Să spunem că tocmai ești în fața unei schimbări în viața ta și a copilului tău. Fie că e vorba despre un eveniment negativ (divorț, decesul cuiva, boală) fie despre un eveniment pozitiv (apariția unui frate, mutare), de acum înainte lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Cum începi discuția cu copilul? Ce îi spui prima oară și ce ții pentru mai târziu? Când e momentul să-i vorbești și mai ales, cum îl pregătești pentru schimbarea care îi va modifica cursul vieții?
Chiar dacă discuția trebuie adaptată în funcție de vârsta copilului, există câteva principii de bază care te pot ghida. De departe, cel mai important e să îi răspunzi cât mai complet la întrebarea fundamentală pe care și-o pune orice copil când află de schimbare: ce se va întâmpla cu mine de acum încolo? Înainte să vedem ce răspundem vreau să precizez că micuții nu se întreabă asta pentru că sunt egoiști ci pentru că acesta este specificul gândirii de copil, din condiția lui de ființă fragedă, vulnerabilă și dependentă.
Când și ce le spunem copiilor mai întâi?
Din punctul meu de vedere, vestea trebuie întotdeauna spusă, și cât mai repede. Pot înțelege că îți vine s-o amâni, pentru că anticipezi suferința lui. Dar a nu spune, chiar dacă pare mai comod pe termen scurt, nu e niciodată o soluție bună: copilul nu are timp să se pregătească, simte schimbarea dar nu o înțelege, devine nesigur, confuz și își poate face scenarii catastrofice.
Acum, am și eu rezervele mele în ceea ce privește spunerea întregului adevăr copiilor mai mici de 3 ani, pentru că am impresia că ei chiar nu pot înțelege pe deplin situația. Dar, chiar și lor, ceva ceva trebuie să le spunem: mami e supărată acum că bunicul are o problemă.
Pentru copiii mai mari, e bine să le spui adevărul în cuvinte cât mai simple, evitând expresiile metaforice sau care ar putea să-l confuzeze: Unchiul a murit (și nu s-a dus la îngerași/ a adormit/ a plecat departe). Mami și tati vor locui separat. Bunica trebuie să stea în spital. Ne mutăm căsuța. Vei avea un frățior. Nu vom mai merge la grădiniță mult timp de acum încolo. Am primit mulți bani de la loto (să mai și glumim, nu?)
Cum răspundem la întrebarea fundamentală?
Așadar, ce se va întâmpla cu copilul de acum încolo? Răspunsul presupune de fapt să știi următoarele lucruri:
- Ce lucruri se vor schimba pentru copil și ce lucruri vor rămâne la fel
Exemple:
Unchiul a murit, adică nu o să îl mai putem vedea și nu o să mai mergem la el în vacanță. Dar tot putem vorbi cu el când mergem la cimitir, chiar dacă nu îl mai vedem și nu ne poate răspunde.
Mami și tati se despart, adică fiecare va locui în altă casă. Tu vei sta cu mami dar o să îl vezi pe tati în fiecare zi.
Bunica e în spital și mami se va duce la ea în fiecare zi. Doctorii vor avea grijă de ea și îi vor da pastiluțe. Tu nu o poți vedea până nu se face bine.
O să mai ai un frățior. Asta înseamnă că mami și tati vor avea grijă și de tine și de el (mai multe despre pregătirea pentru un frățior aici).
O să ne mutăm căsuța într-un loc nou. Asta înseamnă că vei merge la altă școală, vei avea prieteni noi, vei avea camera ta. O să păstrezi legătura cu prietenii tăi de acum pe telefon.
O să ne cumpărăm 3 yahturi, 2 vile și vom face înconjurul lumii (bine, nu mai exagerez cu varianta loto).
Pe lângă ce îi spui, e important ca și în realitate să păstrezi cât mai multe lucruri neschimbate. Pe cât posibil, păstrează neschimbate rutinele și programul de peste zi. Dacă nu poți să te ocupi de program deleagă pe cineva care o va face în locul tău. Nu de alta dar schimbarea, cu tot noul, imprevizibilul și înfricoșătorul ei, îi golește resursele copilului. Dacă poți, introdu schimbările treptat, astfel încât copilul să aibă timp să se obișnuiască cu ele.
Când vorbești despre ce nu va fi la fel, copilul poate simți acut durerea pierderii. Asta poate fi dureros și pentru tine, mai ales dacă într-un fel tu ești responsabil de schimbare. Așa că e important să știi ce să faci când copilul tău suferă și mai ales cum să vorbești despre emoții dificile. Chiar dacă simplul fapt de a le aduce în discuție le accentuează pentru moment, vorbitul despre ce ne preocupă e cea mai sănătoasă atitudine pe termen lung.
- Cine se va ocupa de nevoile copilului de acum încolo
Chiar dacă bunicul nu mai e, o să continuăm să mergem în vacanță la căsuța lui.
Mami și tati în continuare vor avea grijă de tine și te vom proteja, chiar dacă tati nu mai stă cu noi.
Indiferent că vei avea un frate, noi te iubim la fel de mult și vom fi atenți la nevoile tale.
Precum vezi, copilul are nevoie să cunoască rețeaua de sprijin în caz de nevoie. Rețeaua socială funcționează ca o plasă de siguranță pentru copil și deci e important să îl faci conștient de ea.
A-i aminti copilului despre rețeaua socială este cu atât mai important cu cât, dacă e vorba de pierderea cuiva, copilul își va pune implicit și întrebări de genul: Dacă pleacă și cei dragi? Ce se întâmplă dacă mami și tati vor muri? Dacă mor și eu? Faptul că i se reamintește că nu e singur pe lume îi calmează și aceste anxietăți.
- Răspunde la toate întrebările pe care ți le pune copilul.
Dacă cineva a murit e posibil să mor și eu?
Ce se întâmplă după ce moare cineva?
Cei morți se pot întoarce înapoi?
Cei morți ne văd? Sunt periculoși?
Dacă părinții se despart că nu se mai iubesc, e posibil să nu mă mai iubească nici pe mine în viitor?
Ce se întâmplă dacă tatăl va găsi pe altcineva?
Oare dacă apare un nou frate mă vor mai iubi? Oare va fi mai frumos/bun ca mine?
Adu-ți aminte, chiar dacă pe moment copilul este afectat emoțional când vorbește despre lucrurile care îl preocupă e mai bine să întrebe toate lucrurile decât să le țină în el și să își imagineze fel de fel de răspunsuri.
Nu în ultimul rând vreau să-ți reamintesc că schimbarea, de orice fel, are o doză mare de nesiguranță. Așteaptă-te ca micuțul să fie și el schimbat cât timp trece prin acest proces. S-ar putea să aibă tot felul de pase proaste, să fie asaltat de stări de furie, tristețe, supărare. S-ar putea să aibă coșmaruri, să își piardă apetitul, să aibă chiar o dispoziție depresivă. E foarte posibil ca la început să fie în negare, adică să se poarte ca și cum nimic nu s-a schimbat. Nu te panica și, mai ales, gândește-te că sunt etape tranzitorii firești. Iar dacă crezi că stresul este prea mare, poate e nevoie să mergi cu el la psiholog.
Sentimentul de siguranță este cel mai grav încercat în momentele de schimbare. Așadar fii pregătit și, dacă nu ai o plasă de siguranță, păstrează-ți cât mai bine echilibrul.
