Skip to content

Tehnici de dezvoltare a autocontrolului (2)

by Raluca Mosora on 17 noiembrie, 2012

Tehnici de dezvoltare a autocontrolului Să reuşim să terminăm o sarcină de lucru în ciuda tentaţiilor, să ne gândim înainte de a reacţiona impulsiv, să nu ne abatem de la scopurile noastre, chiar dacă sunt dificile, iată rolul autocontrolului în viaţa noastră. Dacă în articolul trecut am văzut câteva metode directe de dezvoltare a autocontrolului, acum a venit vremea să aflăm şi alte modalităţi ingenioase prin care să ne dezvoltăm capacitatea de autocontrol.

Autocontrolul este localizat într-o zonă a creierului denumită lobul prefrontal. Tot acolo se află şi alte abilităţi psihice complexe:   capacitatea de a lua decizii, capacitatea de a planifica, memoria de lucru, procesarea relaţiilor sociale complexe. Când una din aceste capacităţi este antrenată, automat şi celelalte devin mai puternice. Aşadar, antrenarea oricărei funcţii de mai sus duce la creşterea şi îmbunătăţirea autocontrolului. Să trecem la exemple concrete.

Importanţa planificării

Abilitatea de a ne face planuri mentale se antrenează prin orice tip de exerciţiu care presupune imaginarea unei activităţi pas cu pas. Înainte de a vă juca ceva, stați câteva minute şi imaginați-vă cum se va desfăşura jocul. De exemplu, dacă alegeţi să vă jucaţi de-a vânzătorul şi cumpărătorul, gândiţi-vă înainte cine va fi vânzătorul şi cine cumpărătorul, ce se va vinde, câţi bani costă fiecare obiect vândut, cum vor fi aşezate lucrurile în magazin, ce va face cumpărătorul după ce cumpără, ce face vânzătorul cu marfa rămasă, etc. Apoi începeţi acţiunea, şi pe parcurs asiguraţi-vă că lucrurile se desfăşoară aşa cum aţi planificat.

Planificarea se poate folosi atât în cadrul jocurilor cât şi a activităților obişnuite de peste zi. Cu cât planurile făcute sunt mai complexe cu atât rezultatele în ceea ce privește autocontrolul vor fi mai bune.

Operaţii mentale care cresc autocontrolul

  • Numărarea în gând în ordine inversă. Numărarea în gând poate fi mai simplă sau mai complexă, în funcție de vârsta copilului. La 3-4 ani copiii pot să numere în gând până la 15. De la 5 ani li se poate cere să numere în gând în ordine inversă. Treptat, sarcinile pot să crească în dificultate: să numere în gând din doi în doi în ordine inversă, să numere din 3 în 3, şi apoi în ordine inversă, etc.
  • Descompunerea unui obiect în părţi componente. La 3-4 ani, copiii pot fi rugaţi să îşi imagineze cât mai detaliat un obiect simplu (de exemplu un măr). La 4 ani ei îşi pot imagina cum arată un măr şi un cotor de măr. La 5 ani, îşi pot imagina cum arată mărul pe interior, şi cum arată părţile lui componente. Treptat, obiectele imaginate pot deveni tot mai dificile: jucării, ceasuri, mecanisme, etc.
  • Găsirea tuturor cuvintelor care încep cu o anumită literă. Când încercăm să găsim cât mai multe cuvinte care încep cu litera S, de exemplu, practic ne putem memoria de lucru la treabă şi începem o căutare mentală destul de complexă. Acest tip de exerciţiu este recomandat începând cu vârsta de 6 ani.
  • Îndeplinirea anumitor comenzi. Copilul trebuie ca atunci când aude cuvântul roşu să ia de jos o piesă roşie şi să o pună deoparte, şi când aude cuvântul galben să ia o piesă galbenă şi să o pună deoparte. După ce copilul se obişnuieşte cu respectiva comandă, i se cere să facă ceva mai complicat: când aude cuvântul roşu să ia de jos o piesă galbenă, şi când aude cuvântul galben să ia de jos o piesă roşie. Această sarcină îl ajută pe copil să îşi dezvolte abilităţile cognitive şi implicit şi autocontrolul.

Luarea de decizii

Deciziile în care mai întâi am pus în balanţă argumentele pro şi contra sunt mult mai valoroase decât cele luate pe moment. Simplul fapt că ne gândim înainte de a face ceva reduce considerabil impulsivitatea şi creşte autocontrolul.

Este important să îţi încurajezi copilul să ia decizii, chiar dacă acestea sunt simple şi aparent nesemnificative. Însă atunci când îl pui să aleagă ceva, roagă-l şi să justifice de ce a ales asta. În acest fel, şi el va fi stimulat să gândească înainte de a lua decizii. În plus, copiilor le place să aibă sentimentul de control asupra propriilor acţiuni.

Importanţa celor din jur

Persoanele din jurul copiilor au un rol foarte mare în creşterea sau scăderea autocontrolului acestuia. Astfel, dacă un părinte nu dă dovadă de autocontrol într-o situaţie relevantă (de exemplu reîncepe să fumeze după ce a făcut eforturi să se lase de fumat), şi autocontrolul copilului scade. Simplul fapt de a-şi vedea părintele fumând iar îl va face pe copil să nu se mai controleze bine într-o situaţie în care i se cere acest lucru (să nu mănânce prea multe dulciuri, de exemplu).

Din fericire, şi inversul este adevărat: dacă copilul are în jurul lui persoane care reuşesc să se controleze bine, şi capacitatea lui de autocontrol va creşte. De asemenea, dacă copilul trăieşte într-un mediu în care stăpânirea de sine este încurajată, şi el va fi mai dornic să îşi dezvolte capacitatea de autocontrol.

Dincolo de aceste tehnici, este bine să ştii că autocontrolul este transmis genetic într-o mică măsură. În plus, manifestarea lui depinde foate mult de situaţia în care ne aflăm şi de mediul în care trăim. Dacă dintr-un motiv sau altul crezi că nu eşti un model de autocontrol pentru copilul tău, îţi dau o veste bună: Toate sfaturile de aici se pot aplica cu succes şi adulţilor. Ce crezi, merită efortul să le încerci?

(Sursa foto)

No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.