De când cu statul acasă e posibil să-ți surprinzi copilul că ronțăie tot mai mult între mese. Drept urmare, oricât ai găti de exemplar, începe să se îngrașe. Dar ceea ce te îngrijorează nu e îngrășatul de acum cât faptul că ar putea să își formeze obiceiuri alimentare nesănătoase. Dacă realizezi și tu că a controla ce și cât mânâncă copilul e doar o soluție pe termen scurt, probabil te întrebi cum să îl înveți să aibă o atitudine sănătoasă referitoare la mâncare.
Nu te teme, nu ducem discuția spre diete sănătoase vs junk food. Nu. Azi vreau să îți propun ceva mult mai interesant, și anume să îți ajuți copilul să facă diferența între foamea fiziologică și cea emoțională. Astfel, îl poți ajuta să conștientizeze mai bine dacă există și alte motive pentru care mânâncă, în afară de nevoia de alimente.
Adult fiind, știi că oamenii nu mănâncă doar de foame. O fac și ca să își creeze o stare de confort emoțional sau să scape de anumite emoții neplăcute. Și nu e de mirare că ne vine să facem asta cât timp milioane de ani a avea mâncare era una din cele mai mari bucurii (care îți garanta că nu mori de foame). Copilul tău, însă, habar nu are că poate să mănânce și din alte motive în afară de foame. El doar simte o nevoie imensă și copleșitoare să ronțăie ceva. Așa că trebuie să îi explici tu care sunt diferențele fundamentale între cele două (și să adaugi că foame emoțională nu înseamnă că ți-e poftă să mănânci emoții).
Diferențe între foamea fiziologică și cea emoțională
Chiar dacă amândouă tipurile de foame pot fi ușor confundate, ele nu se suprapun în totalitate.
- Foamea emoțională apare brusc și este din prima intensă. Cea fiziologică se instalează mult mai gradual. Practic, începe să ni se facă puțin foame și treptat senzația se accentuează. .
- Foamea emoțională este îndreptată doar către un anumit aliment, pe când orice e bun dacă ți-e foame cu adevărat. Dacă simți că ai mânca doar ceva dulce, pizza sau biscuite, ei bine, aia nu e foame fiziologică
- Foamea fiziologică este precis localizată în stomac, pe când cea emoțională nu are un loc precis. E mai mult ca o tânjire difuză, care se simte ca o dorință pentru anumite gusturi, texturi, senzații.
- Dacă foamea fiziologică e urmată de o stare de sațietate si de satisfacție, foamea emoțională nu are sațietate și e din păcate de multe ori urmată de regret, vină sau rușine.
Care sunt emoțiile care stau în spatele foamei emoționale?
În principal tindem să mâncăm pentru a scăpa de anumite stări neplăcute și pentru a ne simți bine din nou. Cele mai frecvente cauze pentru care mâncăm emoțional sunt:
- Plictiseala: prin faptul că ne oferă o plăcere facilă și că ne dă o multitudine de senzații, mâncarea e o ieșire rapidă din plictiseală.
- Singurătatea: mâncarea pare că umple destul de bine sentimentul de absență, de dor și de gol interior. Mâncarea ia uneori locul unei persoane dragi, a unei îmbrățișări sau a cuiva care e acolo pentru noi.
- Anxietatea: senzația de confort oferită de mâncare alungă pe moment gândurile negre și starea difuză de anxietate și stres
- Frustrare: mâncăm după ce ne-am enervat și vrem să ne calmăm, când ne simțim nedreptățiți și vrem să ne simțim iar în formă, am fost umiliți sau respinși și vrem să fim iar bine cu noi înșine.
- Tristețea: poate ai observat și tu copii care se îngrașă excesiv după ce au pierdut pe cineva sau au trecut printr-o schimbare majoră. Mâncarea a venit să alunge emoțiile dureroase legate de pierdere: tristețe, regret, griji, poate chiar disperare.
- Recompensa. Obiceiul de a ne oferi ceva dulce după o victorie se poate transforma în obiceiul de a ne premia după o zi lungă, obositoare sau grea.
