Ţi s-a întâmplat vreodată ca micuţul să înceapă să plângă când vede o anumită persoană? I-a spus copilul tău cuiva vreodată să plece de lângă el? S-a ţinut departe de cineva, oricât de mult încerca acesta să se apropie de el? Dacă da, ai simțit și tu penibilul situației și cel mai probabil ți-ai certat copilul pentru reacţiile sale. Însă oare ai procedat corect? Oare e bine să îţi pui copilul să rabde şi să se prefacă că-i place compania cuiva, doar de dragul acesteia?

Oricât de mult ne dorim copii bine crescuţi, nu cred că e sănătos să-i forţăm să stea în compania persoanelor care nu le plac, prefăcându-se în acelaşi timp că se simt bine. Nu e sănătos în primul rând pentru că îi obligăm să mintă şi în al doilea rând pentru că, de cele mai multe ori, aceste persoane chiar fac anumite lucruri care nu le sunt pe plac copiilor: fie sunt intruzive, fie sunt hiper-critice, fie au ceva ameninţător sau ciudat. Oricare ar fi motivele, copiii chiar se simt inconfortabil sau stresaţi în prezenţa acestor persoane. Dacă le ignorăm starea şi în plus le mai şi spunem să se comporte diferit faţă de ce simt, le oferim o experienţă alienantă.

Pe de altă parte însă, sigur nu vrei să îi răneşti sentimentele celui pe care copilul tău îl respinge. De multe ori, nici măcar nu e vina lui că copilul nu îl place: pur şi simplu are vocea mai groasă, nasul prea mare sau râde prea zgomotos. Aşadar, oare ce să faci în această situaţie în care unul vrea să se apropie şi celălalt să se îndepărteze? Cum să faci să nu răneşti pe nimeni?  Cum împaci şi capra şi varza?

Cum să reacţionezi pe moment

• Nu uita că prioritatea este copilul. Precum spuneam, în această situaţie nevoile adultului sunt opuse faţă de cele ale copilului: unul vrea să se apropie, celălalt să se îndepărteze. Indepliniea nevoii unuia înseamnă automat frustarea nevoii celuilalt. Aşadar, trebuie să alegi care nevoie este prioritară, pe care din cele două o îndeplineşti. Indiferent cât de mult ţii la adult şi cât de nejustificată pare respingerea copilului, eu cred că prioritatea este nevoia copilului de a se îndepărta. Adultul se poate descurca și singur cu sentimentul de a fi respins, însă copilul are nevoie de tine să îi observi disconfortul şi să îl ajuţi să se simtă în siguranţă. Aşadar, trage-l deoparte pe copil şi, fără să îl critici, întreabă-l ce s-a întâmplat şi de ce se simte aşa. Indiferent de motivul pe care ţi-l spune, arată-i că îl înţelegi şi nu îl acuza pentru felul în care se simte.
• Fii reprezentantul copilului tău. După ce i-ai arătat copilului că îl înţelegi, vei deveni avocatul intereselor lui. Asta înseamnă că îi vei explica tu persoanei respective ce se întâmplă cu copilul şi de ce are această reacţie, scuzându-l în acest fel. El este obosit şi vrea să meargă acasă. Lui nu îi place când cineva îl trage de obraji. Bineînţeles, trebuie să îţi foloseşti toată diplomaţia ca să nu acuzi nici copilul şi nici persoana în cauză pentru situaţia creată.
• Dă-i voie copilului să se retragă din interacţiune: Chiar dacă nu plecaţi de lângă această persoană, dă-i voie copilului să nu mai interacţioneze cu ea. Dacă ea insistă, continua să-i iei apărarea copilului şi nu o lăsa să-l intruzeze, pentru ca tensiunea dintre ei să nu crească şi mai mult.
• Iniţiază tu o interacţiune pozitivă cu respectiva persoană. Chiar dacă copilul s-a retras şi e mai liniştit, totuşi rămâne atent la ce faceţi voi. Dacă vede că tu te bucuri de compania acelei persoane şi te simţi bine în preajma ei, sunt şanse mai mari ca în viitor să o accepte şi el.

