele agresive ale copilului, sperand in acest fel ca se vor stinge de la sine. Prin acest comportament ii transmit indirect copilului mesajul ca agresivitatea este ceva normal, acceptat. Daca parintii sunt la randul lor agresivi, copilul va avea violenta ca „a doua natura”.
5. Strategia de tipul „Nu Nu Da”
Atunci cand parintii doresc sa le puna unele limite, copiii se vor opune in mod firesc ingradirii libertatii, recurgand uneori la agresivitate. Daca parintii renunta la a fi autoritari in fata acestor comportamente (adica spun la inceput nu, insa apoi renunta), copiii vor intelege ca daca sunt suficient de agresivi vor obtine ceea ce isi doresc, si deci vor apela la violenta ori de cate ori se simt ingraditi in vreun fel.
Toate aceste mecanisme il stimuleaza pe copil sa continue sa fie agresiv, in loc sa gaseasca alte modalitati de a se descarca de tensiuni si emotii negative. Pentru ca copilul sa nu se mai manifeste agresiv trebuie pe de o parte sa dispara acesti „combustibili” ce intretin agresivitatea, si pe de alta parte sa se recompenseze copilul ori de cate ori alege o alta cale de a face fata unei situatii frustrante. Recompensarea nu inseamna cadouri sau jucarii, ci exact ceea ce copilul doreste sa obtina fiind agresiv (atentie, incurajare, apreciere, incredere, etc).
Asa cum am afirmat in articolul Cum sa intelegem copiii agresivi, mecanismele ce mentin violenta reprezinta unul din cele trei aspecte care ne ajuta sa intelegem agresivitatea copilului. Va invit sa cititi despre celelalte doua aspecte in articolele:
(Sursa foto)
Pingback: De ce sunt copiii agresivi? - psihologpentrucopii.ro