Skip to content

Copilul tău are coşmaruri?

by Raluca Mosora on 22 December, 2016

cosmaruriDe-a lungul vieţii am fost ameninţată, lovită, fugarită şi omorâtă de nenumărate ori. În vis, bineînţeles, însă asta nu înseamnă că spaima şi groaza de după trezire nu au fost cât se poate de reale. Iată de ce, când un copil îmi spune că nu mai vrea să doarmă ca să nu viseze urât, îi iau frica în serios şi ştiu că chiar are nevoie de ajutor.

Coşmar sau teroare nocturnă?

Nu ai nevoie de nici o definiţie a coşmarului ca să-ţi dai seama că ai avut unul. Emoţiile intense de spaimă, transpiraţia şi inima care-ţi bate nebuneşte îţi confirmă acest lucru. Şi totuşi, când îţi vezi copilul cum se trezeşte plângând sau ţipând din somn nu poţi fi sigur că a avut un coşmar. Chiar dacă pare că visat urât, e posibil ca el să fi avut de fapt o teroare nocturnă, ceea ce e cu totul altceva decât un coşmar. Şi, pentru că fiecare trebuie tratat separat, e important să ştii cum să le deosebeşti.

Iată cum faci diferenţa între un coşmar şi o teroare nocturnă:

  • Coşmarul apare în etapa de somn cu vise, numită REM. Cel mai frecvent, el apare în ultimele ore de somn, adică spre dimineaţă, când perioadele REM sunt mai lungi. Teroarea nocturnă apare în primele 2-3 ore de la adormire, în etapa de somn fără vise. Ea nu este practic un vis, ci o reacţie de descărcare a unui sistem psihic surescitat.
  • Copilul care a avut un coşmar se trezeşte în timpul acestuia, este conştient unde se află şi îşi aduce aminte şi dimineaţa că a visat urât. Copilul care a avut o teroare nocturnă poate țipa, plânge sau zvârcoli, însă nu e treaz (chiar dacă uneori are ochii deschişi). Dacă încerci să vorbeşti cu el îţi dai seama că nu îţi răspunde şi, dacă chiar se trezeşte, este confuz şi buimac.
  • Coşmarurile pot fi reamintite dimineaţa, cu sau fără detalii. În schimb, cel care a trăit o teroare nocturnă nu îşi aduce aminte dimineaţa să fi visat urât sau să fi ţipat în somn.

Dacă îţi dai seama că micuţul tău a avut o teroare nocturnă şi nu un coşmar, să nu îl trezeşti în timpul acesteia. Chiar dacă pare greu să stai pe margine fără să intervii, este cea mai bună soluţie, pentru că o eventuală trezire doar îl va speria şi îl va face să creadă că are o problemă.

Dacă, în schimb, eşti sigur că micuţul tău a avut un coşmar, probabil te întrebi de ce a apărut şi dacă este el semnul unei probleme emoţionale.

De ce apar coşmarurile?

La fel ca tot ce ţine de somn şi vise, coşmarurile sunt mai complexe şi mai greu de înţeles decât credem. Astfel, ele apar şi la copiii stresaţi dar şi la cei fără probleme. Pot semnaliza apariţia unor traume dar pot fi şi rodul aleator al minţii adormite. Uneori ele indică faptul că micuţul are o problemă importantă, alteori sunt doar ecoul unor scene neînsemnate de peste zi. Aşadar, faptul că micuţul tău are un coşmar nu te ajută prea mult să ştii dacă el are o problemă sau nu. Totuşi, sunt şanse mai mari ca visele urâte să indice că ceva nu e în ordine cu copilul dacă:

  • Sunt tot mai frecvente şi mai intense
  • Sunt retrăiri ale unor episoade din viaţa de zi cu zi (copilul retrăieşte în mod repetat aceeaşi scenă)
  • Îl fac pe copil să evite somnul sau anumite activităţi care îi aduc aminte de coşmar

În acest caz, pe lângă faptul că îţi vei ajuta copilul să treacă peste visul urât, e important şi să sondezi puţin problemele şi mesajul pe care îl transmite (adică să îţi dai seama care este frica puternică din care izvoraşte coşmarul şi să îl ajuţi să o depăşească).

Ce facem după un coşmar?

Coşmarul este în sine un eveniment perturbator pentru copil. Aşa că, după ce copilul tău visează urât e posibil să aibă nevoie de ajutor din partea ta ca să depăşească cu bine spaima şi neputinţa din vis. Trebuie să ştii însă că, orice ai face, nu poţi avea garanţia că ele nu vor mai apărea.

Imediat după coşmar

Când copilul tău se trezeşte speriat prioritatea ta este să-l calmezi, astfel încât să se poată întoarce la somn. Pentru că este foarte speriat, el are nevoie să te simtă aproape fizic, să fie mângâiat şi luat în braţe. Explică-i cu blândeţe că a fost doar un vis, şi că el este în siguranţă lângă tine. Fii alături de el şi oferă-i alinare până se linişteşte, iar apoi ajută-l să readoarmă. Nu este o idee bună să aprinzi televizorul sau să faceţi alte activităţi ca şi când ar fi zi, pentru că îi alungi somnul şi, indirect, îi dai amploare coşmarului (copilul ar putea gândi: cred că mi s-a întâmplat ceva foarte grav, din moment ce s-a dat peste cap tot programul normal).