Ce să faci pe termen lung

În cazul fericit, copilul respinge o persoană pe care nu trebuie să o vadă prea des, aşadar e suficient să intervii pe moment şi totul se rezolvă. În cele mai multe cazuri, însă, copilul respinge o persoană pe care trebuie să o vadă des: un bunic, un unchi, un profesor, etc. În acest caz, e nevoie ca, pe lângă reacţia de moment, să şi îmbunătăţeşti relaţia dintre ei. Iată cum o poţi face:

• Vorbeşte-i copilului despre calităţile respectivei persoane. Încearcă să diminuezi aversiunea copilului faţă de acea persoană prezentându-i-o într-o lumină favorabilă (dar realistă) sau explicându-i de ce a ajuns să facă lucrurile care lui nu îi plac. Cu cât copilul are mai multe informaţii, cu atât sunt şanse mai mari să îşi schimbe puţin atitudinea faţă de ea. Atenţie, faptul că îi arăţi ce îţi place nu înseamnă că încerci să îl constrângi să îi placă şi lui. Tot ce faci este să adaugi câteva informaţii pozitive, urmând ca el să decidă ce va face cu ele.
• Ajută-l să descopere o activitate plăcută pe care o pot face împreună. Chiar dacă nu sunt pe aceeaşi lungime de undă în majoritatea situaţiilor, copilul poate găsi totuşi o activitate plăcută (sau măcar acceptabilă) pe care să o facă cu ea. Această activitate plăcută, oricât este de măruntă, poate reprezenta un punct de plecare pentru o relaţie ceva mai bună între ei.
• Ajută-l să descopere asemănări între ei. Cu cât vei găsi mai multe lucruri pe care le au în comun cei doi (indiferent cât sunt de mici), cu atât sunt şanse mai mari ca copilul să îşi schimbe atitudinea faţă de ea
• Ajută-ţi copilul să spună direct ce nu îi place să i se facă. În cazul în care copilului chiar i se fac lucruri deranjante, încurajează-l să spună direct ce îl supără. nu-mi place să fiu tras de obraji, nu-mi place să fiu luat în braţe, mă deranjează când faci asta (ţipi la mine, îmi spui că sunt obraznic). Folosind un mesaj de tipul Eu (eu mă simt/ eu vreau/ eu nu vreau/ îmi place/ mă deranjează) copilul poate spune direct ce îl deranjează, fără a-l jigni sau acuza pe celălalt.
• Învaţă-l cum să se retragă din interacţiune. Cpilul trebuie să ştie că atunci când chiar nu mai doreşte să stea cu respectiva persoană are voie să se retragă. Puneţi-vă de acord asupra unei formule prin care el îţi semnalizeze că vrea să întrerupă contactul cu acea persoană, fără ca aceasta să se simtă respinsă: Vreau să mă joc în cealaltă cameră, vreau să mă joc singur, vreau să mergem acasă. Faceţi un pact că, ori de câte ori auzi respectivă formulă să ştii că el chiar are nevoie să se îndepărteze de acea persoană şi deci tu îi vei lua în serios cererea.

Nu în ultimul rând, este important să îţi observi propriile reacţii faţă de respectiva persoană. Dacă nici tu nu te simţi confortabil în prezenţa ei, copilul te simte şi îţi preia starea. În acest caz spune-i copilului deschis că şi tu ai o dificultate să interacţionezi cu respectiva persoană, însă arată-i că e problema ta cu acea persoană, nu şi a lui. Spune-i că, dacă doreşte, el se poate apropia de ea, fără ca tu să te superi sau să fii deranjat.

Precum vezi, nu te-am sfătuit deloc să încerci să schimbi persoana pe care copilul tău o respinge. Ceva îmi spune că deja ai încercat să faci asta însă nu ai avut nici un rezultat. Da, adulţii sunt foarte puţin dispuşi să se schimbe, mai ales ca să îi facă pe plac unui copil. Aşadar, nu îţi irosi energia degeaba ci investeşte-o în copil, care are nevoie să ştie cum să se descurce în lumea iubiților, mereu grăbiţilor şi uneori nesuferiţilor oameni mari.

 (Sursa foto)