Daca cauti printre filmuletele facute de mine, gasesti unul cu un copac magnific. Metafora acestuia este de fapt un prilej să te invit să reflectezi puțin la rolul tău de părinte, în timp. Am azi pentru tine două întrebări și o rugăminte. (more…)
Nu o să uit niciodată când, la începutul grădiniței, educatoarele spuneau mustrător Păi da, copilul plânge înauntru și mama pe partea cealaltă a ușii. Bineînțeles, mamele în cauză erau văzute ca biete ființe cu probleme, pe care nu știi dacă să le judeci sau să le compătimești. Doar când am ajuns și eu mamă am înțeles cât de comun este de fapt să plângi pe partea cealaltă a ușii, adică să îți încurajezi copilul să fie independent, să se descurce singur, să poată trăi fără tine și în același timp să îți dorești din tot sufletul să mai stea o vreme lângă tine. (more…)
Cand am inceput sa scriu pe blog mi-am jurat ca n-o sa spun niciodata truisme de genul Iubeste-ti copilul. Si iata-ma acum, dupa 6 ani, ca tocmai asta am de gand sa fac. Bine, normal ca de fapt n-o sa te sfatuiesc sa-ti iubesti copilul, ci doar o sa-ti cer sa te gandesti mai mult la felul in care ii arati iubirea ta. Pentru ca vad o gramada de copii care nu se simt iubiti de parinti, iar parintii habar n-au de asta.
Am ajuns sa detectez foarte usor copiii care nu se simt iubiti de parinti. Chiar daca sunt diferiti unii de altii si chiar daca fiecare raspunde altfel la lipsa de iubire, e ceva in privirea lor care ii tradeaza. Nu stiu daca e o cerere ascunsa, o nemultumire sau o resemnare trista, insa pot sa o recunosc cand o vad. Pot sa recunosc si la parinti lipsa de iubire, oricat e de bine mascata. O vad si eu si cu siguranta o vad si copiii, care sunt foarte receptivi la disponibilitratea afectiva a celor din jur. Singurii care par ca nu sunt suficient de constienti de acest lucru sunt chiar acesti parinti. Daca ii intrebi, ei spun ca isi iubesc copilul. Si e adevarat: in adancul lor chiar isi iubesc copiii, chiar tin enorm la ei, chiar le duc grija si chiar ar face mari sacrificii pentru ei. Problema si drama, din punctul meu de vedere, e ca aceasta dragoste ramane doar in adancuri, si nu ajunge aproape niciodata sa se manifeste in exterior. Sau, cel putin,nu se manifesta atat de des incat sa ii faca pe copii sa se simta iubiti. (more…)
De obicei, părinţii critici ştiu că sunt aşa şi nu se simt vinovaţi pentru asta. Dimpotrivă, consideră că ceea ce fac e spre binele copilului. Sunt aspru, spun ei, dar în felul ăsta îl învăţ pe copil să nu mai greşească în viitor. Ei bine, dacă critica e așa de utilă, poate n-ar fi rău să-i criticăm puțin și pe părinţii critici. (more…)
Cum era şi normal, viaţa ta s-a schimbat complet de când ai devenit mămică. I-ai oferit copilului tău toată atenţia, timpul şi energia ta, şi nu e de mirare că ai renunţat la tine pentru el. Însă, dacă el are deja câţiva anişori şi tu încă nu ai recuperat nimic din vechea ta viaţă, este posibil să fi pornit pe anevoiosul drum al sacrificiului personal. Din care ar fi bine să te opreşti cât mai repede, de dragul tău şi mai ales al copilului. (more…)
Aceasta este arhiva de comentarii adunate la articolul despre fetele care cresc fara tata. Nu am vrut sa se piarda in momentul in care am refacut blogul pentru ca sunt multe dezvaluiri personale si exemple care v-ar putea fi de folos, mai ales daca sunteti in situatia de a creste singura fetita. Sunt multe dezvaluiri personale, de multe ori sensibile si dureroase, multe sfaturi si solicitari de ajutor. Lectura placuta! (more…)
Dacă ne uităm în jur, observăm un număr tot mai mare de cupluri care divorţează sau se separă. În majoritatea situaţiilor cei doi parteneri trec printr-o perioadă foarte dureroasă, însă dorinţa de a încheia o relaţie tensionată şi de a fi din nou liberi îi ajută să treacă peste suferinţa separării. Pentru copiii lor însă, pe lângă suferinţa din perioada divorţului se adaugă şi realitatea de a trebui să trăiască fără un părinte aproape, de cele mai multe ori fără tată. (more…)
Se intampla tot mai des ca parintii sa munceasca de dimineata pana seara, si cand in sfarsit ajung acasa sa fie atat de obositi incat sa nu mai aiba timp si energie pentru copiii lor. In tot acest timp, copiii raman singuri acasa, si se pot simti neglijati, sau pot deveni apatici, plictisiti. (more…)
Frecventa cu care ma intalnesc in cabinet cu copii care cresc fara tata m-a facut sa fiu tot mai constienta de importanta tatalui in viata copilului, mai ales pentru baieti.De cele mai multe ori baiatul ramane fara tata in urma separarii parintilor sau a decesului acestuia. Unii baieti nu si-au cunoscut niciodata tatal. Oricum ar fi, am observat ca majoritatea acestora tind sa devina copii “problema” daca nu se iau in considerare anumite riscuri pe care aceasta situatie le presupune. Asa ca m-am decis sa vorbesc despre punctele sensibile ce apar in cazul baietilor care cresc fara tata, in speranta ca le voi ajuta pe mamele singure sa faca fata mai bine situatiei in care se afla. (more…)
Ca urmare a articolului pe care l-am scris in 2011 despre baietii care cresc fara tata, au aparut foarte multe expuneri de situatii, intrebari si solicitari de sfaturi. Era si normal, e un fenomen pe cat de cunoscut, pe atat de delicat. Las aici arhiva de comentarii iar tu, daca ai timp si rabdare, vei gasi foarte multe sfaturi concrete la situatii concrete. P.s. exista si articol si studii de caz despre fetele care cresc fara tata, stiai? (more…)
