Pedeapsa: un rău necesar

Îţi prezint următoarele situaţii: Alex, un copil de 4 ani, s-a jucat cu chibriturile şi din greşeală a ars o parte din covor. Bogdan, în vârstă de 6 ani, îl bate pe colegul lui pentru că acesta nu a vrut să îi dea o jucărie. Cristina, de 5 ani, aude pe stradă o înjurătură şi, fără să ştie ce înseamnă, o spune părinţilor. Ce părere ai, care dintre cei trei copii ar trebui pedepsiți şi ce pedeapsă ai alege pentru fiecare?

Alături de recompensă, pedeapsa este o altă metodă de a face educaţie. Prin faptul că prezenţa ei implică mereu un disconfort, o suferinţă, o durere (fizică sau psihică), am putea crede că ea este în sine ceva rău şi periculos. Acest lucru nu este însă adevărat. Pedeapsa se poate asemăna unui bisturiu: dacă este folosită cu precauţie şi cumpătare devine un instrument valoros, iar dacă este folosită iresponsabil, se transformă într-un instrument de tortură. Având în vedere că acest bisturiu este la îndemâna oricui şi că oricine îl foloseşte, cred că este foarte important să învăţăm când, de ce, şi cum să folosim pedeapsa.

Care sunt părțile pozitive ale pedepsei?

Raţiunea de a fi a pedepsei este corectarea sau repararea unei greşeli. Pedeapsa nu este o învinovăţire, nu este o umilire, ci vine să restabilească un echilibru disturbat. Pedeapsa trebuie să fie o ocazie de a învăţa o lecţie, şi anume care sunt consecinţele negative ale anumitor acţiuni, pentru ca acestea să nu se mai repete. În momentul în care răul produs a fost reparat şi lecţia a fost înţeleasă, pedeapsa şi-a atins scopul.

De asemenea pedeapsa mai poate avea anumite avantaje:

  • Prin pedeapsă copilul învaţă că anumite comportamente nu sunt tolerate de către ceilalţi.
  • Cu ajutorul pedepsei copilul învaţă că orice acţiune negativă pe care o face are anumite consecinţe, pe care trebuie să le suporte. În felul acesta copilul învaţă să fie mai responsabil.
  • Pedeapsa este o modalitate eficientă de a-l descuraja pe copil să facă un comportament nedorit. Una e să îi povesteşti unui copil despre consecinţele negative ale unui comportament, şi alta este să le simtă direct. Teama de durere şi suferinţă este un factor foarte important în diminuarea unui comportament negativ.
  • Pedeapsa restabileşte un echilibru între greşeală şi răscumpărare. Ispăşirea unei pedepse îl poate ajuta pe copil să se elibereze de vinovăţia pe care o simte atunci când ştie că a făcut ceva greşit.

Pe lângă aceste părţi pozitive, pedeapsa are şi consecinţe negative, pe care trebuie să le luăm în considerare. Din păcate, de cele mai multe ori pedepsele sunt folosite greşit, şi ajung să aibă numai consecinţe negative.

Consecinţe negative ale pedepsei

  • Scade stima de sine a copilului, mai ales dacă este aplicată repetat, abuziv, şi copilul nu este apreciat de către părinţi.
  • Îi induce copilului un sentiment de vinovăţie, mai ales dacă este pedepsit pentru sentimentele unei persoane. De exemplu: eşti un copil rău, o faci pe mama să se simtă rău.
  • Îl face pe copil să se simtă fără valoare, mai ales dacă sunt folosite cuvinte dure, dacă este atacată persoana lui, şi dacă i se spune că nu ştie să facă nimic bine, nu va reuşi, etc.
  • Îl face să se simtă neputincios, dacă nu i se oferă soluţii în locul comportamentului negativ pe care l-a făcut, şi dacă este pedepsit pentru orice iniţiativă în care a eşuat.
  • Este trăită ca un abuz şi ca o demonstraţie de forţă din partea adultului, dacă nu este explicat motivul pentru care e pedepsit copilul.
  • Este ineficientă, dacă nu i se explică copilului pentru ce e pedepsit.
  • Copilul se simte respins de către părinţi în esenţa lui, neiubit, dacă părinţii pun accent numai pe greşelile lui şi reacţionează exagerat la fiecare greşeală a acestuia
  • Copilul învaţă un model de  comportament răzbunător, impulsiv, dacă părinţii se lasa pradă furiei şi îşi pierd controlul atunci când îl pedepsesc.

