Skip to content

Ce înseamnă un grup toxic de adolescenţi?

by Raluca Drăghici on 23 februarie, 2023

Adolescentul tău are o gaşcă? Perfect, înseamnă că nu e un singuratic. Şi totuşi, nu te bucura prea tare, dacă face parte dintr-un grup toxic s-ar putea să îi facă mai mult rău decât bine. Hai să vedem ce înseamnă că un grup de adolescenţi este toxic.  

  1. Poziţia centrală în grup (“scena”) este ocupată de un număr mic de adolescenţi (uneori, de unul singur). Dacă în grupurile obişnuite fiecare membru se simte uneori în centrul atenţiei şi are destul spaţiu de exprimare, în grupurile toxice tot spaţiul de exprimare (scena) este ocupat de un grup restrâns de adolescenţi, care fură toată atenţia grupului. Cei aflaţi permanent pe scena grupului sunt vocali şi se autoproclamă lideri de opinie. Se aşteaptă să fie admiraţi şi nu suportă ca altcineva să ia atenţia grupului. Din cauză că doresc atât de mult să fie în centrul atenţei mai întotdeauna apelează la manipulare şi la alte comportamente abuzive, despre care spun imediat mai pe larg. Cu alte cuvinte, când unul sau mai mulţi adolescenţi doresc ca ceilalţi să graviteze în jurul lor mai mereu generează toxicitate.

2. Liderii sunt răutăcioşi, agresivi sau manipulatori. Pentru simplificare, o să numesc adolescenţii care vor să fie mereu pe scena grupului lideri, deşi numai lideri nu sunt. De obicei dorinţa de a fi mereu în centrul atenţiei merge mână în mână cu dorinţa de admiraţie şi cu dorinţa de control a celorlalţi şi se asociază cu lipsa de empatie şi uneori cu cruzimea (adică putem vedea încă din adolescenţă cum cei care se pun în centrul atenţiei sunt exact tipologia de şef narcisist de mai târziu). Deseori ei se distrează pe seama celor mai slabi din grup, batjocoresc, umilesc. Oricine poate fi luat la balon, în special cei care refuză să râdă la glumele lor. În consecinţă, ceilalţi adolescenţi se simt mereu expuşi, vulnerabili şi deci instinctiv le vine să se dea de partea liderilor doar pentru a fi protejaţi de eventualele lor atacuri.

3. În grup există multă competiţie, se fac comparaţii, se stabilesc permanent ierarhii. De cea mai mare parte din competiţie sunt responsabili, bineînţeles, liderii, care ies de fiecare dată bine şi primesc admiraţie sau invidie. Ceilalţi sunt împărţiţi în două: cei ce îi admiră sincer şi cei care nu îi plac dar îi înghit. Cei ce îşi admiră sincer liderii suferă cel mai mult pentru că şi-ar dori real să fie ca ei dar nu reuşesc. Stima lor de sine, formată prin comparaţie cu liderul, este mereu scăzută, mai ales că cel mai mult şi-ar dori aprobarea şi aprecierea liderilor (care, ghici, le-o oferă vreodată?). Cei cărora nu le plac liderii devin resentimentari, intră în conflicte cu ei şi pot deveni ţinta bullyingului acestora.

4. Părăsirea grupului duce la izolare şi distrugere a reputaţiei Membrii care nu se aliniază la comportamentul și standardele de grup vor fi excluşi iar acest lucru nu se face niciodată în mod paşnic. Sunt lansate cele mai urate bârfe despre ei, sunt izolaţi de membrii care rămân (nimeni din grup nu mai vorbeşte cu ei), sunt uneori hărţuiţi.

Într-o atmosferă în care fiecare vrea un statut ridicat în grup, nu există încredere reciprocă. În grup circulă bârfe şi te poţi aştepta oricând ca ceilalţi să te vorbească pe la spate.

5. Membrii grupului care nu ocupă poziţia centrală se simt alienaţi şi însinguraţi. Marginalizaţi şi nebăgaţi în seamă, aceştia nu au un sentiment puternic de apartenenţă la grup. Se ştiu doar figuranţi pe scena dictată de lideri, nu pot fi autentici şi în nici un caz nu pot fi vulnerabili, pentru că în grup se râde de slăbiciunile celorlalţi.

6. Presiunea de a se conforma este foarte mare. Ea vine din teama de a nu fi luat la balon, din teama de ostracizare în cazul în care părăseşti grupul sau pur şi simplu din intimidare.

7. Pentru că se bazează pe faptul că ceilalţi îi urmează fără să comenteze prea mult, cei ce iau decizii devin iresponsabili şi pot face comportamente de risc. Eventualele consecinţe negative ale acţiunilor nu sunt luate în considerare,nici măcar dacă sunt serioase. Şi cu atât mai puţin se vorbeşte despre suferinţa emoţională pe care ar putea să o simtă cei agresaţi.

Practic, în acest grup unii se dau mari, râd de ceilalţi şi îşi dau cu părerea despre orice iar ceilalţi, mereu în fundal, le ţin isonul. Dincolo de poleiala de distracţie din grup sunt emoţii grele de ostilitate, invidie, însingurare, inadecvare. Relaţiile sunt superficale, schimbătoare, şubrede. Nu există egalitate, fiecare vrea să urce în ierarhia grupului, chiar cu preţul rănirii emoţionale a celorlalţi.

Adolescenţii se ţin tari ca să reziste la atmosfera de grup dar vin acasă tensionaţi, devitalizaţi, irascibili. În încercarea lor de a ţine pasul cu normele grupului cer imperativ anumite lucruri şi fac scandal dacă nu i le oferi (pentru că ei ştiu ce păţesc dacă nu sunt la standardele cerute de grup). Pe termen lung, frecventarea unui astfel de grup îi lasă cu cicatrici. Una din cicatricile cele mai vizibile că cineva a frecventat un grup toxic este lipsa de încredere în oameni, în general. Cealaltă cicatrice este stima de sine scăzută, îngrijorările cu privire la propria persoană, teama de a nu fi ridicol.

Dacă ai remarcat că adolescentul tău face parte dintr-un grup toxic (sau că este chiar el protagonistul principal de pe scenă) probabil înghiţi în sec şi te întrebi ce ai de făcut. Soluţia cea mai recomandată este bineînţeles să îl scoţi din grup. Da, dar cum să faci asta, când el nu vrea? Şi chiar dacă vrea, se teme atât de tare de excluderea şi bullyingul pe care şi-l poate lua încât nu o va face (asta se întâmplă mai ales dacă e nevoit să vadă grupul zilnic, de exemplu dacă sunt colegii lui de clasă). Hai să aud ce idei ai şi apoi vorbim mai multe în următorul articol.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilul în grupul lui

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.