A doua zi dimineaţă

După ce se trezesc, majoritatea copiilor îşi aduc aminte de visul urât. Ca să desluşeşti care este frica din spatele coşmarului, e important să observi ce emoţii simte când ţi-l povesteşte şi cât sunt de intense. De obicei copiii mici visează monştrii sau alte creaturi magice, care fie îi fură fie îi sperie. De asemenea pot apărea scene de agresivitate asupra lor sau asupra părinţilor. În cele mai multe cazuri în spatele coşmarurilor se afla frica de separare de părinţi, frica de a fi rănit sau frica de a pierde anumite lucruri.

Bineînţeles, cu cât copilul este mai afectat de coşmar, cu atât are mai mare nevoie de tine să-l linişteşti. Oricât de mult îţi vine să-i spui că a fost doar un coşmar, adu-ţi aminte că visul nu e real însă emoţiile lui sunt cât se poate de reale. Aşa că arată-i mai întâi că îl înţelegi şi abia apoi spune-i că visele nu sunt adevărate.

Copiii mici nu pot face diferenţa între vis şi realitate, deci au nevoie să audă explicit că visele nu sunt reale, chiar dacă conţin persoane care există şi în realitate. De asemenea, ei au nevoie de le demonstrezi, pe cât posibil, că nu se poate ca visul urât să se transforme în realitate: uite, hai căutam sub pat ca să vedem că nu există nici un monstru. Cât timp uşa e încuiată nu are cum să intre hoţii în casă.

Peste zi

Chiar dacă copilul are nevoie de explicaţii raţionale şi pare puţin mai relaxat, nu te aştepta să se liniştească complet. Simplul apel la raţiune nu este suficient pentru copil, care este în esenţa lui o fiinţă emoţională. Şi dacă cumva chiar există monştrii? Dacă fac hoţii o magie şi intră prin uşă? se va întreba el şi teama va creşte din nou. Ca să se liniştească deplin, copilul are nevoie să ştie că, şi în cazul în care coşmarul ar deveni realitate, el s-ar descurca cu bine. Aşa că, pe lângă soluţiile raţionale trebuie să adaugi şi câteva soluţii magice, care să îl facă să se simtă puternic şi în control asupra situaţiei stresante din vis.

Aceste soluţii le găsiţi împreună în joc şi fantezie. Propune-i un joc (sau un desen, o poveste), prin care să schimbaţi finalul coşmarului, astfel încât să nu mai fie deloc înfricoşător. Având în vedere că vorbim despre un vis, orice alt final e posibil, atâta timp cât îl face pe copil să se simtă puternic: el poate să alunge monştrii printr-o super putere, să cheme în ajutor anumite personaje, să folosească amulete, să transforme personajul înfricoşător într-unul inofensiv sau amuzant, etc. Jucaţi-vă până când tensiunea asociată coşmarului se disipează şi copilul se simte mai încrezător în sine. De asemenea, va ajuta foarte mult să creaţi un obiect sau un desen care să folosească pe post de amuletă, inspirat din jocul vostru (desen cu Spider-man care se luptă cu monstrul, eşarfa cu care îl legăm pe monstru, lanterna care îi alungă pe hoţi, etc).

Când vine seara

Pe măsură ce se apropie ora de somn s-ar putea să reapară şi teama că visul urât se va repeta. Încearcă să fii prevăzător şi evită imaginile sau filmuleţele care-l pot afecta negativ, mai ales înainte de culcare. Totodată, creează o atmosferă de relaxare şi bună dispoziţie.

Chiar dacă micuţul îţi cere să mai stea treaz, nu amâna momentul în care îl pui în pat, ca să eviţi oboseala şi ca să nu-i întăreşti frica de a dormi. În loc să amâni somnul mai bine păstrează rutina de somn (dacă nu aveţi rutine de somn iată cum le poţi crea), lasă aprinsă o lumină de veghe şi stai lângă el.

Spune-i copilului că este normal să se simtă iar speriat când vine seara, însă de data asta are ajutoare: aşează lângă el jucăria preferată şi amuletele pe care le-aţi creat peste zi. Dacă observi că el tot nu se linişteşte, stai lângă el până adoarme, mângâindu-l şi reamintindu-i că este în siguranţă. Cel mai important, nu încerca să îi minimizezi, ridiculizezi sau accentuezi teama, ci însoţeşte-l în încercările lui.

Zilele următoare

Trezirea după o noape fără coşmar este un motiv să-i întăreşti copilului convingerea că soluţiile găsite de voi au funcţionat. Zilele următoare, dacă copilul tău nu mai deschide subiectul despre visul urât, nu are rost să i-l reaminteşti tu.

Dacă însă copilul iar a visat urât, e necesar să continui să-l ajuţi. Descoperă principala frica ce stă în spatele coşmarului şi începe să lucrezi cu ea, treptat şi susţinut. În paralel, continuaţi jocul de-a schimbatul finalului la coşmar, ajutându-l să găsească şi alte soluţii la scenariul înfricoşător. Dacă coşmarul persistă şi nu reuşiţi nicicum să vedeţi ce îl alimentează, puteţi apela la un psiholog, care va descâlci emoţiile, temerile şi grijile ascunse în el.

Copiii îşi petrec minim o jumătate din timp dormind. Plutesc printre vise frumoase şi urâte fără să le poată alege sau controla. Dacă tocmai s-a întors dintr-un coşmar nu lasa întunericul de acolo să-i umbrească jumătatea de timp în care este treaz. Stă în puterea ta ca, prin linişte, siguranţă şi optimism, să îi înseninezi iar viaţa.cosmar-copii

(Sursa foto1 si foto2)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.