În funcţie de felul în care ne pedepsim copilul îl vom învăţa şi pe acesta ce anume să facă în viitor când va greşi. Unii adulţi când greşesc se mobilizează să repare lucrurile, pe când alţii se descurajează şi se simt îngrozitor, considerându-se persoane fără valoare şi simţindu-se vinovaţi. Acest fel de a reacţiona în faţa unei greşeli este în mare parte învăţat din copilărie, în funcţie de felul în care a fost tratat de părinţi când a greşit.

Aşadar vă îndemn la o maximă responsabilitate în situațiile în care trebuie să vă pedepsiți copiii! Citește și despre cum să pedepsești fără să rănești!

 

Arhiva comentarii

    • ylyutza permalink
      Foarte bun articolul 😀
      Problema e ca sunt unii parinti care inteleg sa pedepseasca copilul doar prin bataie…nu stiu ca mai sunt si alte tipuri de pedepse…
      Ar fi de precizat ca „Scade stima de sine a copilului” in special atunci cand,copilul este pedepsit in public.Este terifiant pentru el sa „fie pus la punct” de parinti in fata a zeci de oameni straini..
      Referitor ca in funtie de cum am fost tratati in copilarie,asa vom reactiona cand gresim,cand vom fi adulti,este foarte adevarata.Nici nu m-am gandit la aceasta chestie,dar la mine e adevarata 😀
      Chiar daca sunt un realist convins,imi place partea de psihologie 😀
      Chiar daca nu prea imi plac copiii,e interesant sa stii cum sa te comporti cu ei..pana o sa-mi vina mintea la cap,sper sa stiu cum sa ma comport cu ei:))
      Răspunde

      • Raluca Vasiliu permalink
        Ma bucur ca ti-am starnit interesul pentru psihologie in general si pentru copii in special, nu de alta, dar cine stie cat de repede o sa „iti vina mintea la cap” si o sa vrei si tu copii? 🙂
        Răspunde
    • raducuf permalink
      ar fi interesant sa vedem si felurile în care putem sa ne pedepsim copilul. in cazul unui copil pedeapsa este confundata intotdeauna cu bataia, lucru care nu e tocmai in regula.asa ca te rugam sa publici un astfel de articol. multumesc!!
      Răspunde

    • codruta permalink
      Referitor la a determina copilul sa isi constientizeze greseala si urmarile ei si sa nu o mai repete (pana la urma cu pedepse sau fara, asta ne dorim tori parintii)eu am gasit o metoda care la noi functioneaza foarte bine: De cate ori face vreo nazbatie, nu respecta o regula, etc., eu ii povestesc o poveste cu un personaj imaginar (la noi e invariabil Mirciulica) care face exact greseala pe care fetita mea de 4 ani a facut-o si apoi consecintele negative ale greselii cu repercursiunile asupra celor din jur dar si asupra lui (personajul principal)si cu modalitatea pe care a ales-o sa repare greseala. Probabil priveste situatia mai detasata, fara a fi implicata ea nu e atat de subiectiva si reuseste sa constientizeze mai usor partea negativa a situatiei.
      Răspunde

      • Raluca Vasiliu permalink
        Felicitari pentru metoda, mai ales ca functioneaza! Daca povestea are si o prescriptie in ea referitoare la modul in care sa se poarte fetita, si mai ales daca o ajuta sa constientizeze mai bine greseala, este excelent!
        Răspunde
    • Claudia C permalink
      Stimata doamna Raluca Vasiliu,
      Ma intristeaza nespus sa gasesc un astfel de articol pe un site dedicat psihologiei copilului. Sa descopar ca este promovata dualitatea pedeapsa-recompensa ca un motor pentru scopul nobil de a educa un copil.
      Nu intru in detalii privind adevarata psihologie a copilului, despre inteligenta emotionala, empatie si respect.
      Va invit sa-l studiati pe Alfie Kohn.
      Sa descoperiti secretele iubirii neconditionate, a dialogului cu copilul care a gresit din nestiinta si nu din dorinta de a face rau, a copilului care nu stie sa-si exprime emotiile altfel decat tipand sau inchizandu-se in el insusi, si a parintelui care intelege ca o greseala este un motiv de colaborare cu copilul si nu de impunere a fortei adultului, indiferent cat va ascundeti in spatele ideii (absurde) de pedeapsa bine dozata.
      Imi este atat de mila de copiii crescuti in stilul traditional al pedepselor si recompenselor, a copiilor cu care nu se discuta, care simt ca sunt iubiti doar atunci cand respecta dorintele adultilor, si care simt ca le este retrasa iubirea atunci cand gresesc, si imi pare nespus de rau sa vad „specialisti”care promoveaza acest stil de parenting…
      Si daca nu sunteti de acord cu acest punct de vedere, aveti obligatia, ca „specialist”sa studiati si alte puncte de vedere, asa cum si psihologii adevarati au studiat inainte behaviorismul si apoi l-au repudiat.
      Cu speranta,
      Claudia C.
      Răspunde

