Copilul tău plange când pleci?

psihologpentrucopiiŢi s-a întâmplat ca atunci când a trebuit să pleci undeva fără micuţul tău, acesta să înceapă să plângă, să se agaţe de tine, să protesteze, ca şi când nu te-ai mai întoarce niciodată? Cum te-ai simţit în momentele în care ai închis uşa în timp ce micuţul tău plângea în hohote, rugându-te să nu îl părăseşti? Ce ţi-a venit să faci? Te-ai întrebat dacă este normal când un copil plânge aşa? Şi mai ales, cum e cel mai bine să procedezi în asemenea momente? Iată câteva dintre întrebările la care voi încerca să îţi răspund în acest articol. Să începem cu cea mai importantă întrebare:

Este normal când micuțul plânge la despărţirea de tine?

Teama de a rămâne singur, de a pierde persoana iubită, este prezentă la orice copil (şi la orice fiinţă, aş îndrăzni eu să spun). Ea se manifestă mai puternic în anumite momente ale creşterii: primul moment este în jurul vârstei de 8 luni, iar cel de-al doilea, cel mai intens, între 1 şi 3 ani. Toţi copiii trec prin această perioadă în care atunci când trebuie să pleci plâng, ţipă, fac gesturi de protest, au tendinţa de a se agăţa de tine. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine. Totuşi, dacă reacţiile depăşesc o anumită intensitate, poate însemna că micuţul tău are anxietate de separare. Ar trebui să te îngrijorezi dacă:

  • În momentul crizelor de plâns îi este greaţă, vomită, tremură
  • Are coşmaruri noaptea referitoare la plecarea sau pierderea ta
  • Nu mai doarme bine noaptea, se trezeşte plângând
  • Plânge fără să se oprească mai mult de 20 de minute după ce pleci
  • Începe să plângă chiar şi când presupune că pleci, fără să fie adevărat

Dacă copilul tău are aceste simptome este indicat să mergeți împreună la un psiholog pentru copii pentru a-l ajuta să treacă cu bine de această perioadă.

Ce să faci când trebuie să pleci?

  • În primul rând trebuie să îl anunţi întotdeauna când pleci. Spune-i cu câteva minute înainte că vei pleca, şi precizează cât timp vei sta. Este important să fii sinceră cu el, şi să te întorci atunci când i-ai promis. La început este bine să pleci o perioadă mai scurtă de timp, iar apoi poţi creşte perioada de timp. Un mod de a-l face să înţeleagă cât timp vei fi plecată este să îi arăţi ceasul şi să îi spui “ când limba mare de la ceas ajunge aici, eu mă voi întoarce”.
  • Este bine să îl laşi în compania unor persoane cu care se simte confortabil, pe care le cunoaşte. Dacă nu ai această posibilitate, atunci asigură-te că persoana care vine să stea cu el ajunge la tine măcar cu jumătate de oră înainte să pleci, pentru ca micuţul să aibă timp să se acomodeze cu ea.
  • Înainte să pleci, ia-ţi la revedere de la el, asigură-l că te vei întoarce la timp, şi oferă-i un obiect de-al tău, pe care să îl păstreze până te întorci. În felul acesta el va păstra “o părticică din tine” până vii, și despărțirea va fi mai ușoară.
  • Chiar dacă auzi că plânge, chiar dacă îţi este greu să îl vezi plângând, gândeşte-te că este o perioadă normală, şi nu ceda rugăminţilor lui de a mai rămâne.

Ce să NU faci când copilul plânge?

Chiar dacă par soluţii de moment, unele comportamente sunt contraindicate, pentru că întreţin şi chiar agravează problema. Iată ce anume nu trebuie să faci:

  • Nu pleca pe furiş! Copiii au nevoie de un mediu previzibil, pe care să îl poată controla. Ei nu se pot simţi în siguranţă dacă nu ştiu ce se va întâmpla cu ei sau cu persoanele din jur. Imaginează-ţi cât de nesigur şi speriat se simte copilul când observă că mama a dispărut fără nici un cuvânt cât timp el se juca! Chiar dacă mama nu mai aude plânsetele copilului, asta nu înseamnă că micuţul nu suferă şi nu se simte abandonat. Mai mult, nesiguranţa copilului creşte şi problema se agravează.
  • Nu te întoarce înapoi când auzi că plânge. Dacă copilul observă că plânsul lui te face să nu mai pleci, atunci îl va folosi de fiecare dată când trebuie să pleci. În felul acesta plânsul nu va dispărea în timp, ci se va menţine sau chiar se va amplifica.
  • Nu-i spune că nu are de ce să plângă. Chiar dacă este o perioadă normală, nu înseamnă că suferinţa copilului nu este reală. În clipa în care pleci, copilul chiar crede că te pierde, îi este frică, se simte singur şi neliniştit. Indiferent dacă sunt justificate sau nu, sentimentele lui există, şi de aceea trebuiesc acceptate ca atare. Când spunem că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, ca şi când am spune “acestea nu ar trebui să existe”. Copilul devine şi mai neliniştit, pentru că nu ştie ce să facă cu aceste sentimente pe care nu are voie să le aibă. În loc să îi spui că nu are de ce să plângă, mai bine îi spui că îi înţelegi suferinţa prin care trece. De asemenea îi poţi spune că lucrurile se vor îmbunătăți în timp.

Acestea fiind spuse este momentul să mă retrag, aşa că vă spun la revedere şi vă las rubrica de comentarii ca să îmi povestiți despre experiența voastră din astfel de momente.

(Sursa foto)

 

Raluca Draghici

Sunt psiholog pentru copii in Brasov

This Post Has One Comment

Leave a Reply