Intre 4 si 6 ani copilul creeaza cele mai savuroase desene, in care se intrezareste intreaga lume interioara a acestuia. In mintea lui, fiecare obiect sau persoana are cateva trasaturi importante, pe care el se straduieste sa le prezinte cat mai clar in desen.

In primul rand copilul doreste sa transpuna pe hartie realitatea interioara, si nu pe cea exterioara. Asa vor aparea florile mai mari decat casa, persoane cu degete mai lungi decat corpul, ursuleti cu capul mare si cu corpul subtire. Desenele sunt adorabile mai ales pentru ca nu se observa inca in ele modul formal de a desena anumite lucruri, ci amprenta personala si inconfundabila a copilului.

Caracteristicile desenului  copilului intre 4 si 5 ani

• Modalitatile de realizare a desenului se diversifica: apar formele geometrice, linii perpediculare unele pe altele, se respecta raportul orizontal-vertical si reperele sus-jos (omuletii stau cu capul in sus si picioarele in jos).
• Pe foaia de hartie obiectele sunt plasate unele alaturi de celelalte, plutind independent unele de altele, deci fara sa spuna o „poveste” care sa le lege.
• Este varsta transparentelor (copilul deseneaza lucrurile din casa, din masina, ca si cum se vede prin ele), si disproportiilor (floarea este mai mare decat copacul).
• Temele pe care le deseneaza cel mai frecvent sunt cerul, case cu detalii (la schema tipica de desenare a casei se modifica numarul, amplasarea si maniera de a desena ferestrele, usa, etc), si bineinteles omuleti.
• Omuletul nu numai ca incepe sa aiba corp, dar chiar arata diferit, in functie de gen. Femeile au corpul mai triunghiular, parul lung, si eventual unele accesorii. Barbatii au corpul mai tubular si au mult mai putine accesorii.
• In aceasta etapa daca il familiarizam pe copil cu materialul grafic, si il motivam sa deseneze cat mai frecvent, el poate face progrese mari in desen ( desenele au mai multe detalii, sunt mai exacte, mai creative, apar mai multe lucruri desenate).
• Fiecare copil incepe sa aiba o maniera individualizata de a desena, anumite teme preferate de desen, si in timp felul in care reprezinta un obiect se va stabiliza (va desena casele mereu in acelasi mod).

Ce ne arata desenul copilului?

Desenele copiilor spun deja o poveste si contin lucruri importante din lumea lui. Prin intermediul lor copilul isi exprima si rezolva unele conflicte, si gaseste noi intelesuri la problemele lor. Copilul incepe sa spuna povesti sau sa rezolve probleme cu desenele lui, caci dupa ce o problema este exprimata, copilul se va simti mai capabil sa se descurce cu ea.

Culorile folosite, modul de trasare al liniilor, toate ne spun cate ceva despre copil.

• Copilul nu mai foloseste la intamplare toate culorile, ci incepe sa aiba preferinte catre unele dintre ele, in functie de starile lui sufletesti. Nu trebuie sa ne pripim cu interpretarea culorilor, ci trebuie sa luam in considerare si ce anume deseneaza copilul. Spre exemplu, folosirea culorii negre nu este o problema daca copilul se serveste de ea ca sa deseneze detalii conforme cu realitatea (parul, fumul, pamanul, etc.). Daca insa el foloste numai negru, este un semn ca trece printr-o perioada de furie sau suparare. La fel, folosirea cu preponderenta a culorii rosii poate insemna agresivitate, iar a culorii mov, neliniste.
• Daca copilul innegreste si hasureaza un personaj sau un obiect, desi nu ar fi cazul, poate insemna ca exista un conflict cu acea persoana sau o teama. Punand unele intrebari ajutatoare, putem afla ce anume il nelinisteste sau supara pe copil.
• Felul in care copilul traseaza liniile ne ofera indicatii referitoare la gradul lui de adaptabilitate. Copiii care deseneaza linii curbe sunt mai adaptabili decat cei care deseneaza linii drepte, unghiuri, varfuri ascutite.
• Copiii care nu apasa deloc cu creionul pe hartie, desenul abia vazandu-se, sunt tematori, si nu au incredere in sine. Copiii care, dimpotriva, apasa foarte tare pe foaie,  fie sunt plini de incredere in ei, fie sunt agresivi, cu tendinta sa ii domine pe ceilalti.
• Cand copilul deseneaza doar intr-un colt al foii de hartie, sau desenele lui in ansamblu sunt mici si nu ocupa decat o parte mica a foii de hartie, este un semn de neliniste, sau in unele cazuri de retard.
• Copilul deseneaza personajele in functie de importanta lor. Primul desenat este si cel mai important. Personajele omise (de obicei frati) sunt cei cu care copilul nu se intelege prea bine. E ca si cum ei ar spune ” Nu vreau sa ma gandesc acum la ei”. Personajele mari sunt de asemenea importante, mai ales daca in realitate ele nu sunt cele mai inalte (de exemplu daca fratele mai mic este desenat mai mare decat tatal).  Apropierea sau departarea dintre personaje ne arata cat de apropiati si de uniti crede copilul ca sunt ei in realitate. Daca intre membrii familiei se interpun anumite obiecte (casa, floare, copac, etc), acest lucru inseamna ca copilul intampina anumite dificultati in comunicarea cu ei.

In concluzie, „omuletii schimbatori” de la 4 ani se transforma in „omuletii semnificativi”. Ei apar pe foaie in ordinea importantei, si pozitiile in care se aseaza reflecta foarte frumos legaturile emotionale intre ei. Copilul aduce omuletii pe foaia de hartie ca sa isi faca o reprezentare mai clara a lor, dar si ca sa ii aseze in sfarsit asa cum crede el ca este cel mai bine pentru el. Pana data viitoare omuletii din desen va fac cu mana cu degetele lor mai lungi decat corpul! 🙂

(Sursa foto)

• • maria permalink
    Multumesc de continuare, banuiam ca exista semnificatii ascunse in spatele creativitatii celor mici, dar oricat ma straduiam, imi cam scapa sensul.
    Sper ca mai este…
    Răspunde
  • Aurelia permalink
    Buna ziua, ma numesc Aurelia shi am un băiețel de 6 ani. De fiecare data cind ii propun sa deseneze ceva interesant, el desenează doar eroii lui preferati, castele, arme shi zombi!!! Cel mai mult foloseste culoarea neagra, ma îngrijorează mult!!!
    Răspunde
  • Anda permalink
    Buna ziua!
    Ma ingrijoreaza tot mai mult faptul ca baietelul meu de 5 ani si 10 luni nu traseaza linii drepte.Nici macar linii scurte, peste casutele de la caietul de matematica, de exemplu.Poarta ochelari, mergem la control regulat, nu cred sa fie o problema de vedere. Nu știu dacă s-ar impune un control neurologic sau de alta natura, ori doar exercitiul sistematic ar putea rezolva acest aspect.
    Răspunde
  • Olesea permalink
    Fetița mea de 4 ani la orice desen folosește toate culorile…ce ar însemna asta înafara de infantilism
    Răspunde

Vilma permalink
Baietelul meu are 4 ani si nu isi doreste deloc sa coloreze, deseneze sau sa picteze. Nu stiu cum as putea sa il aduc in astfel de activitati. Nici la gradinita nu este interesat de aceste activitati.