Te-ai întrebat vreodată cum ajunge copilul tău să înţeleagă ce este în mintea ta? Când începe să fie conştient de gândurile şi emoţiile altora? Cum se descurcă cu ghicitul intenţiilor celorlalţi? Ei bine, astăzi ai şansa să afli pe viu aceste lucruri, pentru că te invit să faci câteva experimente distractive (și celebre) cu copilul tău. Cele 4 teste sunt potrivite pentru copii de 3-7 ani, sunt extrem de ușor de făcut și nu sunt deloc dureroase 🙂 Dar cel mai important este că în urma lor vei afla cât de dezvoltată este o abilitate cheie a copilului tău, și anume abilitatea de a avea o teorie a minții.
Experimentul 1, pentru copii de 4-6 ani
Pentru a realiza acest experiment ai nevoie de 2 păpuşi, 2 cutiuţe şi o bombonică. Să spunem că cele două păpuşi se numesc Suzi şi Ana. Experimentul este aşa: ia prima păpuşă, pe care o denumim Suzi, şi spune-i copilului: într-o zi, Suzi găseşte o bombonică şi spune: uite o bombonică bună! O să o mănânc, dar nu acum, ci puțin mai târziu. O să pun bine bombonica în cutiuţă, ca să nu o vadă nimeni. Suzi pune bombonica în prima cutie si apoi pleacă la joacă.
Pune-o pe Suzi deoparte și ia-o pe cea de-a doua păpușică, Ana. Ana se plimbă puțin, vede prima cutiuţă şi zice: uite o cutiuţă frumoasă! Oare ce este în ea? Se uită înăuntru şi vede bombonica pusă bine de Suzi. Zice: wow, o bombonică! Ce delicioasă pare! Ia să o iau de aici şi să o ascund, ca să o pot mânca mai târziu! Ana ia bombonica şi o ascunde în cea de-a doua cutie, şi apoi pleacă şi ea la joacă.
Suzi se întoarce de la joacă şi vrea să îşi mănânce bombonica. Întrebarea ta pentru copil este: unde va cauta Suzi bombonica: în prima cutie sau în cea de-a doua cutie? (Răspunsul corect este: în prima cutie, da? 🙂 )
Dacă copilul tău e mai mare de 7 ani, experimentul mai are încă o etapă. Spune-i copilului: Ziceam că Suzi a văzut-o pe Ana cum a luat bombonica și a pus-o în cea de-a doua cutie. Așa că se duce pe furiș și ia bombonica din cea de-a doua cutie și o pune în prima cutie, la loc. Unde crede Suzi că își va căuta Ana bomboana, când se întoarce de la joacă?
Experimentul 2, pentru copii de 3 -5 ani
Pentru realizarea acestui experiment ai nevoie de o cutie de bomboane goală, în care să pui câteva creioane. Întreabă-l pe copilul tău: ce crezi că se află în cutia asta? În mod normal el va spune că se află bomboane. Tu îi vei arăta că de fapt înăntru nu sunt bomboane ci sunt creioane. Apoi spune-i copilului tău aşa: Acum hai să îl punem şi pe tatăl tău să ghicească. Tu ce crezi că va spune el că se află în cutia asta? (răspunsul corect este: tati crede că în cutie sunt bomboane). Acum, continuă şi întreabă-ţi copilul: tu ce credeai la început că se află în cutie?
p.s. Te rog mult, dacă răspunde: credeam că în cutie sunt creioane, nu îl acuza că este mincinos. Motivul pentru care spune așa este altul
Experimentul 3, pentru copii de 3-4 ani
Pentru a-l realiza ai nevoie de un obiect care seamănă cu un alt obiect: spre exemplu de un burete care are formă de piatră, un săpun în formă de animal, o brichetă în formă de ruj, etc. Întreabă-l pe copil cu ce seamănă acest obiect dar ce este el ăn realitate? Răspunsul corect este: Este un burete în realitate, dar seamănă cu o piatră. Știu, este un experiment extrem de simplu, dar nu fii surprins dacă copilul tău de 3 ani nu ştie nicicum să îţi răspundă corect la această întrebare.