De ce apelează unii oameni la mâncare când au aceste emoții?
Emoțiile descrise mai sus sunt destul de banale. Practic, toată lumea le simte din când în când. Dar, e clar, nu toată lumea apelează la mâncare ca să se descurce cu ele. Așadar, e important să ne întrebăm de ce unii dintre noi aleg să mănânce pentru a depăși aceste stări. Cred că sunt trei cauze principale pentru care alegem mâncarea ca mijloc de reconfortare emoțională.
În primul rând este vorba despre plăcerea facilă și instantă pe care ne-o oferă mâncarea. Probabil că dacă nu am avea acces atât de rapid la mâncare și ar trebui să stăm să vînăm, lucrurile ar sta cu totul altfel. Dar, dacă plăcerea e așa de ușor de obținut, de ce nu?
În al doilea rând, unii copii chiar au fost obișnuiți să primească mâncare ca și confort emoțional. Îți sună poate și ție cunoscută replica uite, ia o bombonică ca să nu mai plângi? Sau sunt acei părinți care se întorc seara acasă și încearcă să le alunge dorul copiilor aducându-le ceva bun. Dacă în mod repetat copiii au primit mâncare în loc de confort emoțional, e evident că s-au obișnuit așa!
În al treilea rând, copiii apelează la confortul oferit de mâncare pentru că nu pot conștientiza așa de bine diferența între senzația de foame și alte emoții neplăcute, localizate tot în zona stomacului. Gândește-te puțin, conștientizarea senzațiilor interioare nu e atât de ușoară dacă ești mic și nimeni nu îți vorbește despre emoții. Chiar dacă copilul simte anumite senzații în burtică, el nu știe dacă sunt de foame, îngrijorare, durere. Câți copii nu acuză dureri de burtă când de fapt sunt doar anxioși! Pe câți nu îi doare burta înainte de a merge la grădiniță! Ei bine, ca să facă diferența între senzațiile pe care le simt în burtică este nevoie ca un adult să fie suficient de conștient mai întâi de senzațiile copilului și să i le pună în cuvinte: Eu cred că tu acum ești de fapt îngrijorat, nu este durere sau eu cred că acum nu îți e foame, te simți de fapt plictisit. În absența cuvintelor care să denumească și apoi să diferențieze emoțiile între ele, copilul, oricât ar fi de atent la senzațiile pe care le trăiește, nu le poate conștientiza suficient.
Ce e de făcut cu foamea emoțională?
E clar că mâncarea, oricât ne satisface fizic, nu e și răspunsul pentru nevoile noastre emoționale. Mai mult decât atât, a mânca pe fond emoțional duce la o grămadă de complicații pentru că ne face să simțim rușine, vinovăție, regrete și chiar ură de sine. Practic, ea doar adaugă câteva emoții negative celor care există deja (și ghici cum ne vine să alungăm aceste emoții negative suplimentare, creând un frumos cerc vicios?).
Răspunsul este, bineînțeles, că alungăm foamea emoțională rezolvând problema emoțiilor care stau în spatele ei. În loc să mâncăm de plictiseală, facem ceva care ne scoate din rutină. Când ne simțim singuri nu mâncăm ci căutăm compania cuiva, șamd. Dar, până la găsirea de soluții punctuale pentru fiecare emoție negativă, începe cu copilul procesul de conștientizare a propriilor emoții. Ai timp, până data viitoare, când vorbim despre soluții pentru problema îngrășării, să parcurgi cu el următorii pași:
Să știe denumirea câtor mai multe emoții, pe scale de intensitate emoțională
Șă recunoscă emoțiile în propriul corp
Să le recunoască la alții.
Să conștientizeze dacă își acceptă sau nu diferitele emoții
Acum, că v-am dat de lucru și mi-am terminat treaba mă duc să golesc fri…ăăă nu, să rad tot ce…. ba nu, să văd ce altă recompensă să îmi ofer pentru că v-am hrănit cu informații așa gustoase și savuroase și…of, cred că mi s-a făcut brusc și dintr-o dată o foame de lup! De aș mânca numai și numai înghețată!