      • Raluca Mosora permalink
        Stimata doamna Claudia C,
        Va multumesc ca m-ati indrumat sa il citesc pe Alfie Kohn. Mi-au spus despre el si parintii care solicita consiliere si l-am citit (nu va intrebati si dvs. cum de au nevoie de consiliere acesti parinti, in conditiile in care deja i-au urmat sfaturile pretioase ale lui Alfie? Asa m-am intrebat si eu dar, ulterior, dupa ce l-am citit, am aflat de ce).
        Intr-adevar, ca specialist, am obligatia sa postez pe blogul personal puncte de vedere pe care nu le impartasesc, doar pentru ca mi se cere sa fac asta (si sa dovedesc ca am auzit de acesti autori). De asemenea am obligatia sa spun idei care suna bine si sunt la moda, doar ca sa nu ii indignez pe cei care le sustin, indiferent daca eu nu cred in ele si am verficat faptul ca unele sunt chiar daunatoare.
        Probabil ca dumneavoastra, care probabil i-ati citit cartile si ati participat poate, chiar si la o conferinta, stiti mai bine decat mine cum sta treaba cu inteligenta emotionala, empatia si respectul. Eu am scris despre aceste subiecte, insa, evident, am folosit numai informatie veche si perisata, de psihologie populara. Pentru ca, nu-i asa, toti cei care nu il sustin pe Alfie sunt pur si simplu pe un drum gresit. Practic, exista viziunea lui Alfie, care este cea singura corecta, si celelalte, care sunt invariabil gresite si depasite. Dealtfel, daca imi urmariti blogul, veti observa ca intr-adevar nu promovez cunoasterea, psihologia stiintifica si nici metodele psihologiei moderne.
        Si, pentru ca sunt ancorata in metodele behavioriste, o sa va invit (nu, nu va pedepsesc) sa va luati informatiile de specialitate de pe alte bloguri cu care rezonati, astfel incat sa nu va pierdeti speranta si nici sa mai trebuiasca sa va deranjati sa va aratati indignarea si dezamagirea.
        Răspunde
    • Andreea permalink
      E bine sa pui plodu’ la punct.Pana la 18 ani aplic pedepse,dupa,sa faca ce-i duce capu ‘.Nu admit note mai mici de 9 sau califivative mai mici de FB.Le ofer copiilor ce e mai bun:Sophia e la gradinita particulara,Matei la scoala particulara,Cassandra la Lipatti si Iulia la cel Mai bun liceu din Bucuresti.
      Răspunde

      • Raluca Mosora permalink
        Buna Andreea, sa inteleg ca esti o persoana foarte ferma care are reguli bine stabilite in familie (si imi imaginez, vazand cat sunt de severe, ca sunt si ascultate). Acum, ideea este ca sper ca pe langa aceasta fermitate copiii tai sa beneficieze si de timpul si afectiunea ta. Stii ca in paralel cu disciplina trebuie sa fie si dragostea si disponibilitatea afectiva. Sper ca au parte de ea, pentru ca asta este lucrul cel mai bun de care spuneai mai sus. In ceea ce priveste asteptarile tale foarte ridicate de la ei, sper ca lor le este usor sa le indeplineasca, pentru ca altfel imi imaginez ca este o sursa de stres imensa pentru ei (aici, din pacate, vorbesc din propria experienta: si mie mi se spunea ca nu am voie sa iau mai putin de 9).
        Răspunde

Andreea permalink
Ce suferinta,draga?Esti pedepsit si punct.Nu admit comentarii si contestari.Copiii mei au fost pedepsiti din frageda pruncie si stiu ca trebuie sa suporte consecintele.Nu aplic bataia.Isi mai iau cate o palma de la tata,dar eu ma folosesc doar de pedepse.Sophia e la gradinita particulara cu program prelungit,Matei la scoala privata cu after school ,Cassi la Lipatti si Iulia la cel mai bun liceu din Bucuresti.Problema temelor exista doar la Cassi,dar am pus punct ei repede,aplicand regula ,,3 ore pentru teme”.Temele se fac in 3 ore,nu le termini,mergi cu ele nefacute.Nuiaua sta dupa usa,dar n-am folosit-o la propriu niciodata.As aplica-o pentru corijenta,repetenta,exmatriculare,probleme cu politia,betie si alte cazuri deplorabile.

Raluca Draghici

Sunt psiholog pentru copii in Brasov

Leave a Reply