Experimentul 4, pentru copii de 4-5 ani
Întreabă-ţi copilul: cum se simte un copil care zâmbește? Probabil că îți va spune că se simte vesel. Dar un copil care plânge? Răspunsul va fi desigur, trist. Acum spune: un alt copil se simte trist în sufletul lui, dar nu vrea să arate asta. Așa că se hotărăște să își ascundă tristețea, și zâmbește. Cum se simte el de fapt? Răspunsul corect este: se simte de fapt trist. Oricât ar părea de evident, copiii de 4 ani nu reușesc să răspundă corect.
Ca să nu te țin prea mult în suspans, îți voi spune ce testează fiecare experiment:
- Experimentul 1 testează două lucruri: în primul rând capacitatea copilului de a-și da seama că ceilalți au credințe diferite decât el. Copilul care răspunde greșit știe care este realitatea, adică în ce cutie se află bomboana, însă nu știe că ceilalți nu știu aceleași lucruri ca și el. Copilul care răspunde corect și-a dat seama că ceilalți pot avea gânduri diferite decât are el. În al doilea rând, copilul care trece experimentul și-a dat seama că ceilalți pot avea credințe greșite, care nu se potrivesc cu realitatea. Adică știe că oamenii se pot înșela în privința realității.
- Experimentul 2 testează și el capacitatea copilului de a-și da seama că ceilalți se pot înșela, așa cum a făcut-o și el. În plus, copilul care spune că el știa de la început că de fapt în cutie nu se află bomboane ci creioane nu reușește să facă diferența între ceea ce știa înainte și ceea ce știe acum. Lui i se pare că toate lucrurile pe care le știe acum de fapt erau cunoscute de mult înainte. Această greșeală este întâlnită chiar și la adulți, care cred că au prevăzut o grămadă de evenimente înainte ca ele să se întâmple (Stiam că va veni o criză economică, știam ce vrea să facă acea persoană, știam oricum ce e aia teoria minții 🙂 ).
- Experimentul 3 testează capacitatea copilului de a distinge între aparență și realitate. Copiii de 3 ani nu reușesc încă să facă disocierea între cum arată ceva și ceea ce este de fapt, în realitate.
- Experimentul 4 se aseamănă cu experimentul 3, dar testează capacitatea copilului de a distinge între emoții aparente și emoții adevărate. Copilul care trece experimentul își dă seama că in mintea cuiva poate fi ceva diferit decât lasă să se vadă. El știe că ceea ce arătăm nu este întotdeauna adevărul, așadar este capabil să facă diferența între aparență și esență.
Ce au în comun toate aceste experimente? Toate testează o abilitate extrem de importantă a copiilor, aceea de a avea o teorie a minţii. Toți copiii care trec cu bine de aceste experimente au reușit să își dea seama corect ce se află în mintea celorlalți. Au observat că oamenii au propria lor minte, diferită de a lor, cu gânduri și credințe diferite. Și-au dat seama că ceea ce se află în mintea celorlalți poate fi diferit decât ce există în realitate. Au realizat că uneori avem ceva în minte dar nu vrem să arătăm, așa că ne prefacem. Adică au făcut o muncă serioasă de cercetare și observare, în urma căreia au dedus o teorie referitoare la cum funcționează mintea celorlalți.
Ca să îţi dai seama cât de importantă este această abilitate, află că autiştii nu o au, şi o mare parte din problemele lor se datorează acestei lipse.
Te-am făcut curios? Îţi voi vorbi despre cum ajung copiii să își dezvolte o teorie a minții mai pe larg, în articolul următor. Pentru moment te provoc chiar să faci aceste experimente şi să îmi scrii într-un comentariu ce vârstă are copilul, ce experiment ai făcut cu el şi, bineînţeles, ce a răspuns. În speranța că își dai seama ce-a fost în mintea mea când te-am provocat la experimente, ne vedem în curând!
