Ce facem cu bătăuşul clasei?
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. Oaie neagră în toate grupurile, el este învinovăţit şi pentru greşelile pe care le face dar şi pentru cele pe care nu le face. Sătui să îi tot facă observaţie, profesorii şi directorul încearcă să scape de acest copil problemă. Depăşiţi de situaţie, părinţii lui şi-au luat mâna de pe el, după ce au încercat fără succes să îl liniştească. Poate chiar l-au mutat de câteva ori în alt colectiv, în speranţa că se va schimba ceva. Însă acum, de când şi-a găsit prietenii ”potriviţi”, lucrurile se înrăutăţesc şi el se îndreaptă încetul cu încetul către delicvență. (more…)
Fetiţele de 6 ani. Toate numai o buclă, o rochiţă înflorată, un zâmbet fermecător. Parcă nici nu-ţi vine să crezi când le auzi spunându-şi una alteia: 
Dacă, printr-o minune, nu ştii ce e aia ruşinea, o să-ţi spun că este o emoţie groaznică! Când tocmai ai fost prins cu mâţa-n sac te faci mic, ca şi cum corpul tău ar vrea să scape cumva din această situaţie penibilă. Obrajii îţi ard, postura ţi-e umilă, ochii sunt agăţaţi în pământ. Te simţi fără valoare, inferior celorlalţi. În acele momente te deteşti şi sigur o deteşti şi pe persoana care te-a făcut să te simţi ruşinat. Da, ruşinea este o emoţie oribilă. Şi totuşi, îi facem pe copiii noştri să o simtă. Le-o inducem. Le-o cultivăm. Îi pedepsim rușinându-i. Ne răzbunăm pe ei rușinându-i. Îi umilim rușinându-i.
Adu-ţi aminte de ultima oară când te-ai simţit cu adevărat mândru de tine. Ce sentiment împlinitor ai trăit, nu-i aşa? Ce emoție plăcută este mândria! Acum, gândeşte-te la ultima oară când ai văzut un coleg cu adevărat mândru de sine însuşi. Nu-ți trezeşte această amintire şi o emoţie negativă, cât de mică? Când vedem mândria din exterior ne dăm seama că ea nu este întotdeauna bună, ci că are și o față întunecată. Astăzi vreau să vorbim despre ambele fețe ale mândriei.
Din păcate, în limba română nu există un cuvânt clar care să definească emoţia despre care îţi voi vorbi astăzi (în engleză se numeşte 
En-zu….zi-as-tul! En
Lăsându-mă inspirată de primăvara care se apropie de noi tiptil, mi-a venit ideea unui mic proiect: cum ar fi ca în perioada asta să învăţăm să sădim, creştem şi hrănim emoţii pozitive? Nu de alta, dar mereu e loc de mai multă bucurie, satisfacţie şi entuziasm în viaţa noastră. Pe scurt, proiectul sună aşa: rând pe rând ne vom concentra atenţia asupra a zece emoţii pozitive. Le vom analiza pe fiecare în parte şi apoi ne vom gândi la câteva modalităţi practice de a le creşte în viaţa noastră şi a copiilor noştri.
Adu-ţi aminte pentru câteva clipe de ultima dată când ai avut o zi rea (frumoasă provocare, nu-i aşa?). Fă un scurt inventar al emoţiilor negative de atunci şi al intensităţii cu care le-ai trăit. Le-ai luat în considerare pe toate? Buun. Acum, te provoc să îţi aduci aminte şi de emoţiile pozitive din ziua respectivă: bucurie, încântare, voie bună, calm, etc. Ce emoţii pozitive ai trăit şi cu ce intensitate? Dacă eşti un om normal, îţi va veni greu să ţi le aminteşti, sau, chiar dacă îţi vin în minte câteva, vei crede că ele au fost sporadice şi de intensitate scăzută. Cum ar fi să îţi spun că 
Te-ai întrebat vreodată cum ajunge copilul tău să înţeleagă ce este în mintea ta? Când începe să fie conştient de gândurile şi emoţiile altora? Cum se descurcă cu ghicitul intenţiilor celorlalţi? Ei bine, astăzi ai şansa să afli pe viu aceste lucruri, pentru că te invit să faci câteva experimente distractive (și celebre) cu copilul tău. Cele 4 teste sunt potrivite pentru copii de 3-7 ani, sunt extrem de ușor de făcut și nu sunt deloc dureroase 🙂 Dar cel mai important este că în urma lor vei afla cât de dezvoltată este o abilitate cheie a copilului tău, și anume abilitatea de a avea o 